2,745 matches
-
reprezentăm noi înșine în fața noastră, în ceea ce se numește forul nostru interior, în teatrul conștiinței, jucând în același timp rolul de comedianți și de spectatori. Și în scena durerii jucăm durerea și ni se pare o minciună de-a dreptul penibilă că tocmai atunci ne vine să pufnim în râs. Și tocmai atunci ne vine cel mai tare să râdem. Comedie durerea, comedie! — Și dacă comedia durerii te duce la sinucidere? — Comedia sinuciderii! — Dar mori cu adevărat! — Tot comedie! Atunci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o mare greșeală și că-l vrei înapoi. Sigur că-l vreau înapoi! am exclamat eu. Întotdeauna îl voi vrea înapoi. Dar îmi doresc și mai mult copii. Și-n plus, el se unduiește deja cu altcineva. Știam cât de penibilă eram. — Atunci poate că ai nevoie de puțin timp să te obișnuiești cu ideea până să te arunci în acest nou stil de viață, sugeră Maria. Am dat din cap. Realitatea este că nici tot timpul din lume nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
după ce i-a spus clar lui Ed că se poate descurca și singur cu transportul. Ne-am despărțit cu unul dintre acele săruturi în care fiecare a oferit obrazul și apoi și-a întors buzele în ultimul moment. A fost penibil, dar și puțin incitant. Pentru o clipă, m-am simțit Meg Ryan. Să le așteptăm și pe prietenele tale? mă întrebă Alfie, în timp ce eu mă lăsam moale pe bancheta din spate zâmbind șăgalnic. — Pot să meargă pe jos, am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Henry, care Își Închipui Într-o fracțiune de secundă sentimentele amestecate pe care trebuie să le fi trăit tânărul Du Maurier la aflarea veștii. Și astfel s-a făcut un loc gol la masa revistei Punch. — A fost straniu și penibil, continuă Du Maurier, pentru că n-am făcut cunoștință cu Leech decât cu câteva luni Înainte de moartea lui. Înainte de asta, nu-l cunoșteam decât din lucrări - pe care i le admiram enorm, desigur, dar, cu aroganța tinereții, eram convins că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
supărătoarelor greșeli de ortografie, au fost notate cu „bine“ sau „foarte bine“. Nimic nu atestă începuturile mele. Sau poate că ar trebui să mă conving pe mine însumi: ce bine că nu a rămas nici un petic de hârtie? Cât de penibil ar fi dacă printre efluviile poetice ale băiețelului aflat la pubertate s-ar găsi rime care, purtând data de 20 aprilie și influențate de stilul imnic-expresiv al barzilor Tineretului Hitlerist, Menzael, Baumann, von Schirach, ar celebra credința de nezdruncinat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am s-o pomenesc pe numele ei adevărat. Poate că mai trăiește pe undeva și nu vrea, femeie bătrână, să fie inoportunată de un moș și de amintirile lui care bâjbâie în aproximații, care încă din timpul școlii îi sărise penibil în ochi și care la urma urmelor a jignit-o rău. Fie ca iubirea mea dintâi să rămână nenumită, doar dacă nu cumva, apucând chihlimbarul, ea se dă-n vileag, prinsă înăuntru, ca o muscă sau ca un păianjen pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
foarte departe, latrina trupei. Unul lângă altul, ședeam pe vine pe bârna cu tunete. Fiecare se căca lângă fiecare. Asta nu mă deranja. Acasă, însă, closetul aflat la mezanin, pe care-l foloseau patru familii de chiriași, îmi devenea din ce în ce mai penibil până la scârbos, pentru că era tot timpul murdărit de copiii vecinilor sau ocupat tocmai atunci când aveai nevoie de el. O celulă plină de duhoare, ai cărei pereți fuseseră mânjiți de degete murdare. Ca pe o rușine, le ascundeam celorlalți closetul situat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
au umplut ranița pe care continuam s-o port. Doar ceasul meu de mână dispăruse. Numai că acum purtam un chipiu care chiar mi se potrivea. Mi-ar fi plăcut să-mi schimb pantalonii, al căror tur lipicios îmi era penibil. Cu recomandări pentru îngrijiri ulterioare - injecție, pantaloni noi - mi s-a înmânat ordinul de deplasare, ultimul, pe care se putea citi ca destinație orașul-spital Marienbad; această stațiune adeseori pomenită în literatură și vizitată de celebrități - bătrânul Goethe s-a îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fată a aurarului, ale cărei gropițe din obraji i-au fost transferate fiicei regelui polon, Reglindis, a mai cerut și ea un polonic. Încă de pe vremea RDG, când în sfârșit mi-au fost aprobate de către autoritățile acestui stat atât de penibil de închis o serie de lecturi la Magdeburg, Erfurt, Jena și Halle - era cu doi ani înainte de căderea Zidului -, Ute și cu mine am vizitat domul din Naumburg. În timp ce noi admiram statuile întemeietorilor amplasate mai sus, iar Ute își ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
omul invoca întruna din fragmentele sale amazoane ce ucideau bărbați și saluta pe toată lumea cu strigătul „Și moartă, lebăda mea mai cântă: Penthesilea“. În Café Odéon își avea tronul, ședea acolo cu monoclul înfipt în orbită, ceea ce-mi era penibil. Pretindea că e din Mainz sau Frankfurt. Pe cât era de locvace când îl lua gura pe dinainte, pe atât era de zgârcit cu cuvintele atunci când venea vorba despre locul lui de baștină sau chiar despre supraviețuirea lui în în timpul celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
depuse pentru admitere i-au stârnit un interes deosebit profesorului Gonda. El a lăudat câteva lucruri din ciclul stâlpnicului și a citat mai multe metafore genitivale, pe care le-a apreciat „ca îndrăznețe, chiar deosebit de temerare“, ceea ce mi-a fost penibil, deoarece credeam că am depășit această manieră de imagerie lirică. Din observațiile ironice ale celorlalți profesori s-a putut deduce că, în urmă cu câțiva ani, Gonda scrisese și chiar publicase un roman. În plus, era considerat un admirator al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
urmă, valea și-atât. După câțiva pași peste gazon, pe poartă, în stradă, acolo să fi oprit prima sau următoarea mașină și, ca pasager într-un camion al fabricii de dulceață Hero din apropiere, deja aș fi fost scăpat de penibila expunere, scăpat de orice legătură, liber. Ce căutam eu aici? Ce dovadă de îndurare ar fi putut să mă izbăvească pe mine, cel înrăit în dubiu? Între zwinglieni și calviniști, catolicul păgânizat se simțea pierdut, ca un papistaș rătăcit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe afecțiune, ar avea nevoie de acum să fie legalizată. N-a spus nimic în plus. Stăteam amândoi în picioare lângă o etajeră burdușită cu cărți, pe ale cărei cotoare încercam să descifrez titlurile. Tatălui Annei discuția aceasta îi era penibilă. Mie nu, mai cu seamă că spusesem fără nici o ezitare da și amin. După aceea nu s-a mai vorbit decât despre data nunții. Tată a trei fiice, Boris Schwarz ar fi fost bucuros să ne vadă căsătoriți, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ceafa pe care Madame Hsin le avea În dotare. Domnule Parodi, Înainte de a continua, Îngăduiți-mi să fac o stupidă lămurire. Doar omul care are cap numai ca să nu-i plouă În gât ar Îndrăzni să presupună că atari exerciții penibile și, În general, nocturne l-au ținut departe pe Tai An de vrednica sa pupilă. În fața ilustrelor persoane care m-ar contrazice, accept că dama nu stătea În casa magului neclintită ca axioma. Când nu-l putea ține sub observație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a răspuns că da. Am simțit nu că-mi plânge sufletul, ci că-mi sângerează. Că-mi sângerează de moarte. I-am mulțumit lui Judy, mi-am mai cerut încă o dată scuze pentru că o pusesem într-o situație așa de penibilă și am închis telefonul. Mâinile îmi tremurau, fruntea îmi era scăldată în sudoare și simțeam că mă doare inima. Erau momente când chiar credeam că James o să se întoarcă. Mai devreme sau mai târziu. Că mă iubise așa de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
te întreb o grămadă de chestii. Dar Helen a intrat în baie și a trântit ușa în spate. Tot o mai auzeam cântând, doar că acum ceva mai slab. Am rămas în hol, în picioare. Eram nefericită. Și mă simțeam penibil. E așa de adevărat ce se spune: prostul cel mai prost e ăla care a mai fost prost o dată. „Nu pot să mă gândesc acum la asta“, mi-am zis. „Trebuie să uit. O să mă gândesc altădată, când toate o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
resurselor creatoare coincide cu repedele declin corporal (de pildă mi-a căzut un dinte), cu moartea scriitorului, dar adesea nu coincide. SÎnt scriitori - mari - care, cum se spune, Își supraviețuiesc, nu mai scriu nimic, sau scriu prost. Supraviețuirea poate fi penibilă, dar poate fi și demnă, calmă, resemnată; scriitorul Își ascunde, sub o formă sau alta, inevitabila depresiune, provocată de sentimentul Împuținării, al crizei, al neputinței.” (Lucian Raicu) Așadar să supraviețuiesc calm, demn, să-mi pun o mască mortuară diseară, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rusesc din aceeași perioadă, fără, evident, urmă de priză emoțională a se vedea secvențele cu banda de copii, furate de la partizani , și o face excepțional de prost, apoi imită pînă și imitația și apar cadre „americane”, cu urmăriri de mașini penibile, desene cu spray-ul new yorkez pe zidurile din chirpici și veșnicul erou total, adumbrit, ratat dar neînvins muncitoresc, astfel Încît fără să vrei reții scene cu Fane pălmuindu-l pe Ifrim sau cu acel soi de Hatari aberant pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ale Papei, despre iubire și alte prostii, au devenit galopant senile, Îndreptîndu-se cu viteza proiectilelor teleghidate spre antichitate ca să se-ngroape definitiv acolo, printre ruinele pe care le vedem acum, să moară sîrbii, e deviza, articolul celor dîrji și neînfricați, penibilul respect pentru viață devenind la fel de invizibil ca avioanele NATO, Alianța Morții, cum a scris cine știe ce bețiv pe perete cu roșu În stația de metrou Piața Unirii Doi. Motiv pentru care mi-a fost rușine că sînt american, În sfîrșit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tine, potolește-te că te ridică, te iau și te trezești aruncată cine știe unde, În Siberia, la care țiganca i-a spus da’ ce, acolo nu-s tot eu? Paul Simionescu a rămas cu gura Întredeschisă pentru repetarea avertismentului dintr-odată penibil, și s-a gîndit la istoria religiilor, la abisal, la nomazi, la ineditul și nemeritatul lor acces la esență, a privit În jur, crezînd c-a Început să creadă În reîncarnare, reîncarnarea tuturor marilor filozofi Într-o femeie bufantă, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
maternitate“. Maternitate! Mi se părea atunci un subiect cvasipenibil, un subiect pentru o... femeie, un subiect pentru o... mamă, pentru o... femeie-mamă! Și cum să scrii o carte despre iubirea pentru propriul copil ?! Aici e-aici! Cum, ca să nu fii penibilă ? De ce nu există așa ceva ? N-am citit niciodată o carte despre această iubire/fericire. Poate fi ea scrisă ? Cine știe ? Poate mai târziu, când Copilul mic va fi doar acolo, departe, strălucitor în aburii denși ai Nostalgiei. O carte despre
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
o altă parte din el era de-a dreptul fascinată. Îl apucară mîncărimile. Trebuia să acționeze cumva. O soprană răgușită Îl goni din mașină. Pe alee, ocolind reflectoarele. Ferestrele Închise, dar cu draperiile strînse. Aruncă o privire. Peste tot ornamente penibile cu Moochie Mouse, dar Timmy și Billy lipseau. La ultima fereastră... bingo! Guguștiucii amorezați se ciorovăiau, cuprinși de panică. Își lipi urechea de sticlă, dar nu auzi decît mormăieli. O portieră de mașină trîntită. Clopoțeii de la ușă răsunară. O scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu omoară oameni pentru că are pică pe ei, iar pe Jack Whalen Îl interesează să preia doar afaceri cu jocuri de noroc. Cred că indivizii spun adevărul, dar toate informațiile culese pînă acum despre Cathcart Îl prezintă drept un amărăștean penibil, care nu ar putea pune pe roate o chestie atît de mare. Aș zice că declarația lor este cel mult tangențială la caz. Eu tot pe cioroi Îi consider făptași. SÎnt de acord. Domnule căpitan, părerea dumitale. Millard spuse: — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fără fluctuații necontrolate. În difuzor: — Nu e vinovat, dar nu-și dă alibiul. Era cumva en flagrante...? Loew zîmbi. Russ Millard, tare, În difuzor: — Vincennes, la treabă! Investigațiile de rutină În cazul Nite Owl, dacă ai uitat cumva! Serialul tău penibil de televiziune n-a dat pînă acum nici un rezultat pozitiv și vreau de la tine o declarație scrisă despre tot ce-aveai de Împărțit cu Hudgens. PÎnă mîine la ora 8 punct! Darktown Îi făcea semn să se Întoarcă... *** Spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la rându-i, poate fi tot imperceptibil modificată și cine ar mai putea spune, după un șir de astfel de modificări, unde-i adevărul? Numai eu, dar eu nu vreau să-l spun pur și simplu), oricât ar părea de penibile, chiar sentimentalisme, zice Andrei Vlădescu, trebuie să le privim în față ÎNu-i chiar așa, nu e totul sentimentalism ieftin; și oricum e bun din moment ce ne amintește ceva și are dreptate, trebuie să le privim în față) și să ne indignăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]