3,087 matches
-
pervers în care el îi împinsese mâna peste catifeaua pantalonilor. O umpluse de suferință. Se simțea terfelită, călcată în picioare, folosită public. Nu se știe de ce, Andrei Ionescu era de părere că o femeie cade moleșită după ce este obligată să pipăie trompa masculului. Ea își dă ochii peste cap, deschide buzele și e dispusă să primească până la refuz. În realitatea istorică a anului 1460, Ghighina reacționase violent. De îndată ce-i simțise penisul sub degete, îl împinsese prompt și-i arsese o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un stejar greu de escaladat: avea o scorbură mică pe la jumătatea trunchiului și cioturi bune de urcat pe ele. Așa că îl dăduseră repede jos. Pe când Mihnea le vorbea ca unor slugi care vor fi recompensate, salvatorii săi începuseră să-i pipăie hainele și să-i scotocească buzunarele. - Nici nu știți ce recompensă bună vă așteaptă, căci eu sunt prințul Mihnea de la Curtea Domnească. Gheară îi luase haina, iar alți doi tovarăși de-ai lui îi scoseseră pantalonii. - Taci nene, nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
N-a intrat niciodată în sângele lui. Îi plăcea să-l surprindă pe stradă, strecurat în câte o babă gârbovită, care venea spre el, ridica bastonul, apoi îi spunea răstit: - Ți se văd coarnele! Achile se pierdea imediat și își pipăia discret părul, iar atunci, bătrâna îl apuca de braț hohotind grotesc: - Sunt Zogru, prostule! De multe ori stăteau în curte, pe banca dintre nalbele înalte și povesteau toți trei: Achile și Zogru, împachetat în Vencica ori în altcineva. Servitoarea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu creionul și cu tușul. Orice știa și era și respectată. Când venea pe scara lor, se întreceau toate babele s-o întrebe ce mai face fă, Elizo, mămică-ta? Am auzit că v-ați luat altă mașină, ori îi pipăiau hainele și se uitau la ea intimidați. Eliza mai avea opt frați, majoritatea mai mari, și toți erau îmbrăcați bine și se uitau de sus la toată lumea. Mama Elizei vindea fete, unele pe care le aduceau băieții ei de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Lângă el era o femeie blondă, genul cu bocanci și fustă, dar care n-a fost în viața ei la un concert rock. Apariția o făcea să-și piardă respectul pentru Andrei Ionescu. Din sală se vedea bine cum o pipăia din când în când, cu aerul că nu-l vede nimeni. Giulia și-a scos telefonul, continuând să privească spre catedra uriașă, la care cineva potrivea trei scaune: unul pentru Andrei, unul pentru profesorul care condusese lucrările arheologice și unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spuse: Ai fost vreodată la Jeffrey-Bay? Am încuviințat, am tras aer în piept și am rostit: E cel mai frumos loc de pe pământ! Cu vocea sugrumată și gata să izbucnească în plâns îngăimă: Povestește-mi!L-am privit cum își pipăia brațul bandajat. Când am început să vorbesc, stătea nemișcat, sorbindu-mi cuvintele de pe buze: La Jeffrey-Bay valurile sunt uriașe, am înotat cu delfinii, sunt prietenoși! Când mergi pe sub val, vezi la capăt cum soarele pătrunde ca niște sulițe de foc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și-i curge sânge din ureche și am simțit că mingea e lunecoasă și știam că de la sângele lui Janika, și cum stăteam așa, strângând mingea la piept, m-am gândit la radioactivitate, dar n-am simțit nimic deosebit, la pipăit mingea era la fel ca întotdeauna, mi-am închis, pentru o clipă ochii și am rămas locului, cu mingea în mână, iar când i-am deschis, nea Gică era tot acolo, în ușă, și Janika tot pe jos, zăcând nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
într-o săptămână ați și terminat, asta-i o nimica toată, să vedeți numa’ Canalul de la Dunăre, acolo-i adevărata muncă. Când a spus asta, am simțit cum mă ia cu fierbințeală, mi-am băgat mâna în buzunar și am pipăit fotografia tatei, încă nu întâlnisem pe nimeni care să fi lucrat la Canal, m-am uitat la muncitorul pe nume Traian, am văzut cum scoate o foaie de hârtie, despăturind-o și uitându-se la ea o vreme, apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Traian, și Feri, și Prodanii, și ceilalți, și muncitorul cu chip desfigurat, despre care eram acuma sigur că nu e tatăl meu, iar în timp ce, de peste tot, mă asaltau hohote de râs, mi-am băgat o mână-n buzunar, și-am pipăit fotografia tatei, și-am simțit că mă podidește plânsul, dar am strâns din dinți, și am făcut stânga-mprejur, și am început să alerg spre blocul nostru, auzindu-i cum încă râd de mine, și nu știam ce-o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Crăiască, o să-și recapete vederea, deci în afară de el n-am întâlnit pe nimeni, stăteam acolo și-mi bibileam briceagul, gândindu-mă ce rău e să fii orb, să trăiești o viață în bezna veșnică și să vezi doar cu bastonul, pipăind, și tocmai când mă gândeam la asta, cineva din spatele meu mi-a acoperit ochii cu palmele. Am așteptat să mă întrebe, ghici cine-i, încercam deja să ghicesc, mi-a acoperit bine ochii, nu vedeam chiar nimic, avea o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
șah, iar eu m-am apropiat de el, cercetând cum e construit, cum funcționează și de unde ia energie, i-am atins și mâna, pentru că voiam să văd dacă-i de lemn, dar nu era de lemn era din piele, la pipăit se simțea ca o mână adevărată, de om, numai că mult mai rece, am simțit cum i se mișcă oasele și tendoanele pe sub piele și iarăși am auzit scârțâitul ăla, probabil că încheieturile-i scârțâiau, fiindcă și-a retras mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
putut să mă ridic în patru labe și am ajuns lângă Feri, iar Feri mi-a spus că acolo se termină galeria, iar grilajul e deasupra capetelor noastre, să-mi întind numai mâna, și-l ating, el l-a și pipăit și crede că nu e prins în șuruburi, în schimb e greu, n-o să-l putem ridica decât în doi, și atunci l-am apucat împreună de cele două laturi, încercând să-l împingem în sus, la început n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din mâneca ruptă, după ce m-am dezbrăcat de haină, Csákány, fără o vorbă, mi-a luat-o, iar mărunțișul din buzunare a început să zornăie. Csákány a examinat ruptura, și-a vârât mâna în ea, întorcând-o pe dos, a pipăit căptușeala, apoi a spus că nu-i așa grav, se poate repara în cinci minute, nu-i nevoie decât de două mâini dibace, un ac și ață, apoi mi-a dat-o înapoi, a făcut semn spre sticla de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cînd acesta Îi dispăru de sub picioare. Intrat fără voia lui În panică, Începu să dea din mîini și din picioare În toate direcțiile și se pomeni afundat pînă la brîu În Învelișul acela parșiv care-l cuprindea Încetul cu Încetul. Pipăi receptorul căștii, tot Înfipt În ureche - viața era uneori simplă ca o convorbire la telefon! - și se făcu livid cînd constată că firul atîrna În gol. Mobilul eșuase pe nisip la un metru distanță, dar parcă ar fi fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și mai mult. - Acum, Lucas. Te rog. CÎrligul e oblic În dreapta, la douăzeci de centimetri de mîna ta... Prinde-l, Îl Încurajă ea, cu sufletul la gură. Atunci, Încercînd să uite de vietatea scîrboasă care se cățăra pe obrazul lui, pipăi, simți sub mînă metalul rece al cîrligului și, trăgîndu-l spre el, reuși să se agațe. În sfîrșit. Marie Începu să-l tragă, dar greutatea nisipului, conjugată cu aceea a lui Lucas, era mult prea mare pentru puterile ei. Era gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vorbindu-i Întruna, Îi strecura ușor cealaltă mână sub fustă. „Iar ea desface cracii, putoarea nazistă...”, se gândi Bruno, Îndepărtându-se de dansatori. Ieșind din cercul de lumină, o zări fugitiv pe catolică: un soi de instructor de schi Îi pipăia de zor fesele. Mai avea la cort o conservă de ravioli. Înainte de a pleca, dintr-un reflex de pură disperare, Își consultă robotul telefonic. Avea un mesaj. „Probabil ai plecat În vacanță..., enunța vocea calmă a lui Michel. Caută-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la cinism cu blândețe. Care bărbat s-ar purta așa? — Sophie, aș vrea să-ți ling păsărica..., Îi spuse el cu emoție; ea Însă nu-l mai auzi. Întoarsă către instructorul de schi care În urmă cu trei zile Îi pipăia fesele, Începuse cu el o discuție. Preț de câteva clipe, Bruno rămase blocat, apoi străbătu din nou peluza În direcția parcării. Supermagazinul Leclerc din Cholet era deschis până la ora douăzeci și două. Circulând printre rafturi, se gândea că, după Aristotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
labă, până la urmă nu, s-a Îndreptat spre ușă. Câștigasem victoria. Victorie modestă: s-a Întors la lecții chiar a doua zi. Părea să fi Înțeles ceva, să fi surprins o privire de-a mea, pentru că a Început să-și pipăie prietena În timpul orelor. Îi ridica fusta, Îi punea laba pe coapse, cât mai sus; apoi mă privea surâzând, foarte cool. O doream pe puștoaica aceea dureros de mult. Mi-am petrecut weekendul scriind un pamflet rasist, chinuit de o erecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
data și dedesubt „Lecția de gătit nr. 1”, subliniez, apoi mă uit la ea. Iris clatină ușor din cap. — Samantha, n-o să-ți iei nici o notiță, spune. Gătitul n-are nici o legătură cu scrisul. Trebuie să guști. Să simți. Să pipăi. Să miroși. — Aha. Încuviințez din cap cu un aer inteligent. Să țin minte asta. Desfac repede capacul stiloului și scriu „Gătit = gustat, mirosit, simțit etc.” Pun din nou capacul la stilou și ridic privirea. Iris mă fixează uluită. — Să guști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
E doar a doua noastră Întîlnire ! Nu mă duc la el acasă ! spune Jemina șocată. Nu așa obții - se chinuie să-și regăsească suflul - un inel cu piatră pe deget. — Dar dacă te trezești purtată de valul pasiunii ? Dacă te pipăie În taxi ? — Nu e genul care te pipăie În taxi, spune Jemima dîndu-și ochii peste cap. Adevărul e că Întîmplarea face să fie Asistentul principal al Subsecretarului Secretarului Trezoreriei. Îi Întîlnesc privirea lui Lissy și nu mă pot abține. Pufnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
duc la el acasă ! spune Jemina șocată. Nu așa obții - se chinuie să-și regăsească suflul - un inel cu piatră pe deget. — Dar dacă te trezești purtată de valul pasiunii ? Dacă te pipăie În taxi ? — Nu e genul care te pipăie În taxi, spune Jemima dîndu-și ochii peste cap. Adevărul e că Întîmplarea face să fie Asistentul principal al Subsecretarului Secretarului Trezoreriei. Îi Întîlnesc privirea lui Lissy și nu mă pot abține. Pufnesc În rîs. — Nu rîde, Emma, spune Lissy, extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bancă din parc. Gura lui Îmi deschide gura, și-i simt barba abia crescută pe obraz. Brațul său mă Înconjoară și mă trage spre el și simt că nu mai am aer. Mă trezesc cu o mînă În sacoul lui, pipăindu-i mușchii perfecți de sub cămașă, vrînd să i-o sfîșii. O, Doamne. Vreau să mergem mai departe. Vreau mai mult. Fără veste, el se trage Înapoi și mă simt de parcă tocmai aș fi fost smulsă dintr-un vis. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e cu ei aici ? Nu le-am spus nimic despre Ziua Angajaților În Familie. Știu sigur că nu le-am zis. Categoric. — Bună, Emma ! spune Kerry cînd ajunge lîngă mine. Ce zici de costumul meu? Se unduiește demonstrativ și-și pipăie ușor peruca blondă. — Tu cine ești, scumpo ? spune mama, privind nedumerită spre rochia mea de nailon. Heidi? — Eu... Mă frec pe față. Mamă... ce-i cu voi aici ? Fiindcă eu... adică, am uitat să vă spun. Știu că ai uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
uit mai bine și mă străbate un Înfiorător sentiment de dezamăgire. Doamne, ce proastă sînt ! Nu e Jack. Și nu e doar o siluetă, ci sînt două. E Connor și o tipă care probabil e noua lui prietenă - și se pipăie de mama focului. Mă fac mică În scaun, deprimată la maximum, Încercînd să-mi astup urechile. Dar degeaba, aud tot. — Îți place ? Îl aud pe Connor șoptind. — Mmm... — Pe bune, chiar Îți place ? — Sigur că-mi place ! Și nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care mi l‑a făcut lumea a fost ea Însăși. Obiectele te Înghesuiau În ele și te țineau acolo printr‑un imperativ magnetic care, pur și simplu, exista. Era un privilegiu să ți se Îngăduie să vezi - să vezi, să pipăi, să auzi. Lucrul acesta Îi putea fi destăinuit lui Ravelstein. Dar el ți‑ar fi Închis gura spunându‑ți că Rousseau acoperise deja aceeași zonă În Confesiuni și În Reveriile unui drumeț singuratic. Eu, unul, nu aveam chef ca primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]