2,501 matches
-
identificat tot În clasicul profil grecesc. Cu toate acestea, descrierea este dominată de perspectiva romantică, pe care o mărturisesc imaginile expresive folosite de autor („culoarea fascinantă”, „ochii răpitori”). Privirea lui Nagy este condusă acum de sentiment, percepția este spontană, directă, patetică, lipsită de calmul și caracterul artificial al decorurilor neoclasiciste. De asemenea, remarcăm și faptul că viziunea romantică e cea care conferă româncelor atributele feminității orientale, ilustrate de tenul „creol răsăritean” și de privirile languroase. Articolul lui Nagy trebuie să fi
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
altor comentarii, nu ne putem decât Întreba În ce măsură această situație i-a dat de gândit sau l-a determinat să asume vreo atitudine. Constatări mai interesante Îi sunt prilejuite la Roma, unde decadența orașului și a locuitorilor (surprinsă În tonuri patetice) Îi evocă soarta similară a românilor. Este vorba aici de un panlatinism În versiune autovictimizantă, opusă triumfalismului cu care se evocă, de obicei, originea glorioasă a românilor. Dacă, de regulă, Italia era invocată, În virtutea solidarității romanice, ca un model de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ne Îngrijorează”; sau, În altă parte: „Temerile și speranțele alternează de la o clipă la alta”. G. Tell, trimițându-i lui Papiu XE "Papiu" o scrisoare prin intermediul lui Iosif Hodoș XE "Hodoș" (așadar mai ferită de indiscreții), se confesează În limbajul patetic, inconfundabil, al mentalităților revoluționare: Noi, aici, În Italia, suntem În așteptare. Mâna lui Dumnezeu cântărește faptele, iar mâna omului strânge mâna aproapelui său fără teama de a descoperi sub hainele acestuia un pumnal. De câteva zile, niște zvonuri rostite În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ea. Soarele rămâne mereu același, egal cu sine Însuși, fără nici un fel de devenire. Luna, dimpotrivă, este un astru a cărui viață e supusă legii universale a devenirii, a nașterii și a morții. Ca și omul, luna cunoaște o istorie patetică, decrepitudinea sa sfârșind prin moarte. Trei nopți de-a rândul cerul Înstelat rămâne fără lună. Dar această moarte este urmată de o renaștere: luna nouă. Această veșnică revenire la formele ei inițiale, această periodicitate nesfârșită fac ca luna să fie
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
întreaga Reconstituire nu se rostește vreodată cuvântul „Partid”. Singura referire explicită la fixațiile anti-cetățean ale apara tului comunist este „unchiul din Mexic”, ruda în străinătate pentru care ar putea fi arestat doctorul Paveliu, lucru pe care acesta îl sugerează întinzând patetic mâinile ca pentru a i se pune cătușe. În schimb, personajele adunate pentru câteva ore în petecul de lume dintre munte, lac și calea ferată sunt toate marcate de radiația roșie izvorând dintr-un centru invizibil. Ceea ce face din Reconstituirea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
face nici prin agitație, nici prin pierdere de vreme în diferite mișcări, ci prin muncă stăruitoare, pe care v-o recomand cu toată căldura”<ref id=”1”>Petre Andrei, Discursuri parlamentare ..., p. 587.</ref>. În prezent aceste postulate par pur patetice, însă forța lor nu s-a diminuat defel. „în mod firesc ne punem însă întrebarea: Această creștere extensivă a culturii nu aduce ea oare o scădere a intensității sale? Procesul de formare a unei aristocrații intelectuale noi, de răspândire mai
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
o persoană atentă și dreaptă. Negociatorul - 5 stiluri de comunicare: 1. Stilul emotiv - este caracteristic persoanelor la care dominanța este puternică și sociabilitatea ridicată. Persoanele cu acest stil : -sunt expresive, vorbesc repede, gesticulează mult, folosesc mâinile și mimica feței; -devin patetice, uneori se inhibă, alteori se pripesc; -au comportament dinamic, orientat spre acțiune și risc; -sunt atrase de relațiile informale și refractare la cele oficiale; -sunt empatice, au putere de convingere înnăscută; -sunt buni negociatori pentru strategiile de cooperare și compromise
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
se rezumă la ceea ce îi oferă orizontul experiențelor și observaților personale, sensibilitatea sa pentru formă și pentru materia căreia i s-a dedicat cu patimă (lemnul) se împlinește în chip elocvent. Tratarea suprafeței capătă accente dramatice, înfățișările au relief frământat, patetic, sinceritatea cu care obține tensiuni umane urcă pe crestele unui autentic tragism. Astfel de sensuri ce țin, structural, de temperamentul artistului se traduc neintenționat în zbuciumul formelor, în expresionismul desfășurării volumelor, iar strădania de limpezire către care se îndreaptă sculptorul
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
se rezumă la ceea ce îi oferă orizontul experiențelor și observaților personale, sensibilitatea sa pentru formă și pentru materia căreia i s-a dedicat cu patimă (lemnul) se împlinește în chip elocvent. Tratarea suprafeței capătă accente dramatice, înfățișările au relief frământat, patetic, sinceritatea cu care obține tensiuni umane urcă pe crestele unui autentic tragism. Astfel de sensuri ce țin, structural, de temperamentul artistului se traduc neintenționat în zbuciumul formelor, în expresionismul desfășurării volumelor, iar strădania de limpezire către care se îndreaptă sculptorul
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
ea". Soarele rămâne mereu același, egal cu sine însuși, fără nici un fel de "devenire". Luna, dimpotrivă, este un astru a cărui viață e supusă legii universale a devenirii, a nașterii și a morții. "Ca și omul, luna cunoaște o "istorie" patetică, decrepitudinea sa sfârșind prin moarte. Trei nopți de-a rândul cerul înstelat rămâne fără lună. Dar această "moarte" este urmată de o renaștere: "luna nouă". "Această veșnică revenire la formele ei inițiale, această periodicitate nesfârșită fac ca luna să fie
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
lui La Palisse și cea a lui Don Quijote. Numai echilibrul între evidență și lirism ne poate îngădui să avem acces în același timp la emoție și la claritate. Fiind vorba de un subiect atât de umil și totodată atât de patetic, dialectica savantă și clasică trebuie așadar să lase locul, fapt de la sine înțeles, unei atitudini de spirit mai modeste, care să purceadă în același timp din bun-simț și din simpatie. Despre sinucidere nu s-a discutat până acum decât ca
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
totuși neliniștitor pe care-l regăsim în propriile noastre fotografii, e iarăși absurdul. Ajung, în sfârșit, la moarte și la sentimentul nostru în legătură cu ea. E un subiect despre care totul a fost spus și e decent să ne ferim de patetic. Totuși, nu ne vom putea niciodată mira îndeajuns de faptul că toată lumea trăiește ca și cum nimeni "n-ar ști". Aceasta pentru că în realitate nu există o experiență a morții. În sensul propriu, experimentat e doar ceea ce a fost trăit și a
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pentru a face astfel să țâșnească speranța imensă pe care o aduce cu sine. Repet, această atitudine este legitimă. Dar eu mă încăpățânez să cercetez aici o singură problemă și toate consecințele ei. Nu mi-am propus să examinez caracterul patetic al unei gândiri sau al unui act de credință. Pentru asta am înainte întreaga viață. Știu că gânditorul raționalist este iritat de atitudinea șestoviană. Dar simt, de asemenea, că Șestov are dreptate împotriva gânditorului raționalist și vreau doar să știu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
rămâne credincios exigențelor absurdului. Or, dacă admitem că absurdul este contrariul speranței, vedem că, pentru Șestov, gândirea existențială presupune absurdul, pe care însă nu-l demonstrează decât spre a-l spulbera. Această subtilitate de gândire nu-i decât o figură patetică de scamator. Când Șestov, pe de altă parte, opune absurdul moralei curente și rațiunii, el îl numește "adevăr" și "mântuire". Există deci la bază și în această definiție a absurdului o aprobare. Dacă admitem că toată forța acestei noțiuni rezidă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
nu interesează întru nimic raționamentul pe care-l dezvoltăm aici. Scopul său este de a lumina acel demers al spiritului care, pornind de la o filosofie a nonsemnificației lumii, sfârșește prin a-i găsi un sens și o profunzime. Cel mai patetic din aceste demersuri este de esență religioasă; el se ilustrează prin tema iraționalului. Dar cel mai paradoxal și mai semnificativ este acela care atribuie rațiunile sale unei lumi pe care și-o imagina la început fără nici un principiu director. N-
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Recunoaștem drumul său propriu, pe măsură ce descoperim căile ce se depărtează de el. La capătul raționamentului absurd, într-una din atitudinile dictate de logica sa, nu-i indiferent să regăsești speranța, introdusă din nou sub una din înfățișările ei cele mai patetice. Aceasta ne arată cât e de greu de realizat asceza absurdă. Aceasta ne arată mai cu seamă necesitatea unei conștiințe clipă de clipă lucide, trimițându-ne la cadrul general al acestui eseu. Dar dacă nu se pune încă problema de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Popa Stoica Farcaș, unde o sentimentală intrigă de dragoste se împletește cu evocarea, pilduitoare, a unor vremuri de vitejie sub domnia lui Mihai Viteazul. Memorialul O călătorie pe Dunăre în ghimie (1851), cu supratitlul Arabescuri este o relatare cu momente patetice, de exaltare romantică (sub influența lui Lamennais și Mickiewicz), despre trimiterea în exil a unor fruntași pașoptiști. V. e un cozeur fin, adesea spiritual, cu fraza ușoară și elegantă, cu ochi de moralist. Așa se înfățișează el cititorilor revistei „România
VOINESCU II. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
îndoctrinare, salvate, pe scenă, de la penibilul clișeistic prin jocul câte unui actor de talent (Grigore Vasiliu-Birlic în rolul negustorului bețiv Zigu din Oameni care tac), fie ca inconsistente replicații de „mușatisme”, ca ironizări ale moravurilor familiale mic-burgheze, fie ca dezlănțuiri patetice, grandilocvent naționaliste și mesianice, orientarea fiind luată cu împrumut din discursul oficial. Simplistă formal, decupată în câte trei acte, fiecare fiind segmentat în tablouri cu replici scurte și precise, seria Oameni în luptă propune scenarii de acțiune (tipărire de manifeste
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
intimismului, pe alocuri dulceag și chiar ușor impudic, Z. cedează intermitent unei tentații diametral opuse. Există, chiar în cărțile de după 1964 (moment de schimbare benefică în scrisul poetei, ca și în tot scrisul românesc), formulări net prozaice și declamative, convențional patetice. Caracteristice unor culegeri precum Frumusețe continuă (1964), Ziua a șasea (1966), Duminecă (1967) sunt însă poeziile cu efuziuni cenzurate, unde facilitatea e biruită prin stilizare: „Au poame crude toți prunii, gutuii. / Cerul dezlănțuie alt curcubeu. / Și n-aud cum nucii
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
chineză se deschide înspre Occident după ce Mao l-a primit pe Nixon în februarie 1972. Anii 1971-1976 sunt, de fapt, o perioadă de tranziție, ocupată mai ales de o luptă pentru succesiune. Per total, Revoluția Culturală oferă un caz de patetică școală de eveniment delirant ai cărei actori, aproape toți - de voie sau nevoie -, vor avea până la urmă de suferit: populația chineză, care nu a avut de câștigat decât o supunere încă și mai mare și o mizerie și mai cruntă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sfârșit, această viziune holistă sau puternic sociologizantă („Societatea este rasistă”) ocultează orice diviziune socială ireductibilă la opoziția „albi-negri”, contribuind astfel la radicalizarea raporturilor sociale și favorizând apariția unui contrarasism anti-albi, legitimat de o convingere esențialistă („Albii sunt rasiști”) și devenit patetic prin instalarea negrilor În postură de victime. Efect opus celui scontat. Valul antitotalitar din anii ’70 și ’80, „delegitimând” referința la marxism-leninism, a provocat marginalizarea mișcării antirasiste revoluționar-comuniste, ai cărei partizani și militanți s-au reconvertitîn mare parte la o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care îi convinge, ceea ce înseamnă că le funizează mijlocul de a-i identifica pe locutorii lipsiți de judecată, încăpăținați, dominați de pasiuni ori asociali. Retorica antică nu făcea distincție între probă și argument, căci punerea în serie a probelor etice, patetice și logice relevă că proba retorică putea fi orice stimul, verbal sau non-verbal, capabil de a induce o credință. De fapt, distincția probă - argument este o problemă ce ține de perspectiva enunțului: locutorul vorbește despre probele sale, judecătorul le consideră
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
timpul care măsoară agonia vieții în păcat. "Să facem om după chipul și asemănarea noastră" (Facerea, 1, 26). iată o propoziție rezumă însăși istoria și raportul omului cu aceasta: "Omul este chemat, e destinat de aici tot zbuciumul acesta imens, patetic, emoționant al istoriei să realizeze chipul Omului îndumnezeit"87. Destinul omului oglindește, la scară mai mică, mersul istoriei. Se spune că oamenii fac istoria, dar este la fel de adevărat că omul este modelat de societatea în care trăiește, de cultura și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
generalizez, dar mi s-a întâmplat, în ultima vreme, să vorbesc cu adolescenți, altfel suficient de inteligenți, care se apropiau destul de mult de imaginea de mai sus. Iar în momentul în care Andrei Ivanțoc s-a reîntors, în acea fugă patetică, dar atât de impresionantă în fond, spre Transnistria, nu mi-am putut stăpâni imaginația să nu încropească chipul cumva siderat al unui adolescent de 18 ani care, cu siguranță, n-a priceput mare lucru din ceea ce se întâmpla. Eroi? Patrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Roeg, legendarul director de imagine al unor filme precum Dr. Zhivago sau Fahrenheit 451. Puffball e un film destul de ciudat, cu magie neagră, instincte dezlănțuite, obsesii și dureri nevindecabile, un film în care iubirea învinge până la urmă, cam neconvingător și patetic. În loc de plăcerea de a vedea un film pentru prima dată în lume („un gest de cinema pur“, așa cum precizează foarte bine Aperitifful, nr. 3), rămâne dezamăgirea de a fi spectator al unui film nesurprinzător și monoton. Un festival care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]