2,409 matches
-
iar la est de Misia și Marea Marmara. Regiunea era populată din mileniul I î.H. de triburi trace, cel al bitinilor dând numele întregului ținut. Bitinia beneficiază în secolele VI-IV î.H. de o largă autonomie în cadrul Imperiului Persan, fiind condusă de dinastii locale. Pe litoral, în secolele VII-VI î.H., sunt fondate coloniile Calcedon și Astacos. În epoca luptelor dintre diadohi, principele trac Zipoites se emanicipează de sub autoritatea lui Lisimah și adoptă în 297 î.H. titlul
Bitinia () [Corola-website/Science/315036_a_316365]
-
este întreruptă de năvălirea asirienilor. Toate formele de artă, mai ales sculptura și prelucrarea bronzului devin adevărate industrii. Se stabilesc contacte cu grecii și evreii, care conduc la propagarea artei egiptene. A XXVI-a dinastie "saită" se încheie cu invazia persană, moment din care Egiptul antic își pierde definitiv independența. Totuși, ulterior, sub Dinastia Ptolemeică, ca și sub cea romană, modul de construire al templelor rămâne fidel arhitecturii tradiționale egiptene. În 332/331 î.Hr., Alexandru cel Mare întemeiază orașul Alexandria. Ulterior
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
al themei Dyrrachion, Nichifor Basilakes. Alexios l-a învins și pe acesta. În vara anului 1079, Constantin Ducas, fratele și asociatul la domnie al lui Mihail al VII-lea, a răzvrătit detașamentele de „nemuritori” (garda grecească, creată după modelul gărzii persane), care erau cantonate pe țărmul răsăritean al Bosforului. După ce au cântărit însă, pe de o parte, promisiunile lui Constantin, iar pe de alta, banii oferiți de Botaniates, „nemuritorii” l-au predat pe Ducas în mâinile împăratului. La sfârșitul anului 1080
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
al themei Dyrrachion, Nikephor Basilakes. Alexios l-a învins și pe acesta. În vara anului 1079, Constantin Ducas, fratele și asociatul la domnie al lui Mihail al VII-lea, a răzvrătit detașamentele de nemuritori (garda grecească, creată după modelul gărzii persane), care erau cantonate pe țărmul răsăritean al Bosforului. După ce au cântărit însă, pe de o parte, promisiunile lui Constantin, iar pe de alta-banii oferiți de Botaniates, nemuritoriil-au predat pe Ducas în mâinile împăratului. La sfârșitul anului 1080, la Niceea s-
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
grădină”), Mihai Lazăr, Gelu Sârbu, rapsod din Gorj, Marcu Nicolici și Ion Dolănescu. O altă dimensiune a personalității sale este realizarea de tablouri țesute, o mai veche preocupare artistică. Astfel ea realizează peste 100 de mici carpete țesute în punct persan și reprezentând subiecte din natură, folclor sau diferite monumente istorice. „Cântă păsările toate” este propria ei melodie și de fapt, e prima hăulită înregistrată în România, care este urmată de celebra „Pe câmpul cu florile”, care mai este cunoscută sub
Justina Băluțeanu () [Corola-website/Science/315269_a_316598]
-
cu preponderență ulei și vin. In ciuda posibilei prosperități agricole, cetatea era înconjurată de populații inamice de origine tracică, fiind supusă fără încetare invaziilor ce devastau teritoriul din afara zidurilor. Cu ocazia expediției spre Sciția, în anii 513-514 e.A, regele persan Darius I-ul a supus toate cetățile grcești din Ionia (Asia Mică), dar și pe cele Helespontice. Byzantion a contribuit și el cu nave pentru traversarea armatelor persane peste strâmtoare, dinspre Asia Mică spre Tracia. Herodot a relatat că armata
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
zidurilor. Cu ocazia expediției spre Sciția, în anii 513-514 e.A, regele persan Darius I-ul a supus toate cetățile grcești din Ionia (Asia Mică), dar și pe cele Helespontice. Byzantion a contribuit și el cu nave pentru traversarea armatelor persane peste strâmtoare, dinspre Asia Mică spre Tracia. Herodot a relatat că armata de invazie persană reunea 700.000 de oameni, fiind însoțită de 600 de nave. Ulterior grecii "ionieni", vasali ai lui Darius, au pus stăpânire pe Byzantion în anul
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
-ul a supus toate cetățile grcești din Ionia (Asia Mică), dar și pe cele Helespontice. Byzantion a contribuit și el cu nave pentru traversarea armatelor persane peste strâmtoare, dinspre Asia Mică spre Tracia. Herodot a relatat că armata de invazie persană reunea 700.000 de oameni, fiind însoțită de 600 de nave. Ulterior grecii "ionieni", vasali ai lui Darius, au pus stăpânire pe Byzantion în anul 504 e.A, iar mai târziu generalul persan Mardonios, în 490 e.A, cu ocazia
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
ajuns în retragere pe coastele Bithiniei în fața cetății, sub conducerea lui Xenophon. Anaxibius, comandantul flotei lacedemoniene, la solicitare regelui Artaxerxes, s-a angajat să-i trecă pe greci peste strâmtoare, să le plătească ce li se datora din războiul civil persan și să le acorde alimente când vor ajunge la Byzantion. Dar la apropierea mercenarilor greci refugiați, a dispus închiderea porților cetății. Iritați de acea perfidie, mercenarii greci au doborât porțile și au intrat în oraș. Numai Xenophon a reușit să
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Franța și Anglia. Bogăția anterioară, din sec. al 16-lea și al 17-lea, datorată cuceririlor teritoriale largi și a exploatării popoarelor supuse, a permis dezvoltarea unei civilizații specifice de sincretism, fără aporturi semnificative, cu o literatură inspirată din clasicii persani, cu o arhitectură originală, dezvoltată de marele arhitect Sinan (1490-1588), arhitectură care a acoperit Constantinopol-ul și marile orașe cu moschei încadrate de minarete svelte, cu ornamentații din faianță policromă, datorată artizanilor aduși din Tabriz-ul persan și cu tapițerii tot de
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
o literatură inspirată din clasicii persani, cu o arhitectură originală, dezvoltată de marele arhitect Sinan (1490-1588), arhitectură care a acoperit Constantinopol-ul și marile orașe cu moschei încadrate de minarete svelte, cu ornamentații din faianță policromă, datorată artizanilor aduși din Tabriz-ul persan și cu tapițerii tot de inspirație persană. Victoriile și raziilee în Europa centrală și în Persia, dar și expedițiile de pradă ale corsarilor au adus Imperiului Otoman o mulțime de meseriași care au suplinit lipsa de tehnică și de talent
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
o arhitectură originală, dezvoltată de marele arhitect Sinan (1490-1588), arhitectură care a acoperit Constantinopol-ul și marile orașe cu moschei încadrate de minarete svelte, cu ornamentații din faianță policromă, datorată artizanilor aduși din Tabriz-ul persan și cu tapițerii tot de inspirație persană. Victoriile și raziilee în Europa centrală și în Persia, dar și expedițiile de pradă ale corsarilor au adus Imperiului Otoman o mulțime de meseriași care au suplinit lipsa de tehnică și de talent a populației turce. Niciodată, însă, cultura și
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Atyadae Heraclidae Mermnadae Cresus este învins în 547 î.Hr. de către Cirus cel Mare, Lidia devine satrapie.Primul satrap ales de împărat a fost Tabalus. A avut un rol important în timpul războaielelor medice, fiind locul de plecare a armatei și flotei persane spre Grecia.Tot aici a avut loc revoltele polisurilor grecești, cauză a războaielelor greco-persane. Prin Lidia armatele macedonene pătrund în Imperiul Ahemenid, unde câștigă o primă luptă în fața perșilor la Granicus. Lidia rămâne o satrapiea Imperiului Macedonean până la moarte prematură
Lidia (stat) () [Corola-website/Science/318648_a_319977]
-
împotriva sciților de la nord de Dunăre. Miltiades a fost lăsat la comanda trupelor care păzeau podul de vase construit peste Dunăre (trupe alcătuite mai ales din grecii trimiși de orașele-state din Ionia, supuse perșilor). Văzând că Darius, cu grosul armatei persane, nu s-a înapoiat la data stabilită anterior, Miltiades a vrut să distrugă podul și să-l lase pe Darius pe seama sciților, dar ionienii au refuzat să-l asculte. În 499 î.Hr., profitând de revolta coloniilor grecești din Ionia împotriva
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
s-a înapoiat la data stabilită anterior, Miltiades a vrut să distrugă podul și să-l lase pe Darius pe seama sciților, dar ionienii au refuzat să-l asculte. În 499 î.Hr., profitând de revolta coloniilor grecești din Ionia împotriva Imperiului Persan, Miltiades a cucerit insulele Lemnos și Imbros. Nu a reușit însă să mențină aceste poziții în fața imenselor armate trimise de Darius I pentru a înăbuși rapid această revoltă. A trebuit să fugă la Atena, scăpând în ultimul moment de blocada
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
a cucerit insulele Lemnos și Imbros. Nu a reușit însă să mențină aceste poziții în fața imenselor armate trimise de Darius I pentru a înăbuși rapid această revoltă. A trebuit să fugă la Atena, scăpând în ultimul moment de blocada flotei persane (492 î.Hr.). Atenienii l-au acuzat de tiranie, dar în final a fost achitat. Devenind un lider al partidului oligarhic din Atena, având și sprijinul lui Aristide "cel Drept", el a fost ales printre cei zece "strategi" ai Atenei, având
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
lider al partidului oligarhic din Atena, având și sprijinul lui Aristide "cel Drept", el a fost ales printre cei zece "strategi" ai Atenei, având o influență determinantă asupra celorlalți nouă colegi. În anul 490 î.Hr. atenienii au înfruntat puternicele forțe persane trimise de Darius I pentru a pedepsi polis-urile grecești care sprijiniseră revolta eșuată a ionienilor din 499 - 493 î.Hr. și pentru a a supune întrega Grecie. Întreaga flotă persană (în jur de 600 de corăbii) ancorase în golful de la
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
colegi. În anul 490 î.Hr. atenienii au înfruntat puternicele forțe persane trimise de Darius I pentru a pedepsi polis-urile grecești care sprijiniseră revolta eșuată a ionienilor din 499 - 493 î.Hr. și pentru a a supune întrega Grecie. Întreaga flotă persană (în jur de 600 de corăbii) ancorase în golful de la Maraton - la circa 42 km de Atena. Miltiades reușise să influențeze forul suprem de conducere atenian ("Adunarea poporului") să accepte lupta în câmp deschis, în locul apărării în spatele zidurilor cetății. Cu
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
de Atena. Miltiades reușise să influențeze forul suprem de conducere atenian ("Adunarea poporului") să accepte lupta în câmp deschis, în locul apărării în spatele zidurilor cetății. Cu autoritatea pe care i-o conferea experiența sa militară și cunoștințele sale despre componența armatei persane, el l-a convins pe polemarhul Callimachus (comandantul suprem al armatei ateniene) să declanșeze imediat atacul. Armata persană, care se considera avantajată prin superioritatea sa numerică, nu s-a alarmat de apariția atenienilor și a continuat activitățile de debarcare de pe
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
deschis, în locul apărării în spatele zidurilor cetății. Cu autoritatea pe care i-o conferea experiența sa militară și cunoștințele sale despre componența armatei persane, el l-a convins pe polemarhul Callimachus (comandantul suprem al armatei ateniene) să declanșeze imediat atacul. Armata persană, care se considera avantajată prin superioritatea sa numerică, nu s-a alarmat de apariția atenienilor și a continuat activitățile de debarcare de pe flota care staționa în golful Maraton. Profitând de faptul că o parte dintre perși erau ocupați cu descărcarea
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
de recunoaștere în zonă, Miltiades a declanșat atacul într-un mod oarecum atipic pentru acele vremuri: în loc să înainteze lent, pentru a ține strânsă formația de luptă (falanga), hopliții atenieni și aliații lor din Plateea au atacat în pas alergător infanteria persană, care era cel puțin de două ori mai numeroasă. Efectuând o manevră clasică de dublă învăluire, rândurile compacte ale hopliților greu înarmați au zdrobit și risipit masa lipsită de coeziune a arcașilor și călăreților persani. Armata persană fusese înfrântă, dar
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
atacat în pas alergător infanteria persană, care era cel puțin de două ori mai numeroasă. Efectuând o manevră clasică de dublă învăluire, rândurile compacte ale hopliților greu înarmați au zdrobit și risipit masa lipsită de coeziune a arcașilor și călăreților persani. Armata persană fusese înfrântă, dar flota lor rămăsese aproape intactă. Deoarecee încă persista pericolul unei debarcări persane la Atena, Miltiades și ceilalți nouă "strategi" ai Atenei (comandantul suprem, "polemarhul" Callimachus, căzuse în luptă) au hotărât readucerea armatei la Atena. A
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
pas alergător infanteria persană, care era cel puțin de două ori mai numeroasă. Efectuând o manevră clasică de dublă învăluire, rândurile compacte ale hopliților greu înarmați au zdrobit și risipit masa lipsită de coeziune a arcașilor și călăreților persani. Armata persană fusese înfrântă, dar flota lor rămăsese aproape intactă. Deoarecee încă persista pericolul unei debarcări persane la Atena, Miltiades și ceilalți nouă "strategi" ai Atenei (comandantul suprem, "polemarhul" Callimachus, căzuse în luptă) au hotărât readucerea armatei la Atena. A fost un
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
manevră clasică de dublă învăluire, rândurile compacte ale hopliților greu înarmați au zdrobit și risipit masa lipsită de coeziune a arcașilor și călăreților persani. Armata persană fusese înfrântă, dar flota lor rămăsese aproape intactă. Deoarecee încă persista pericolul unei debarcări persane la Atena, Miltiades și ceilalți nouă "strategi" ai Atenei (comandantul suprem, "polemarhul" Callimachus, căzuse în luptă) au hotărât readucerea armatei la Atena. A fost un marș forțat dificil, având în vedere terenul accidentat și oboseala hopliților după luptă; totuși trupele
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
preîntâmpina o încercare de debarcare a perșilor la Faleron (lângă Atena). Această regrupare în mare viteză a atenienilor înspre cetatea lor a făcut ca perșii să renunțe la ideea unei noi debarcări; văzând coasta Atticei așa de bine aparată, comandanții persani Datis și Artafernes n-au mai insistat și s-au reîntors în Asia Mică. Chiar dacă pentru Imperiul Persan această primă invazie a Greciei continentale poate a fost considerată ca fiind pe jumătate reușită (peste zece ani perșii au efectuat o
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]