2,119 matches
-
noi suntem. Tu ești de tură, Ielule? Eu. Ce s-a întâmplat? O crimă. Ei, nu mai spuneți?! Da, ca să vezi, cum era să mi se strice, mie, pânda de gâște sălbatice, din seara asta?! Păi,cum e? Sunt la Piscul Doamnei. știi unde e? știu. Un amant și-a ucis amanta. E nebun?! Poate.Veniți. Venim. Au venit. Lunganul Emilian Truică, șeful contabil de la inspecția silvică locală, părea că doarme, pe iarbă. La auzul motorului mașinii a întors capul. S-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu tare pe sus, apropiindu-se. Veneau de la mâncare, de la adăpat și se îndreptau către culcare. Dând de oameni, de mișcare și de vorbele lor, făcură un salt, urcară ceva mai sus, după care coborâră, și se așezară, la poalele Piscului Doamnei. Nicoară, nemaiavând ce face, deschise vorba, către criminal. Cum, domnule, chiar dumneata, cu mâinile dumitale, s o omori? Da. Chiar eu, cu mâinile mele. Așa cum v-am povestit, în câteva cuvinte, când v-am abordat, și v am rugat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
uita mai lung, la câte unul, am hotărât: stai să-ți fac eu capătul. Ca să nu te mai uiți pe la nimeni. Ca să nu fii, doamne ferește, și a altcuiva. și, dacă am hotărât astfel, i-am dat întâlnire aici. La Pisc. Ea, proastă, n-a prevăzut nimic. A venit la întâlnire. Când a întins mâinile către mine, ca să mă îmbrățișeze, eu am împins-o, de piept, în prăpastie. A zis, doar,a!, și gata. S-a dus. De-a rostogolul, mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
șaizeci de metri. Am auzit, doar, buf! Când am privit acolo am văzut că se mai zbate. Am coborât iute și am strâns-o de gât, cu ambele mâini, până ce n-a mai mișcat.Apoi am urcat, din nou,la Pisc, și te-am găsit pe dumneata, aici, și, ce a mai urmat, știi. Asta-i tot. Din gelozie, dar, și din spirit de dreptate. Pentru mine, evident. Leacul Părinții îi puseseră un nume comun, serios și obișnuit prin partea locului
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care, și cel de cânt. Concursul pornea de jos, din oricare școală. Participanții se concurau cu elan, dârzenie și talent. Cu cât etapele se ridicau mai sus, cu atât rândurile celor care le populau, se răreau. Lupta pentru ajungerea în pisc era cuceritoare, înverșunată și, nu mai puțin, emoționantă. A participat și tineretul din România. La urmă de tot, în exigenxa sită a juriilor, au rămas două ființe: o fată - Mădălina Lefter, elevă în clasa a șaptea a liceului ’’ Costache Negruzzi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Kano. Avionul făcu un salt brusc și se prăbuși abrupt într-un gol de aer de trei sute de metri, ca să înceapă o supărătoare hâțâială, dovadă că tocmai pătrunsese în zona de poale a Anzilor, cu prăpăstiile și trecătorile lor, cu piscurile lor ce se înălțau ca niște ace, și miile de turbulențe pe care le provoca izbirea de curenții de aer. Verdele selvei lăsă loc unui cenușiu al norilor joși, nori ce păreau că își descarcă apa de abia atingând coroanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ale Vulcanului Liniștit și la dreapta, Muntele Luminos, se bâțâi strecurându-se printre vânturi încrucișate, survolă oglinda de smarald a lagunei Viracocha și se lansă în josul cordilierei, în căutarea mării. Peisajul era altul, de parcă și lumea ar fi fost alta. Piscuri drepte și abisuri adânci, zăpezi veșnice și văi roditoare, lacuri liniștite și torente năvalnice, terenuri deșertice și blânde pășuni mănoase... Și pe ici, pe colo, în locurile cele mai nebănuite, acoperișurile roșii ale unor cătune izolate, câmpuri desțelenite, țarcuri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o specie ajunsă extrem de repede la maturitate. Aceștia duc o viață simplă și se hrănesc sănătos, mâncându-se Între ei. Cred În Hugh Hefner. Se Înmulțesc prin spargere: când un sfârc este cuprins de dorința procreării, se cațără pe un pisc de gunoi și se aruncă de-acolo, Înmulțindu-se. Au un simț muzical ieșit din comun, deși nu știu decât o singură notă, do major, pe care o murmură la nesfârșit. Toată populația e angajată de compania multinațională off-shore care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nimeni. Prater‑ul pătat de lumina soarelui la prima oră a dimineții, iarba udă, frunzele ude, voluptatea de‑a te scula și tu o dată foarte devreme, calul care‑și scutură coama, zăpada proaspătă, pufoasă, zbârnâitul cârligelor de oțel înfipte în piscul acoperit cu zăpezi veșnice, chiote vesele când careva trântit la pământ, apoi o seară pe cinste, la cabană, cu punci sau vin fiert, muzică populară cu acompaniament de chitară și acordeon, iar apoi momentul despre care se spun atâtea grozăvii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unul pe altul în spate, spre prăpastie, fiindcă fiecare vrea să ajungă el primul. Anna îl pipăie mută pe Hans, pentru care și ea reprezintă o mică ascensiune în comparație cu el însuși - oare de ce vrea să se cațere imediat pe marile piscuri fără să se fi aclimatizat mai întâi cum trebuie. Flori care au început deja să înflorească anormal de devreme se văd ca niște pete luminoase în grădină; grădinarul mai taie pe ici pe colo ca să obțină o formă perfectă. Porsche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe omul cu care era Siloa, ba chiar și pe Siloa? - Prostule! De-ai ști cât de mult ai de ucis de aci Înainte! mi-o reteză Vindecătorul. Cel mai mult! Așa că ne-am dus sus de tot. Acolo, pe pisc. Mulți dintre voi vor putea să ajungă ușor la piscul pe care m-am cățărat atunci cu Moru. E piscul cel mai Înalt din munții mei și e străjuit de o piatră ce seamănă cu Tatăl din Cer. Of, of.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Siloa? - Prostule! De-ai ști cât de mult ai de ucis de aci Înainte! mi-o reteză Vindecătorul. Cel mai mult! Așa că ne-am dus sus de tot. Acolo, pe pisc. Mulți dintre voi vor putea să ajungă ușor la piscul pe care m-am cățărat atunci cu Moru. E piscul cel mai Înalt din munții mei și e străjuit de o piatră ce seamănă cu Tatăl din Cer. Of, of. Mirosea a apă și a pășune. Era rece. Era senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ucis de aci Înainte! mi-o reteză Vindecătorul. Cel mai mult! Așa că ne-am dus sus de tot. Acolo, pe pisc. Mulți dintre voi vor putea să ajungă ușor la piscul pe care m-am cățărat atunci cu Moru. E piscul cel mai Înalt din munții mei și e străjuit de o piatră ce seamănă cu Tatăl din Cer. Of, of. Mirosea a apă și a pășune. Era rece. Era senin și vedeai departe, tare departe, până În locuri pentru care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tăpșanul din fața peșterii iernii, numai că părea să nu se termine nicăieri. Întinderea aceea era acoperită, cât vedeai cu ochii, de copaci Înalți. Cum puteam să merg prin locuri din astea? Nu se vedea nici o culme, nici o stâncă și nici un pisc mai Înalt care să-mi arate unde mă aflu. Abia atunci am Înțeles de ce Moru Îmi spusese să mă țin după soare: spre Miazăzi până ce dau de o apă nemaivăzută și apoi, mereu, către Apus. Era prima noapte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
frânți de oboseală așa că ne-am hotărât să rămânem pe loc și să Înnoptăm În adăpost. Când să aprindem focul, am zărit o funie de fum negru care se ridica, când dreaptă, când zburătăcită de vijelie, de pe cel mai Înalt pisc al munților lăsați În urmă. - Pfuuh, Enkim, Îmi spuse Kikil. - Enkim, am răspuns. Le arată calea alor lui. Ne-am culcat dar, n-am putut să Închidem ochii toată noaptea. Fiare de toate felurile Începură să treacă pe lângă adăpostul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
strigând de la unul la altul, fără să le pese că vreun vrăjmaș ar fi putut să le iasă În cale. - Enkim tot nu se potolește, Îmi zise Logon, posomorât, și-mi arătă fumul care iarăși prinsese a se ridica de pe piscul lăsat În urmă. - Pfuuh, ia să ne vedem noi de-ale noastre, am spus atunci și, chiuind veseli, am luat-o din loc. Nu trecu mult și cei ce veneau dinspre Miazăzi ne văzură și ei. Își dădură lucrurile jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am Întrebat-o Încotro s-o luăm. - Uite Într-acolo, ne arătă ea cu mâna undeva către un vârf de gheață ațintit spre cer. - Știi tu că Într-acolo e Apusul? Iar ea: - Apusul nu mai e nicăieri. Dar Înspre piscul ăla trebuie să mergem noi. Tu ai fi Întrebat-o de ce, numai că noi nu știam nici cuvintele astea, nici cum se leagă ele de alte cuvinte, și nici cum se intonează cumsecade o asemenea Întrebare. Așa că n-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cam cât să Îmbucăm o masă mai acătării, dar chiar și așa, ne-am spus că era un semn bun. 32. Kikil avea cei mai buni ochi dintre noi toți, așa că pe el l-am trimis pe cel mai Înalt pisc care se ridica În fața noastră. Soarele a asfințit de două ori Înainte ca mărunțelul să se Întoarcă. - Pământul ăsta se Întinde către Miazănoapte cât vezi cu ochii. Departe-departe de tot, se lăbărțează către Răsărit, dar către Apus nu se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
imediat: - În loc de nenumărații ani care vin, mai bine ai fi spus timpul, mă Îndreptă el cu glas mușcător. 38. Urcasem Într-atât de mult pe munții aceia mari, Încât nu mai puteam să răsuflăm omenește. Auzisem de la Moru de asemenea piscuri Înalte, care se ridicau deasupra cerului, acolo unde nu mai era nimic. Nu ajunseserăm chiar atât de sus Însă - deasupra noastră Încă se vedea soarele, iar noaptea nu trecuse niciodată fără să nu vedem luna și stelele. Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dese și abundente. Pe pantele acestora, curg multe pârâiașe zglobii, formând din loc în loc mici cascade și inundând căile de acces către înălțimi. Acolo, împărat este vechiul masiv vulcanic, acum în adormire poate veșnică, care se numește Piton Neige, adică Piscul Nins, înzăpezit. Deși în Réunion nu există iarnă decât în calendare, acest pisc oferă singura imagine a zăpezii pentru localnicii care nu au avut prilejul să vadă și alte zone ale lumii. Trebuie să fac precizarea că muntele respectiv măsoară
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
în loc mici cascade și inundând căile de acces către înălțimi. Acolo, împărat este vechiul masiv vulcanic, acum în adormire poate veșnică, care se numește Piton Neige, adică Piscul Nins, înzăpezit. Deși în Réunion nu există iarnă decât în calendare, acest pisc oferă singura imagine a zăpezii pentru localnicii care nu au avut prilejul să vadă și alte zone ale lumii. Trebuie să fac precizarea că muntele respectiv măsoară 3070 de metri înălțime și că el este un vulcan inactiv de 12
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
măcar chipul uneia dintre numeroasele lui mame. Spre deosebire de Zare, nu reușește să numere cu precizie primele trei obiecte din memoria lui. În armată au tot discutat despre sta. La Zare totul părea compus din unități discrete Înconjurate de ceață, câteva piscuri ivite dintr-o masă câlțoasă. La el, În schimb, fiecare amintire avea un detaliu clar și restul ascuns dedesubt, un mozaic de aisberguri; văzut de sus el oferă o singură siglă a cuvântului Eu; dacă ar putea fi văzut de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
număr mai mic sau mai mare de morți și răniți, câteva (sau câteva zeci de) familii din țară intrau a doua sau a treia zi de doliu. Acum arată ca un deal lipsit de măreție, strivit de alura semeață a piscului stâncos care În spatele lui se Înalță cu eleganță din ceață. Este cultivat cu cartofi, secară și porumb. Câteva locuri au rămas pajiști pentru fân și nu peste mult timp de pe ele va fi cosită otava. Așa vor fi fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
biblică, Radu Cârneci construiește monografia iubirii, Începutul de taină fiind pus sub semne astrale: Sus, astrele în crugul etern lunecând - / timpul tău aștepta, o, Dorador! - sentimentul începându-și aventura existenței odată cu Facerea, când, La început de timp / îndemnându-ne către piscul de jertfă / înfloream... Imaginarul poetic e, prin urmare, alcătuit din elemente mitice, fiind Tărâm de vis: splendoare și beție la margine de timp, populat de fecioare fremătând și copaci cu ale căror trunchiuri se unesc acestea, de șerpi îndrăzneți, într-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și pururi prima / și fără-de-asemănare, forța ei având puterea de a-l recrea chiar și pe el: din coasta ta m-aș fi zidit / întrupându-mă / spre a mă închina ție matrice / a bucuriei / și a durerii. Disecându-și, din piscul prezentului treierat de sentimente (iubirea care mă treieră), lumea lăuntrică - Niciodată mai lucid în adorație! / Niciodată mai puternic în virtute! -, artistul îi reliefează valențele, proclamând dragostea ca stare supremă, fiindcă ce-i oare mai înalt decât Iubirea / mai adânc și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]