5,114 matches
-
cântând cu atâta curaj, reuși să-l înveselească un pic. Cam pe când paznicul de noapte pedala în drum spre casă, venind dinspre cartierul bogat în care lucra, Sampath se clătina pe picioare din cauza lipsei de somn. Fiuu... fiuuuuu fiuuu - sufla paznicul din fluier parcă din dorința răutăcioasă de a-i trezi pe toți cei care mai dormeau. Sampath urmărea umbrele retrăgându-se și Shahkot-ul oferindu-i-se încă o dată, întreg și neatins, cu grămezile de gunoi și încrengătura de străzi. Încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
timpul, astfel că o mare cantitate de informații trecea dintr-o parte în alta, ajungând chiar și în cele mai izolate și depărtate locuri. Așa că, deși preț de o zi cumplită, păru că Sampath dispăruse pe veci, în după-amiaza următoare, paznicul pădurii de cercetare a universității pedală spre oraș să-i aducă surorii sale măritate niște cheag. Odată cu cheagul, aduse și vestea că, în livada cea bătrână din afara Shahkot-ului, cineva se urcase într-un copac și încă nu coborâse. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
departe de cel mai îndepărtat punct de pe linia orizontului pe care-l putea el zări. Renunță la planurile sale de a reveni la Shahkot cât mai curând cu putință, târându-l pe Sampath după ei, și începu să privească adăpostul paznicului, pe care familia îl folosea pe post de loc de tabără, ca pe o reședință permanentă. Totuși, ținu gândurile acestea doar pentur sine și nu spuse nimănui nici un cuvânt; dar, într-o schimbare bruscă de tactică, ce avu darul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
i se întâmpla să miște din nou. Se foia tot timpul și, la un moment dat, spre rușinea sa, coborî din copac să doarmă pe iarbă, zbughind-o din nou sus chiar înainte ca familia sa să iasă din baraca paznicului, unde dormea îngropată sub cuverturi. Într-o zi, cu ocazia unui drum în bazar, domnul Chawla observă o umbrelă de grădină mare și vărgată care fusese abandonată de Clubul Foștilor Membri ai Curții. Fusese ridicată de reparatorul de umbrele, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
încercase să fure plantele experimentale de la expoziția anuală a Centrului Agricol sau când încercase să intre în cușca unor fazani rari, în micuța grădină zoologică a Shahkot-ului, ca să prindă unul și să-l gătească. De fiecare dată fusese prinsă de paznici, care presupuseseră că era doar un vizitator rătăcit și la fel de deranjant ca tot restul mulțimii venite să caște ochii. Din fericire, evenimentele acestea nu se repetaseră. Și Ammaji o lăsase în pace pe Kulfi, în afara unor comentarii și lamentări murmurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de aceste realizări. Apa țâșnea în rezervor cât era ziua de lungă. Seara, un șir de lumini colorate decora aleile din livadă, iluminând dramatic frunzișul și aruncând o lumină delicată asupra familiei ce se relaxa pe paturile amplasate în fața adăpostului paznicului. Adăpostul acesta avea acum un nou acoperiș din foi de aluminiu în locul paielor simple, iar înăuntru se găseau un televizor și un cufăr metalic plin de cuverturi călduroase și de șaluri. Poate că va avea ocazia, cât de curând, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
plăcute, fără soți, soții și familii extinse. Ce frumoase erau poalele dealurilor himalaiene! Ce abundență și belșug! Fluturii zburau prin peisaj, plăcintele-de-copac și prinzătorii-de-muște zburau din pom în pom, șopârlele se scăldau în soare pe acoperișul de tablă al adăpostului paznicului, alunecând uimite în după-amiaza caldă, iar briza răscolea frunzișul. Ici-colo se zăreau pâlcuri de flori sălbatice, flori de culoarea și cu aroma fructelor, flori cu guri larg deschise și limbi care lăsau pe hainele adepților dungi de polen ca cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu tablă, cea construită de domnul Chawla în spatele casei, își stabilise ea bucătăria în aer liber, care dădea spre un petic de pământ plin de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
similare despre familia lui. Îi ordonă lui Ammaji să o însoțească pe Pinky în drumurile la oraș. El era mult prea ocupat cu alte probleme ca să o supravegheze personal. Numai că, lui Ammaji nu prea-i plăcea rolul acesta de paznic. La început, făcuse tot putuse să se țină după Pinky, ba chiar își luă pantofi speciali de gimnastică pentru acest eveniment. Și totuși, în ciuda aranjamentelor, Pinky i-o lua bine de tot înainte. Nu merge așa repede, o implora Ammaji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
trebuiau să fie atenți la maimuțe. Ce vor face în continuare? La cel mai mic foșnet în noapte, luminau cu torțe strălucitoare copacii; deseori, Sampath se trezea din cauza sclipirii unei lumini de căutare. Ce bine ar fi dac-ar adormi paznicii ăștia în post, așa cum știu numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
vor face în continuare? La cel mai mic foșnet în noapte, luminau cu torțe strălucitoare copacii; deseori, Sampath se trezea din cauza sclipirii unei lumini de căutare. Ce bine ar fi dac-ar adormi paznicii ăștia în post, așa cum știu numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu învăluit încă o dată în sloganuri strigate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
decurgă exact, dar era încredințată că, în mijlocul confuziei iscate, avea să reușească. Mirosul de ierburi și fructe, de mirodenii și condimente, umplea aerul și, prin urmare, toată lumea care dormise pe coasta dealului în seara aceea visa la mâncare, de la adăpostul paznicului din capătul de sus al drumului și până jos de tot în vale, unde șeful poliției era încă înfășurat confortabil în pătura sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu un băț. Să fi venit și Sampath, ar fi avut pe cineva cu care să vorbească... Dar Sampath stătea în arborele de guava, închis într-o nemișcare absolută, asemeni unei fosile surprinse într-un moment de liniște în chihlimbar. Paznicii fuseseră lăsați liberi de data asta, astfel ca maimuțele să nu fie deranjate în acestă ultimă noapte a lor în livadă; ca să poată fi în copac, abia trezite, la sosirea celor care urmau să le prindă. Sampath stătea de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fața strălucind de luminile orașului: — A, moșule, să știi că nu ți-am spus adevărul mai înainte. E vorba de crimă de gradul doi, nu de crimă de gradul unu. Crima de gradul unu din New York e pentru curcani, pentru paznicii de la închisoare, pentru căcați de felul ăsta. Iartă-mă. Am coborât aproape de Times Square. L-am auzit pe Fielding dând șoferului o adresă de pe femininul Park Avenue. Am pornit-o nesigur prin fierbințeala nopții pornografice. În ceea ce privește ceasul meu biologic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
atât de negativ asupra mea... Viața mea își pierde consistența. Marile agenții, pentagramele formei și scopului, nu mai au nici o putere asupra mea și nu mai îmi produc nici o plăcere. Fat Vince mi-a găsit o slujbă, să lucrez ca paznic pe o furgonetă de înghețată din Hyde Park. Treaba începe la primăvară. El crede că voi avea un adevărat viitor ca om de ordine. Poate că într-o bună zi mă voi întoarce în publicitate. Oamenilor care fac publicitate le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înțelegerea acestui fapt nu-i diminuă cu nimic deprimarea. CINCISPREZECE O, cufărul era un lucru sigur, el, atât de masiv, atât de plin cu pânze de păianjen și atât de liniștitor, cufărul cu zăvoarele sale sparte demult, dar niciodată deschis, paznic al vieții sale. O, ce minunat că era atât de sigur, că-i păstra amintirile atât de bine. Deschide-l acum și lasă-le să o inunde, curățind-o cu certitudinea zilelor și a suferințelor care nu se mai puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
singura cu două nivele văzută de Vultur-în-Zbor. Era într-o stare perfectă, ceea ce o distingea de restul. Pereții i se înălțau drepți și bine potriviți și străluceau albi în întunericul de un albastru cețos, ca o santinelă impecabilă, ca un paznic al orașului. Era un bordel. Casa Fiului Răsare a lui madame Iocasta, anunța discret o plăcuță de lemn de lângă ușă. Iar lângă plăcuță cineva scrijelise o frază de neînțeles. Mâine, fără îndoială, un strat nou de văruială o va acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am ieșit să beau una mică... Renunță. Zâmbetul lui Alex se lărgi. — Joacă, îi porunci el. Joacă jocul. Lui Norbert Page îi plăceau jocurile de interior. Atletismul său de fotoliu îi adusese porecla de „Pagina sportivă“. Această plăcere îl făcea paznicul ideal pentru Alex. Jucau dame pe o tablă de șah, cu pioni de șah. Asta îi permitea domnului Page să adauge pentru sine un nivel de dificultate secret. Când damele ajungeau pe pătratul reginei, înlocuia câte un pion cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a lui Vultur-în-Zbor schimbase întrucâtva atmosfera în care acești petrecăreți întârziați își duceau în mod obișnuit existența. Aflat și el în stare de șoc, Vultur-în-Zbor simți prezența a ceva mai alunecos, mai periculos, mai puțin previzibil prin efectele sale: emoția paznicului de închisoare ai cărui evadați tocmai s-au întors, din propria lor voință, la cei ce-i țineau captivi sau cea a leului în fața unui creștin sinucigaș. în mod ciudat, emoția respectivă părea îndreptată spre ei amândoi. Nu pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
este absența oamenilor de știință. întotdeauna mi s-a părut rușinos faptul că niște amărâți de tehnologi și-au arogat dreptul de a fi numiți astfel: oameni de știință, oameni ai cunoașterii. în absența lor, știința s-a întors la paznicii săi adevărați: învățații, gânditorii, teoreticienii abstractului, așa ca mine. Totuși absența tehnocratului nu înseamnă o întoarcere la superstiție, dragul meu Vultur-în-Zbor. Dimpotrivă, ea ne obligă și mai tare să fim raționali. Știi, lumea este așa cum o vedem - nici mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Piatră. I se părea foarte amuzant că numele lor conțineau aceste simboluri primordiale. Asta condimenta totul. Partea a treia GRIMUS CINCIZECI ȘI PATRU în căsuța vopsită în negru era întuneric, un întuneric tăcut și răcoros. Peste tot se înălțau umbre, paznici imateriali ai urâțeniei nevăzute. Afară, porțiunile vizibile ale muntelui Calf se ridicau deasupra casei precum un al doilea tavan furtunos, ferind-o de lumina palidă a soarelui, filtrată de cețuri, care cădea peste câmpiile din vale. Casa lui Liv, cufundată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Janey. —Îți jur. Alice are deja un efect negativ asupra metaforelor lui. Imaginează-ți ce o să scrie după câteva luni de stat cu ea. Mi-am turnat încă un pahar cu vin. A mai spus ceva, Janey. — Tom? —Nu, Bill, paznicul. A fost după celelalte chestii. Părea că se uită la cineva care venise în cameră și a spus „N-am să o fac, nenoro...“. —Adică? — Cred că era „nenorocitule“. —Nenorocit? În sensul de „șantajist“? — Știu că sună ridicol. Toți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
uit la Simon și instinctul mi-a spus că în acel moment aș putea vorbi cu el măcar despre o parte din ceea ce am pe suflet. M-am trezit zicând: —Simon, te pot întreba ceva? Pomenește vreodată cineva de Bill, paznicul care a murit? Simon se uită foarte surprins. —Păi, hmmm - nu chiar. Îmi pare rău, știu că ați fost prieteni. Sebastian mi-a spus. Era un tip de treabă. Dar, ce să zic, viața merge înainte. Ridică din sprânceană. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
A ezitat. În jur de cinci mii de lire pe an. —Dumnezeule, Simon, îți dai seama că făcea asta și cu alți oameni. Oh, da, Simon își stinse țigara. Fără îndoială. —Unul dintre ei era Bill. —Bill? Te referi la paznicul care a avut atacul de cord? Am încuviințat. Înainte să moară, a încercat să îmi spună ceva. Se uita la Charles. Trebuie să fi fost el. Simon mă fixă cu privirea. —Și ce ți-a spus mai exact? —Mie mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Deci a spus „să o fac“? — Exact, „să o fac“, nu „să-l plătesc“. Nu pot să cred că Charles voia bani de la Bill - ar fi fost o nimica toată pentru el. Dar oportunitățile care derivau din a avea un paznic la mâna ta erau nemaipomenite. S-ar fi putut furișa când ar fi fost puțini oameni acolo și să-l pună pe Bill să-l atenționeze dacă urca cineva. Bill patrula noaptea și în restul timpului se uita la camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]