2,508 matches
-
a încetat să se mai scurgă pentru a măsura secunde, minute, ore... Așteptarea este strivită de prezentul care pare a fi devenit infinit. Clipa prezentului, mult prea fugară în viața de toate zilele, a decis să se oprească și să picure o tulburare demențială în gândire și în bătăile inimilor, greutate de plumb în membre, ghem de foc în viscere. Se pare că cele două persoane care stau țintuite în fotoliile tapițate cu plastic gri din mica sală de așteptare (așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
apare capul ce pare doar de mărimea unui pumn, capul Dorei împodobit de o cunună albă ca și cerșaful. Gura îi este acoperită de o mică mască transparentă legată cu elastice verzi care se împlântă în obraji. Aparatul de perfuzie picură cu hărnicie un lichid transparent. Cabluri de diverse culori ies de sub lințoliu transportând spre ecrane semnalele vieții. Mai doarme încă și probabil va mai dormi până mâine, șoptește vocea infirmierei care îi urmează pe cei doi intruși în lumea tăcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
străpunse aceste false învelișuri, el nu mai rămânea decât o cutie de tablă, goală pe dinăuntru pentru ea... De aceea se înverșuna împotriva lui Ovidiu când îl vedea afișând același aer plictisit al tatălui său deși ea știa bine că picurase într-însul ceva din încrâncenarea ei, ceva din marele ei interes pentru tot ce era în jur, ființă sau lucru, îi picurase ardoare, forță și echilibru. De ce nu-și dădea la iveală toate aceste calități, de ce se complăcea să zacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
împotriva lui Ovidiu când îl vedea afișând același aer plictisit al tatălui său deși ea știa bine că picurase într-însul ceva din încrâncenarea ei, ceva din marele ei interes pentru tot ce era în jur, ființă sau lucru, îi picurase ardoare, forță și echilibru. De ce nu-și dădea la iveală toate aceste calități, de ce se complăcea să zacă sub masca aia sictirită ce se așternea pe fața lui ca o grimasă? Pentru că ea nu avea voie să creadă că toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
altercații, părea un subiect inepuizabil, noi și noi amănunte izvorau unul din celălalt, ea era plină de acea bucurie euforică atât de molipsitoare, parcă în paharul de șampanie fusese o licoare miraculoasă ce-i stârnea imaginația și o făcea să picure în jur bucurie. Viața ei de zi cu zi era decodată în fața lor, lor li se încredința cifrul secret al trecerii timpului, avea o fantezie atât de practică, puțin snoabă și un spațiu uriaș unde se putea manifesta... Ovidiu mormăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Reiko, nu mai avem lumânări rămase de la ultima pană de curent? — Cred că mai sunt în sertarul de la bucătărie. Naoko s-a dus la bucătărie, a deschis sertarul bufetului și a venit cu o lumânare mare. Am aprins-o, am picurat puțină ceară în scrumieră și am pus lumânarea, dreaptă. Reiko și-a aprins o țigară de la flacăra lumânării. Așa cum stăteam toți trei în jurul lumânării, învăluiți în liniștea desăvârșită, aveam impresia că n-am mai rămas decât noi, undeva la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se postă În fața chiuvetei și Își desfăcu șlițul. Îl auzeam cum Își târșâie picioarele, apoi se auzi o bălăceală zgomotoasă. Oricine ar fi fost, se urina destul de mult. La intervale regulate, Își apropia picioarele târșâindu-le, poate, pentru a nu picura pe jos. N-am fost scutit nici măcar de Împroșcăturile scurte de la sfârțit. Până la urmă, persoana se Încheie la pantaloni și Începu să cânte, dând drumul la robinete. Peste câteva minute, după ce s-a șters și a amuțit brus, am băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
barbă, trăgându-și plapuma până sub nas și Întorcându-se pe partea cealaltă. Articolul Patru: Dacă nu te interesează răspunsurile lor, atunci nu pune nici un fel de Întrebări. În mijlocul agitației obișnuite a unui mic dejun de week-end putea auzi apa picurând din robinetul micuț al samovarului, cele șapte ouă fiebând febril În oală, feliile de sucuk sfârâind pe grătar, pe cineva care schimba fără Încetare canalele TV, trecând de la desene animate la videoclipuri de muzică pop și apoi la știri locale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu tava cu börek abia scos din cuptor, vădit Încântată să-și porția zilnică de carbohidrați. Trebuie să punem casa la punct Înainte să sosească. Încercând să-l Împingă cu piciorul pe Sultan al Cincilea de la robinetul micuț al samovarului picurând, Asya și-a turnat niște ceai și a Întrebat plictisită: — De ce sunteți toate atât de entuziasmate de americanca asta? A luat o Înghițitură de ceai, apoi s-a strâmbat și a căutat zahărul. Una, două... și-a pus În ceșcuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
respire mai regulat, mai ușor. Norman săltă punga de gheață ca să arunce o privire feței lui tumefiate, iar apoi reglă debitul perfuziei intravenoase pe care Beth reușise să i-o aplice după mai multe tentative nereușite. În venele lui Harry picura o mixtură anestezică. Respirația sa avea un iz acru, de cositor. În rest, era În regulă. Prin radio se auzi vocea lui Beth: Am ajuns la submarin. Acum mă duc la bord. Prin hubloul din DH-7, Norman o văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de teama unui „accident” de mașină ori amenințat de lungile și epuizantele intero 63 gatorii la Securitate, în timp ce copilul sau mama bolnavă aveau nevoie de el. Se pot găsi explicații omenești pentru rezistența pasivă a cetățenilor cărora le-a fost picurată în suflet otrava, timp de decenii, fiind aduși astfel într-o periculoasă stare de prostrație. Dar ce se poate spune în apărarea unora care „au făcut totul” pentru a-și conserva nu liniștea (relativă), nu siguranța unui trai ... provizoriu, ci
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de teama unui „accident” de mașină ori amenințat de lungile și epuizantele intero 63 gatorii la Securitate, în timp ce copilul sau mama bolnavă aveau nevoie de el. Se pot găsi explicații omenești pentru rezistența pasivă a cetățenilor cărora le-a fost picurată în suflet otrava, timp de decenii, fiind aduși astfel într-o periculoasă stare de prostrație. Dar ce se poate spune în apărarea unora care „au făcut totul” pentru a-și conserva nu liniștea (relativă), nu siguranța unui trai ... provizoriu, ci
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
opere. Apreciat În cursul vieții, la trecerea În neființă, mulți din cei ce l-au cunoscut au exprimat cuvinte de prețuire cu prilejul comemorărilor În țară și Basarabia. Ștefania Burlui citind și recitind Jurnalul și Corespondența: “parcă aud glasul părintelui picurând adevăruri de necontestat, simțiri ce te emoționează profund, meditații ce te fac și pe tine să acționezi... a rămas cuvântul scris și pilda... a rămas amintirea.... Suntem datori să ducem mai departe moștenirea ce ne-a lăsat ca niște fii
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
nu a vrut să treacă Ziua Rasei fără să-și viziteze vechiul tovarăș. Când au descins jandarmii, a fost nevoie de oficiile Asistenței Publice. Echilibrul mental al beligeranților era atât de precar, Încât Nemirovsky (neținând seama de sângele care Îi picura monoton din nas) intona versete instructive din Tao Te King, În vreme ce magul (pe care extracția unui canin Îl lăsase rece) Înșira nesfârșiți arșini de povestioare evreiești. Pe Madame Hsin a Îndurerat-o diferendul Într-atât, Încât mi-a interzis fățiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe poteca umedă, înecată în bogăția de verdeață. Când dădeam la margine, creștea lumina și se auzeau spre câșlărie tălăngile vacilor boierești. Sunau lin cu sunete felurite, unele joase și altele tot mai subțiri, o scară de sunete dulci, care picurau domol și alergau ca un cântec depărtat, șoptit încet, șoptit ușor de clopote melodioase și nevăzute. Într-un timp, pe vremea aceea, pădurarul umbla lângă mine cu ochii duși și cu fața brăzdată ca de un năcaz mare. Avea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
boieresc. De-acuma îți crăp ochii, cum ți se cuvine! Și cum a grăit, și-a încordat brațul și a plesnit scurt peste ochi pe Mogoș. Ticălosul a gemut, a scăpat țigla și și-a pus palmele peste pleoape... Îi picura sânge printre degete. Apoi îți arăt eu ție, scrâșni Petrișor Dămian - cu mine, măi, nu merge!... Eu, acu și țigla, dacă vreau, ți-o vâr pe gât... Da’ cu tine nu mai am ce face... Mai bine stăi aici liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
furiș, când trecea pe lângă noi. Din când în când glasurile lor tinere se ridicau în răcoarea dimineții strigând la o vacă care se răslețea: — Nea, Preoteasa! na! fă-napoi! - Glasul iute se stângea, și liniștea cucerea întinderile. În răstimpuri neregulate picura o talangă, vitele răspândite înaintau încet păscând otava. Pe deasupra vălcelei trecea din când în când o prigorie, care țârâia în înălțime; părea o pasere rătăcită, venită cine știe de unde în aceste singurătăți. Lepădatu descălecă și-și priponi calul. Începu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întreg trecut îi învia în amintire - trecut de tulburări și de porniri sălbatice. Fluierul lui Gheorghe Barbă începu a fierbe în bordei, așa de trist, așa de dulce - parcă deodată se deschideau câmpiile Prutului într-o lumină de toamnă, și picura de pretutindeni cântarea nemărginirii. Iana își șterse o lacrimă cu dosul palmei - apoi începu a râde cu ochii în gol, amețită de vin. —Măi Niță... zise într-un târziu cu glasul greu și Faliboga - să mai bem amândoi și ulcica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
știe el, e pentru un prunc; dar trebuie să mă duc eu. Te vei duce; asta nu poate fi pricină decât de bucurie. Așa, dragul meu, după ce am curățat locul nostru cu aiasmă și am stropit asupra pădurii, și am picurat în izvoarele de unde bem și noi și vitele, și după ce ți-am turnat în mâncarea și băutura ta, în ziua de Sfântu Ion, când s-a întors din vale Toma, am băgat de samă că ți s-au schimbat privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nu folosea parfum, nu-și parfuma hainele, însă, cumva, o mireasmă închisă în străfundurile unui cufăr chinezesc irupea cu atât mai fermecătoare în prezența sa. Atingea în treacăt o ramură de flori de prun sub verandă și ploaia de primăvară picurând din ea devenea un parfum pentru ceilalți care treceau". Niou (al cărui nume înseamnă Mireasmă), fratele său care nu posedă acest dar miraculos, caută să-l egaleze prin meșteșug, dedicându-se zile în șir amestecurilor parfumate, astfel că celor doi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
străine, aureolate de nimbul prosopului alb, le cercetează, le dumică, le înfulecă, fierbinți cum sunt, leșuite de apă, de susur, de abandon. Între picioare, părul aspru și negru se adună ca o perdea sârmoasă, de cânepă, neîmblânzită nici de izvor, picură încordat ca un arc, până la jumătatea coapsei. Oh, Imam, japonezele nu se rad precum noi, poate că bărbații lor sidefii, cu piele parfumată și mătăsoasă ca de femeie, nu le vor altfel, decât pătrunse în două de această grotă ca
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
știu că neacceptarea lor nu duce decât la nebunie și suferință inutile. În loc de fuga după himere, îmbrățișarea completă a chiar acestor limite, până când ideea însăși de un "mai bun" iluzoriu, un absolut care te pândește din ceruri, idee care-ți picură în suflet, clipă de clipă, otravă și tânjire, se șterge, devine imposibil de formulat... Desigur, există și la noi bunul-simț care ne sugerează să nu cerem mai mult decât putem avea, dar cât de pipernicit ne apare el, cât de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai mare târfă, moartea. Încă respir, deși plămânii nu știu cât vor mai face față. La un moment dat, ca de nicăieri, răsare o lună plină. Razele ei sunt orbitoare. De parcă luna a luat locul soarelui. Și parcă e roșie. Și parcă picură ceva din ea. Sigur am halucinații. Din lună picu ră sânge, iar cerul devine oglin dă. Îmi privesc ochii în oglindă. Parcă niciodată ochii mei n au fost așa de frumoși. Ce ochi fru moși și ciudați. Zici că nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dar la punctul de control de pe Bubbling Well Road Jim văzu un tînăr Într-un costum albastru de mătase care era bătut cu bețele de către doi soldați. CÎnd Îl izbiră În cap, Îngenunche Într-o baltă de sînge care Îi picura de pe revere. Toate casele de jocuri de noroc și cluburile În care se fuma opium de pe străzile din spatele hipodromului se Închiseseră și grilaje de metal blocau intrările la casele de amanet și la bănci. Chiar și garda de onoare, formată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și care era de două ori mai vîrstnic. În cea mai mare parte a timpului, Jim Își dădea seama că era bolnav și adesea trebuia să zacă toată ziua. Pe Columbia Road rețelele de aprovizionare fuseseră Întrerupte, iar apa care picura din rezervoarele de pe acoperișuri avea un gust metalic neplăcut. Odată, pe cînd zăcea bolnav Într-un dormitor aflat la mansardă pe Great Western Road, un grup de civili japonezi colindară o oră prin camerele de la parter, dar Jim se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]