8,364 matches
-
Cuvântul gender nu are corespondent în limba română. El desemnează, generic, tot ceea ce se referă la „genuri”; adică genurile „masculin”, „feminin” și „neutru”, ca forme gramaticale, dar și ca realități sexuale. Totuși, nu putem denumi această „colonie curriculară” postmodernă o „pedagogie genitală” - deși preocupările privind educația sexuală nu lipsesc. Este o pedagogie care explorează consecințele curriculare și educaționale ale diferențelor dintre sexe. Preocupările feministe prevalează, dar sunt însoțite de cele referitoare la masculinitate și homosexualism. Premisele acestei evoluții trebuie căutate în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tot ceea ce se referă la „genuri”; adică genurile „masculin”, „feminin” și „neutru”, ca forme gramaticale, dar și ca realități sexuale. Totuși, nu putem denumi această „colonie curriculară” postmodernă o „pedagogie genitală” - deși preocupările privind educația sexuală nu lipsesc. Este o pedagogie care explorează consecințele curriculare și educaționale ale diferențelor dintre sexe. Preocupările feministe prevalează, dar sunt însoțite de cele referitoare la masculinitate și homosexualism. Premisele acestei evoluții trebuie căutate în tradițiile americane și europene ale educației mixte și ale coeducației. Anii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
educației mixte și ale coeducației. Anii ’60 și ’70 ai secolului XX au fost marcați de ideologia „eliberării sexuale” și retorica feministă cu privire la egalitatea dintre sexe. În anii ’80 au fost însă atacate și problemele „toleranței față de orientarea sexuală”. Totuși, pedagogia feministă nu s-a cantonat în pledoarii sterile în favoarea homosexualismului, masculinismului sau lesbianismului. Pedagogia feministă este preponderent critică, nu apologetică. În anii ’80-’90 s-au explorat aspecte de mare gravitate pe care diferențele sexuale și de practică sexuală le
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
marcați de ideologia „eliberării sexuale” și retorica feministă cu privire la egalitatea dintre sexe. În anii ’80 au fost însă atacate și problemele „toleranței față de orientarea sexuală”. Totuși, pedagogia feministă nu s-a cantonat în pledoarii sterile în favoarea homosexualismului, masculinismului sau lesbianismului. Pedagogia feministă este preponderent critică, nu apologetică. În anii ’80-’90 s-au explorat aspecte de mare gravitate pe care diferențele sexuale și de practică sexuală le îmbracă în societatea modernă și în postmodernitate: mesajele „academice” pe care le conțin curricula
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe care le conțin curricula moderne cu privire la sex și inegalitatea sexuală; „construcția” socială a sexului; „efeminarea societății”; „efeminarea bărbaților” în modernitate și postmodernitate; cunoașterea intersubiectivă; relațiile simbiotice dintre mamă și copil; problematica psihopedagogică a „împreunării”; pornografia; erotismul; posibilitatea întemeierii unei pedagogii a reciprocității; sexul și căutarea identității; statutul sentimentalismului și al esențialismului în cunoaștere; misoginia curriculară; androcentrismul curricular; etnografia feministă; curriculumul ca text homosexual; profeminismul masculin în școli ș.a. Postmodernismul feminist a anticipat cu aproape un deceniu celelalte explorări curriculare postmoderne
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
misoginia curriculară; androcentrismul curricular; etnografia feministă; curriculumul ca text homosexual; profeminismul masculin în școli ș.a. Postmodernismul feminist a anticipat cu aproape un deceniu celelalte explorări curriculare postmoderne. Avem de-a face cu un domeniu științific nou, nestrăbătut încă de pioasa pedagogie creștină. De aceea deschiderea „cutiei Pandorei” solicita exploratori îndrăzneți. Se poate considera însă că pionierii au apărut, încă din anii ’70, pe valul „revoluției sexuale”. Ei (de fapt ele!) au fost: Mary Daly (1973); Germaine Greer (1970); Adrienne Rich (1976
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1989); Leslie Roman (1988, 1990); Nancy Lesko (1984, 1988, 1994); Rebecca Martusewicz (1992); Patti Lather (1991); James T. Sears (1990, 1992); Jesse Goodman (1991); Tom Kelly (1988); Henry Giroux (1990); Michael Apple (1990); Susan Junhek (1990); Michael Imber (1988) ș.a. Pedagogia fenomenologică este rezultatul aplicării metodei fenomenologice, inițiată de Edmund Husserl, la studiul fenomenelor educaționale. S-a realizat în acest fel o depășire radicală a experimentalismului behaviorist și a raționalismului eficientist. În anii ’70, cercetarea curriculară sesizase „natura duală” a fenomenelor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
el, fenomenologia este inseparabilă de hermeneutică. De fapt, constituie un tot metodologic, un canon intuitiv și neraționalist, dar care oferă o cale disciplinată și riguroasă de înțelegere a experiențelor educaționale în profunzime și în modul cel mai autentic cu putință. Pedagogia fenomenologică este de fapt pedagogia superioară a marilor educatori, pedagogia care trece dincolo de aspectele formale și superficiale ale educației, sesizând sensurile ei adânci și semnificațiile ei elevate ce nu pot fi cântărite, numărate, măsurate etc. Ambiția supremă a pedagogiei fenomenologice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
hermeneutică. De fapt, constituie un tot metodologic, un canon intuitiv și neraționalist, dar care oferă o cale disciplinată și riguroasă de înțelegere a experiențelor educaționale în profunzime și în modul cel mai autentic cu putință. Pedagogia fenomenologică este de fapt pedagogia superioară a marilor educatori, pedagogia care trece dincolo de aspectele formale și superficiale ale educației, sesizând sensurile ei adânci și semnificațiile ei elevate ce nu pot fi cântărite, numărate, măsurate etc. Ambiția supremă a pedagogiei fenomenologice este sesizarea, decriptarea și descrierea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tot metodologic, un canon intuitiv și neraționalist, dar care oferă o cale disciplinată și riguroasă de înțelegere a experiențelor educaționale în profunzime și în modul cel mai autentic cu putință. Pedagogia fenomenologică este de fapt pedagogia superioară a marilor educatori, pedagogia care trece dincolo de aspectele formale și superficiale ale educației, sesizând sensurile ei adânci și semnificațiile ei elevate ce nu pot fi cântărite, numărate, măsurate etc. Ambiția supremă a pedagogiei fenomenologice este sesizarea, decriptarea și descrierea „componentelor inefabile” și a „fenomenelor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
putință. Pedagogia fenomenologică este de fapt pedagogia superioară a marilor educatori, pedagogia care trece dincolo de aspectele formale și superficiale ale educației, sesizând sensurile ei adânci și semnificațiile ei elevate ce nu pot fi cântărite, numărate, măsurate etc. Ambiția supremă a pedagogiei fenomenologice este sesizarea, decriptarea și descrierea „componentelor inefabile” și a „fenomenelor originare” ale formării personalității umane. Exploratorii acestei dimensiuni educaționale au stăruit asupra rafinării metodei și au studiat probleme precum: problema predicției fenomenologice în educație; calitatea experiențelor pedagogice originare și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Favaro (1981); Otto Bollnow (1989); Margaret Hunsberger (1988); Alan A. Block (1988); Dennis Sumana (1992, 1993, 1994); Minerva Lopez-Caples (1989); Stephen J. Smith (1988); M. Langfeld (1983); Rainer Schonhammer (1989); Wilfried Lippitz (1983); Leigh Chiarelott (1983); J. Caputo (1987) ș.a. Pedagogia poststructuralistă poate fi considerată „inima” pedagogiei postmoderniste propriu-zise, domeniul central al „gândirii noi” care își propune să „spargă limitele” și să depășească prejudecățile gândirii moderne. Conceptul de poststructuralism este interșanjabil cu conceptele de deconstructivism și postmodernism. Inițial, el a definit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Hunsberger (1988); Alan A. Block (1988); Dennis Sumana (1992, 1993, 1994); Minerva Lopez-Caples (1989); Stephen J. Smith (1988); M. Langfeld (1983); Rainer Schonhammer (1989); Wilfried Lippitz (1983); Leigh Chiarelott (1983); J. Caputo (1987) ș.a. Pedagogia poststructuralistă poate fi considerată „inima” pedagogiei postmoderniste propriu-zise, domeniul central al „gândirii noi” care își propune să „spargă limitele” și să depășească prejudecățile gândirii moderne. Conceptul de poststructuralism este interșanjabil cu conceptele de deconstructivism și postmodernism. Inițial, el a definit o anumită mișcare de idei, născută
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
anii ’60-’70: J. Lacan (teoria subiectului decentrat), Michel Foucault (teoria destructurării, teoria discursului), Jacques Derrida (teoria deconstrucției). Asupra postmodernismului propriu-zis au stăruit Baudrillard, Lyotard, Jameson, Vattimo și De Bord. Alți teoreticieni și filosofi au incitat gândirea curriculară postmodernă și pedagogia poststructuralistă: Deleuze, Guattari, Kristeva, Rorty, Descombes ș.a. Exegeții postmodernismului, poststructuralismului și destructuralismului revendică operele lui Nietzsche și Heidegger ca rădăcini ale acestui nou mod de a filosofa; se pot găsi, într-adevăr, „semințe” ale gândirii curriculare postmoderne în aceste opere
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1988); Jennifer Gore (1989); Nancy Lesko (1988); William E. Doll jr. (1993); Patti Lather (1991); Henry A. Giroux (1992); Joe Kincheloe (1993); Shirley Steinberg (1993); William H. Watkins (1993); Peter McLaren (1992, 1993); Teresa Ebert (1991); Rhonda Hammer (1992) ș.a. Pedagogia autobiografică s-a născut datorită unei interpretări etimologice ingenioase realizate de William Pinar în 1975. Acesta a derivat curriculum de la verbul latin curro, currQre, cucurri, cursum - „a alerga, a străbate rapid”. Într-adevăr, curricólum însemna și „a face o cursă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Pinar și Grumet (1975) au propus o metodă de explorare existențială, fenomenologică și psihanalitică bazată pe studiul biografiilor și autobigrafiilor cu dublu scop: a) sesizarea trăirilor și fenomenelor profunde ale vieții; b) evitarea subiectivismelor de tipul introspecției și al autoreferinței. Pedagogia autobiografică (sau biografică) a atras mulți aderenți, dar și destui critici. S-a impus totuși ca un curent major al gândirii curriculare postmoderne - a rămas însă în această fază, teoretică și narativă; nici un poor curriculum nu poate deveni written curriculum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Noddings (1991); Anita Plath Helle (1982); Meredith Reininger (1989); Ivor F. Goodson (1989); F. Michael Connelly (1990); Richard Butt (1988); Danielle Raymond (1988); L.Yamagishi (1988); William Schubert (1987, 1991); Frema Elbaz (1991); Mark Johnson (1989); Rob Walker (1991) ș.a. Pedagogia estetică. Prin tradiție, școala americană a ignorat educația estetică. Tradițiile școlii europene nu diferă prea mult în această privință. Curriculumul școlii ecleziastice, bazat pe septem artes liberales, a restrâns rolul artelor la muzica religioasă. Vechiul ideal elen, kalos kai agathon
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cerut imperios să se renunțe la disciplina cântatului de imnuri pe motiv că se consumă timpul necesar studierii „celor trei R”. Marginalizarea educației estetice a continuat de-a lungul secolului XX, chiar și în perioada curriculumului modern. De aceea, curentul pedagogiei estetice apare în SUA ca o „revoluționară” mișcare postmodernistă. S-au antrenat în lupta pentru inserția acesteia în structura curriculumului formal personalități de mare prestigiu ale culturii americane și unii dintre cei mai originali și mai radicali teoreticieni ai curriculumului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și „estetic” în curriculum și în viață; relațiile dintre „formă” și „experiență” în curriculum; currere și cunoașterea corpului (knowledge of the body); currere și vulnerabilitatea profesorului; dimensiunile estetice ale vieții ș.a. Printre cei care și-au adus contribuția la constituirea pedagogiei estetice se numără: Susan W. Stinson (1985); Harry Broudy (1988); Edward Milner (1987); Christopher Lasch (1984); Karen Hablen (1990); Elizabeth Vallance (1991); Kieran Egan (1992); Landon Beyer (1987, 1988); jan jagodinski (sic!) (1992); William E. Doll jr. (1988, 1993); Ronald
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Krystyna Nowak-Fabrykowksi (1992); Margo A. Figgins (1991); Michael Ebeling (1991); Madeleine R. Grumet (1976, 1978); Jerzy Grotowski (1976); Robert Denmoyer (1991); Wanda T. May (1989); Karen A. Hamblen (1983); Daiyo Sawada (1989); Donald Blumenfeld-Jones (1990); Jan van Dyke (1990) ș.a. Pedagogia teologică. Istoria Statelor Unite este una religioasă. Diversele culte protestante, dar și catolicismul și-au pus amprenta asupra mersului educației și al școlilor. Simbiozele biserică-școală și religie-educație au apărut odată cu sosirea primilor coloniști pe teritoriul nord-american și au continuat neîntrerupt până la
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este una religioasă. Diversele culte protestante, dar și catolicismul și-au pus amprenta asupra mersului educației și al școlilor. Simbiozele biserică-școală și religie-educație au apărut odată cu sosirea primilor coloniști pe teritoriul nord-american și au continuat neîntrerupt până la jumătatea secolului XX. Pedagogia teologică nu studiază admirabila istorie a acestei rodnice înlănțuiri spirituale - dimpotrivă: pedagogia teologică este un shift înlăuntrul gândirii și practicii teologico-educaționale. Ea dezvoltă un nou mod de a gândi și a trăi religia, moralitatea creștină și educația religioasă. Valorile tradiționale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
amprenta asupra mersului educației și al școlilor. Simbiozele biserică-școală și religie-educație au apărut odată cu sosirea primilor coloniști pe teritoriul nord-american și au continuat neîntrerupt până la jumătatea secolului XX. Pedagogia teologică nu studiază admirabila istorie a acestei rodnice înlănțuiri spirituale - dimpotrivă: pedagogia teologică este un shift înlăuntrul gândirii și practicii teologico-educaționale. Ea dezvoltă un nou mod de a gândi și a trăi religia, moralitatea creștină și educația religioasă. Valorile tradiționale ale creștinismului sunt reinterpretate, umanizate, modernizate etc. Dogmele creștinismului sunt liberalizate, relativizate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ș.a.m.d. Curricula religioase tradiționale ale diferitelor culte creștine din America de Nord au rezistat acestor idei noi până în anii ’90; încet, dar sigur, principiile toleranței și liberalismului pătrund în școlile publice și ecleziastice ale comunităților. Cele mai proeminente personalități ale pedagogiei teologice și ale curriculumului religios postmodern pot fi considerate: James Macdonald (1975); Dwayne Huebner (1975, 1993); Gabriel Moran (1981); Barry Chazan (1992); Philip Phenix (1975); Cleo Cherryholmes (1988); Lawrence Kohlberg (1981); Alex Molnar (1975, 1987); H. Svi Shapiro (1993); David
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Barbara Mitrano (1979); Denise Lardner Carmody (1991); Mary Elizabeth Moore (1989); Nel Noddings (1984, 1985, 1986, 1989, 1992); Angela Lydon (1992); David Ray Griffin (1989); Clive Beck (1985); Leonard J. Waks (1985); Harold Bloom (1992); E. Wayne Ross (1992) ș.a. Pedagogia hiperraționalizată. Școala și celelalte instituții de educație și învățământ nu au dispărut odată cu decretarea „morții curriculumului modern”. Dimpotrivă, interesul pentru problemele școlii a devenit paroxistic în ultimul deceniu al secolului XX, atenția focalizându-se asupra statutului ei în societate. S-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că este prima instituție socială care ia contact cu viitorul și că funcțiile sale birocratice trebuie întreținute și ameliorate cu maximum de responsabilitate politică, economică, pedagogică. Această convingere a resuscitat încă o dată încrederea în virtuțile rațiunii, ale științei și progresului. Pedagogia hiperraționalizată este rezultatul speranței că acestea se vor dovedi, încă o dată, izbăvitoare. Hiperraționalizarea pedagogică și-a făcut simțită prezența, deocamdată, prin latura ei negativă: exces legislativ și normativ în școli. Există însă și latura pozitivă a gândirii hiperraționalizate, care constă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]