22,633 matches
-
vapoare, de catargele scufundate/ în amintiri." Jocuri literare Gravitatea poeziei scrise de Nora Iuga nu este incompatibilă cu spiritul ludic. Poeta are o întinsă cultură literară care îi permite să se joace dezinvolt de-a literatura. Ea o evocă, de pildă, pe Mata Hari, în versuri care răsună ca un vals ascultat la patefon: "eu am iubit-o pe Mata Hari nu-mi spuneți mie că nu e frumos/ numai pe mine Mata Hari/ m-a dus pe aripi în țara
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
culturale. Negreșit dorința lui era să fie cunoscut drept un voievod al culturii. În august 1930, într-o scurtă cuvîntare rostită la universitatea din Vălenii de Munte a lui N. Iorga, declara: În mine bate același suflet românesc și, după pilda voievozilor români susținători ai culturii neamului românesc, îmi iau angajamentul să fiu și un Voievod al Culturii Românești". Și a fost, într-adevăr, un excelent voievod al culturii, depunînd energie pentru propășirea ei. În mai 1931, cînd Academia îl alege
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
concept freudian) o constituie, ca și în alte cărți, eul, cu slăbiciunile și cu șansele pe care le are într-o lume dură și în condiții istorice nu tocmai favorabile. Autorul este, hotărât, un împătimit al distincțiilor. În ceea ce privește libertatea, de pildă, el separă între versiunea ei negativă: libertatea față de - și cea pozitivă: libertatea să. Sensul creșterii personalității: prin tranziție de la prima la cea de-a doua situație; apropiindu-și-o pe ultima, individul devine - într-o accepțiune specifică pentru Fromm - productiv
Vindecarea eului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16998_a_18323]
-
se desfășura cu tot chinul de rigoare, doar că se apela la serviciile unui scrib. Se povestea că scotea de prin 1858, aproape anual, cîte o mică broșurică, într-un tiraj de zece mii de exemplare, în 8-16 pagini, cu aceleași pilde și ziceri altfel formulate, și că acestea se desfăceau bine laolaltă cu bietele sale mărfuri, excelent prezentate oral. Devenise foarte cunoscut și îndrăgit în București și în alte orașe (pe care le vizita în zilele de tîrg), pînă a i
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
Este meritul cărturarului Moses Schwarzfeld care, în 1899, după multe osteneli, (ajutat și de fiul lui Cilibi Moise) reușise să adune opera lui Cilibi și să o publice într-o ediție rotundă (lipsindu-i doar cărticica din 1864) cu titlul Pildele și apropourile lui Cilibi Moise. I-a închipuit, din informații culese cu migală, și schiță biografică. A fost o restituire benefică, trezind interesul multor învățați. A mai fost imprimată o dată, datorită succesului primei ediții. Reeditată în 1936, în "B.p.t." și
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
poate fi cu strictețe respectată, trecînd lesne dintr-o secțiune la alta, cînd nu se repetă sub altă înfățișare, de-a dreptul. Dar un criteriu ordonator trebuia găsit și e bine că a fost cel tematic. Vorbele de duh sau pildele lui Cilibi Moise se dovedesc a fi, prin structură, o paremiologie populară, broșurelele sale ținînd perfect de ceea ce se numește literatură sapiențială. A o reciti, azi, e de tot folosul și, de ce nu aș spune, bogată în înțelesuri și chiar
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
și în cea cu bani n-are deloc, de aceea sunt mai mulți bogați decît învățați". Tot în aceeași cărticică: Două lucruri aduc întristare, cînd vezi pe prietenul mîhnit și pe vrăjmașul vesel". În secțiunea "bogăție și sărăcie", aflăm aceste pilde pline de duh înțelept: "Ce deosebire este de la un bogat pînă la un sărac. Ăl bogat aleargă unde să cheltuiască și cel sărac unde să se hrănească". Sau: "Bogatul se gîndește la anul ce vine și Cilibi Moise la ziua
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
mult fericește pe un om învățat decît pe un om bogat fiindcă banii sunt rotunzi". Și despre nedreptatea tratamentului aplicat învățaților: "Învățatul este cunoscut numai atunci cînd își părăsește orașul unde s-a născut sau după moarte". Sau aceste două pilde subsumate secțiunii "onestitate și neonestitate": "Ce bine e cînd cineva este cinstit, cînd mănîncă la masă se uită în farfurie, pe cînd necinstitul se uită pe geam să nu vie un om al stăpînirii". Și: "la două locuri se cunoaște
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
trăiască fabricanții care au inventat gulerele, fiindcă sunt mai mulți care n-au cămăși." Sau: Am observat în excursiunile mele că planul temnițelor este greșit; ar fi trebuit să fie tavanurile mai înalte ca să încapă și oamenii mari". Sau multe pilde despre sine. Ca acestea: "Întotdeauna la Sf. Gheorghe, la Sf. Dimitrie (zile sorocite, pe atunci, pentru mutare, n.m.) Cilibi Moise are două perechi de case: unde șade nu-l lasă să iasă, unde vrea să se mute n-are să plătească
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
căci Moise proorocul în cărțile sale a scris numai adevăruri și nu sunt citite de toți, crez însă că ale mele nefiind toate adevărate le veți citi toți". Broșura din 1864, descoperită de noul editor, conține mai ales cugetări și pilde aflate în cele din alți ani, ceea ce demonstrează, încă o dată, utilitatea secționării tematice a materiei operată de primul editor al lui Cilibi Moise. Una inedită și cu haz tot am găsit și mă bucur că o pot reproduce: "Ce deosebire
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
adverbe - modale (poate, eventual), de aproximare (cam, circa, aproximativ, oarecum, întrucîtva, destul de...), indefinite (undeva, oriunde, cîndva) - și chiar prepozițiile (prin, pe la). Folosirea unor forme și construcții ale impreciziei se poate urmări foarte bine în domeniul temporalității. Pentru a indica, de pildă, plasarea unor fapte sau stări într-un trecut apropiat, fără a se preciza momentul realizării lor, există chiar în registrul standard, al limbii cultivate, mai multe posibilități: "zilele trecute", "acum cîteva zile", "cu cîteva zile în urmă", "de curînd", "nu
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
să fie totuși mare; apar de aceea în scris tot mai multe construcții familiar-orale cu adverbul de aproximare mai - "mai ieri", "mai zilele trecute", "mai deunăzi" -"Mai ieri, pe vremea Ciuruitului" ("Luceafărul" = Luc. 14, 2000, 2); "Mai zilele trecute, de pildă, generalul B. căuta un contact" ("Academia Cațavencu", 23, 2000, 3) - și chiar se actualizează exprimări mai vechi sau populare, cum ar fi "mai an": "niscai lorzi invitați acasă la "Omenia", mai an" ("Evenimentul zilei" = EZ 2327, 2000, 10). (Fenomenul de
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
trece deci în revistă cam tot ce s-a scris în limba română în ultimele cinci decenii. La urma urmelor, această atitudine ar putea avea farmecul ei, dacă ar fi adoptată de un profesionist al lecturii (să ne imaginăm, de pildă, ce istorie a literaturii române ar scrie blazatul Eugen Negrici!). Din nefericire, însă, Ion Rotaru nu este un profesionist (decât poate în acte). Cartea sa, plină de aproximații naive, de simplificări stupefiante și de oralități lipsite de grație, este definitiv
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
decât nostalgia după Ceaușescu. Nu protecție socială, nu prosperitate, nu egalitate și democrație vrea românul. Ci un "Cârmaci" care să-i spună, pe cât de limpede, pe atât de aberant, ce are de făcut. Diverșii substituți de Ceaușescu (Vadim Tudor, de pildă, sau Funar) se bucură de popularitatea exagerată de azi exact în măsura în care corespund tiparului adânc implantat în subconștientul românilor al omului din Scornicești. "Europenismele" bâlbâite sau subtilitățile de limbaj trec pe lângă urechea electoratului ca niște ultrasunete. Unor politicieni neputincioși, electoratul le
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
în probleme de multă vreme litigioase, care pe alții îi fac să vocifereze și să piardă simțul măsurii. în asemenea momente, el seamănă cu un pirotehnist care dezamorsează o bombă rămasă neexplodată din al doilea război mondial. Iată-l, de pildă, făcându-și cunoscut punctul de vedere în legătură cu disputa din jurul lui Eminescu: " Deci este binevenită inițiativa Dilemei de a-l rediscuta pe Eminescu, precedată de câteva luări de poziție de aceeași factură, ale lui Eugen Negrici și ale altora, care și
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
violarea acestora îl retrage. După ce stabilește natura recunoașterii, Radbruch remarcă multiplicitatea formelor în care se manifestă aprobarea și dezaprobarea. Aprobarea nu are loc explicit, de la caz la caz, și cu atât mai puțin entuziast - la fiecare plată de impozit, de pildă - ci în general și implicit, confirmând legitimitatea globală a puterii. Consimțământul este susceptibil de grade și metamorfoze. Față de promisiunile puterii, consimțământul rămâne adesea într-un orizont de așteptare (absenții, nedecișii!), față de neîmplinirea lor, se diminuează - scăderea popularității - iar la violarea
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
sau hipocoristice ("Cobra", "Baciul", "Ganezul", "Vio", "Șumi", "Gică", "Puiu"); cei care joacă în străinătate sînt numiți după echipele (orașele, țările) unde se află -"milanezul", "belgianul", "neamțul" etc. În text se constituie uneori adevărate lanțuri de sinonime. În același paragraf, de pildă, mingea e numită în fiecare frază altfel: "...urmărea balonul" - "obiectul a ricoșat..." - "... a respins mingea" - "buclucașa a revenit la Moldovan"; ceva mai departe, registrul familiar-popular își accentuează prezența și mingea devine chiar pîrdalnica: "nemții plimbă pîrdalnica în jumătatea proprie". În
Clișee fotbalistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17003_a_18328]
-
luna octombrie a anului 1949, privitor la golirea criptelor funerare a mănăstirii Santa Clara, pe temelia căreia urma a fi construit un hotel. Sub lespedele ascunzînd fiecare un subiect de roman (un vicerege din Peru și amanta sa tainică, de pildă), ziaristul trimis să consemneze evenimentul găsește o firidă anume, invadată de uriașe plete vii de culoarea aramei, pe care tîrnăcopul, eliberîndu-le, le revarsă abundent în afara criptei. Odată scoase și ultimele fire de păr dintr-o coamă măsurînd douăzeci și doi
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
Convenția. Dar PNȚCD nu vrea să-și limpezească nici problema succesiunii și nici să precizeze care vor fi relațiile în Convenție, după aceste alegeri. Partidele solicitate să se întoarcă, Uniunea Forțelor de Dreapta și PNL-ul, pun condiții, chiar dacă de pildă, în scripte, PNL face parte în continuare din CDR pentru alegerile generale. În locul unui bilanț în care să-și asume toate crizele sale lăuntrice și în care să încerce o reevaluare a CDR în actualele împrejurări, PNȚCD continuă să lanseze
Moștenirea lui Corneliu Coposu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17013_a_18338]
-
Dumnezeul tău..."; ei bine, aceasta nu pătrunde prin imagine. Există acolo o intimitate între Dumnezeul lui Israel și Israel, care interzice reprezentarea. V-ați referit și la presocratici. Întreaga lor gândire filosofică era legată de numere. Teoria lui Pitagora de pildă se baza pe tetradă prin care se putea ajunge la Divinitate; apoi Platon va considera că orice imagine, orice reprezentare e doar imitația unui model, a unui prototip... ...n-am insistat asupra pitagoreilor în cartea mea, dar sigur că ei
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
occidentale - e faptul că stabilește un fel de triunghi: sufletul omenesc, Dumnezeu și Natura, iar arta s-ar afla în interiorul acestui triunghi, într-un raport constant de schimburi între aceste trei puncte. ...e ceea ce va face mai târziu Kandinsky de pildă, scriind despre triunghiul spiritual în artă. Ce credeți? Ei, bine, mi se pare că, dimpotrivă, în teoria lui Kandinsky apare ceva grav și anume, faptul că el elimină cel mai important punct, care este cel al Naturii. El crede că
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
ruptura cu lumea de forme naturale și punerea în concurență a formelor inventate, a formelor considerate create, cu formele create de Natură. Faptul mi s-a părut foarte periculos... ...să ne gândim totuși la unele pânze ale lui Mondrian de pildă, sau ale lui Braque sau Picasso. Și, pentru că vorbeam despre muzică, în multe dintre pânzele lor apar instrumente muzicale și chiar chipuri umane deloc clar conturate, deloc figurative. Ele trebuie reconstituite din multitudinea fragmentelor diseminate în diferitele unghiuri, colțuri, pliuri
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
10); "demersurile mult-așteptate rămîn ineficiente frecții la un picior de lemn" ("Luceafărul", 15, 2000, 2). Și în acest caz, ideea inutilității este subliniată de absurditatea comică (de umor negru, chiar) a imaginilor. Variațiile se realizează prin particularizarea elementelor comparației: de pildă, prin evocarea unui produs farmaceutic autohton, foarte răspîndit la un moment dat ("frecție Diana") sau prin indicarea tipului de lemn: "Extrădarea în folie de zinc folosește la cauză ca frecția la piciorul de salcîm" ("Academia Cațavencu", 39, 1997, 12). Lărgind
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
de origine latină, acestea reprezentând peste 85 la sută din lexicul eminescian, cum o probează Dicționarul limbii poetice a lui Eminescu. Poetul se dovedea așa de profund cunoscător al subtilităților limbii române, încât era consultat de filologi reputați, ca de pildă Al. Lambrior, Moses Gaster, H. Tiktin. Pe urmele lui Perpessicius, Gh. Bulgăr stăruie îndelung în laboratorul manuscriselor eminesciene, remarcând evoluția figurilor de stil de la o variantă la alta, continua cizelare și înnobilare a textului (O, rămâi, Pe aceeași ulicioară, Atât
Momentul Eminescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17039_a_18364]
-
nici forță, nici perseverență, nici încrederea necesară unei astfel de ascensiuni. Mă voi baza probabil numai pe talent. Puțin, prea puțin pentru un erou... De-aș avea puritatea, măcar, a unui... (indescifrabil)... Sau dacă aș fi un Ivan Karamazov de pildă să am satisfacția unicității,... a unui egoism de rasă... (Urmează niște note, cuvinte traduse din franceză): De trop - care e în plus, je suis de trop... S'affubler, a se îmbrăca fistichiu, în mod ridicul. Affrioler - a atrage... cadourile ademenesc
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]