2,058 matches
-
sunt o grupa muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Bivolul, având 1.530 m. sunt recunoscuți pentru intensă viața monahala și numărului destul de mare mare de pustnici ce au trăit solitari de secole prin păduri, pentru descrierea pe care le-o oferă Calistrat Hogaș în drumul său
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
(în ) sunt o grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Grindușu, având 1.664 m. Frumusetea si sălbăticia locurilor au fost surse de inspirație pentru scriitori ca Mihail Sadoveanu (care plasează în Valea Tarcăului satul lui Nechifor și al Vitoriei Lipan - personajele din romanul "Baltagul"), Calistrat Hogaș (care
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
sunt o unitate de relief a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Goru, având 1.785 m. se încadrează laturii externe a grupei de Curbură, aparținînd Carpaților Orientali, în cuprinsul căreia, laolaltă cu Munții Brețcului și Munții Buzăului, alcătuiesc sectorul estic. Acesta este mărginit de Depresiunea intramontană a Brașovului, la
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
sunt o grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Omu, având 1.932 m. Masivul Suhard este situat în partea centrală a grupei nordice a Carpaților Orientali, în zona cristalino-mezozoică, ocupînd o suprafață de aproximativ 325 km2. Are o orientare generală nord-vest — sud-est, în această direcție măsurînd
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
și depresiunea Rinului superior, unde se află orașul Basel. În Elveția există 74 de vârfuri muntoase care depășesc 4000 m altitudine, dintre care 55 sunt în Elveția și 19 la granița cu Italia. In Alpii Walliser sunt un număr 12 piscuri, constituind cei mai înalți munți din Elveția. Vârful cel mai înalt din Walisseri și din Elveția este Dufourspitze (4.634 m) din Masivul Monte-Rosa.Acești munți cu piscurile lor înzăpezite sunt punctele de atracție principale ale Elveției pentru schiori și
Geografia Elveției () [Corola-website/Science/306335_a_307664]
-
19 la granița cu Italia. In Alpii Walliser sunt un număr 12 piscuri, constituind cei mai înalți munți din Elveția. Vârful cel mai înalt din Walisseri și din Elveția este Dufourspitze (4.634 m) din Masivul Monte-Rosa.Acești munți cu piscurile lor înzăpezite sunt punctele de atracție principale ale Elveției pentru schiori și turiști din lumea întreagă.Prin amplasarea centrală geografică a Alpilor Waliser, încercuiți fiind de Masivul Alpilor, regiunea Walliser are o climă mai blândă decât clima munților învecinați din
Geografia Elveției () [Corola-website/Science/306335_a_307664]
-
sunt o grupa muntoasă aparținând de Munții Dobrogei. Cel mai înalt pisc este Vârful Țuțuiatul, având 467 m. Acești munți reprezintă martorul rezidual cel mai evident al orogenezei hercinice de la sfârșitul Paleozoicului cu aspect de inselberg (munte insula). Ei ocupă colțul de nord-vest, ridicându-se deasupra Ostrovului Brăilei cu peste 300-400 m
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
130 ha sunt habitate stâncoase și 61 ha sunt alocate administrației, restul de 30 ha fiind pășune comunala ce aparține Consiliului Local Macin. Masivul muntos al Măcinului, având înălțimi maxime cu puțin peste 450 m, afișează o siluetă impozanta, iar piscurile se ridică brusc în apropierea Dunării, situate la aproximativ 20 m altitudine. De reținut că diferența de nivel dintre Lunca Dunării și lanțul principal este de 450 m, deci destul de mare iar creasta stâncoasa a Culmii Pricopanului reproduce la o
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
Hovârla (în ucraineană "Говерла", în maghiară "Hoverla") este cel mai înalt pisc () al Munților Maramureșului și cel mai înalt punct de pe teritoriul Ucrainei. Muntele face parte din subunitatea numită Masivul Negru (în așa-numiții Carpați Păduroși), și este situat la granița regiunilor Transcarpatia și Ivano-Frankivsk, la 17 km nord de frontiera cu
Vârful Hovârla () [Corola-website/Science/306405_a_307734]
-
Carpaților Orientali. Este situat la est de cursurile superioare ale râurilor Teleajen și Tărlung. Se învecinează cu Munții Tătaru și Munții Siriu la sud-est și est, Depresiunea Întorsurii, Munții Întorsurii la nord și Munții Grohotiș la vest. Cel mai înalt pisc este Vârful Ciucaș, având 1.954 m. Alte vârfuri sunt Gropșoare (1883 m), Tigăile Mari (1844 m), Zăganu (1817 m). Sunt alcatuiți din două culmi principale, culmea Ciucaș - Bratocea pe aliniamentul SV-NE și culmea Gropsoarele-Zăganu pe directia NV-SE
Masivul Ciucaș () [Corola-website/Science/306403_a_307732]
-
a refuzat însă să permită alpiniștilor accesul pe teritoriul Tibetului, iar riscanta expediție nu a mai avut loc. După transformările politice din anul 1950, Nepalul s-a deschis către lume. Alpiniștii au avut în sfârșit posibilitatea să atace dinspre sud piscurile la care visau. În 1953, o echipă britanică a încercat să urce pe Makalu venind dinspre sud-vest. Unicul traseu posibil pentru escaladă din punctul de vedere al britanicilor era oferit de o potecă abruptă și acoperită de gheță care potrivit
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
sub 1.400 m, ci apar destul de impunători, mai ales când sunt priviți din Culoarul Mureșului, de unde-și dezvăluie un profil crenelat, cu acel aer de atrăgătoare sălbăticie. Munții Trăscăului reprezintă o unitate montană care compensează lipsa urmelor glaciare, a piscurilor semețe, cu alte valențe — cu nimic mai prejos ca importanță — dintre care am aminti microrelieful periglaciar, bine reprezentat aici. Atracția turistică pe care o exercită acest masiv constă, poate, tocmai din neașteptata lor complexitate și diversitate peisagistică, fără îndoială, un
Munții Trascăului () [Corola-website/Science/305817_a_307146]
-
deportat din nou la Ofcea de unde își pierde urma, mai aproape de ținuturile natale, pe partea cealaltă a Carpaților Meridionali, în nordul ținutului Gorj, în satul Bărbătești Viersani. Împreună cu soția și-a făcut casă pe un moț de deal, numit și Piscul cerului. Urmașul lui, a construit biserică din satul Viersani, și și-a luat numele de Viersanu(pentru a-i pierde urma urmăritorii). Biserică a durat până în anul 1805 după care fiul acestuia Preotul Vierseanu a construit între anii 1886-1890 o
Ofcea, Belgrad () [Corola-website/Science/305856_a_307185]
-
Grigorașcu Leca" pârcălabul, socrul lui Carpuzu că hotarul Țipilovii și a Hristicilor să începe într-o muchie de deal, unde sîntu două movili alăture, din movila ce din sus taie dreptu la vale pisti vale Țipilovii într-o buză de piscul spre Apus, care are buză de piscu, are și o culme de dial pi dinainte. Și tot la dial pin dumbravă pe den sus de un rădiu ce să chiamă Cruhlecu și ieșind din dumbravă peste cîmp în drumul Sobarilor
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
valori antice descoperite în Romania. Reprezentative pentru cultura și civilizația geto-dacică din câmpie, sunt colecțiile de obiecte descoperite în davae-le din apropierea unor cursuri de apă (Ialomița, Borcea). Printre aceste valori amintim - rhyton din lut și vatra cu decor solar de la Piscul Crăsani, olăria lucrată cu mâna și la roată de la Stelnica-Grădiștea Mare sau Popina-Bordușani. Colecțiile de epocă medievală (sec. VIII-XVIII), provenite din așezări (Dridu, Târgul de Floci) și necropole (Platonești), pun în valoare atât cultura materială a acestor secole, cât și
Muzeul Județean de Istorie Ialomița () [Corola-website/Science/313035_a_314364]
-
Caucaz. El este amplasat central între Marea Neagră și Marea Caspică fiind din punct de vedere geologic un vulcan stins. Muntele este acoperit de ghețari având După mitologia greacă, de pe muntele a furat Prometeu focul zeilor, fiind pedepsit de aceștia. Sub pisc la o altitudine de 2.170 m se află biserica "Zminda Sameba" („Sfânta Treime”) care a fost clădită în secolul XIV. Muntele a fost escaladat în anul 1868 de Douglas W. Freshfield, Adolphus Warburton Moore, Charles C. Tucker. Kazbek este
Kazbek () [Corola-website/Science/314504_a_315833]
-
Adolphus Warburton Moore, Charles C. Tucker. Kazbek este un munte relativ ușor de escaladat, o fostă stație meteorologică aflată la altitudinea de 3.600 m oferind adăpost alpiniștilor. Din Kazbegi, o echipă antrenată și adaptată la altitudine face drumul spre pisc în 2 - 3 zile.
Kazbek () [Corola-website/Science/314504_a_315833]
-
înlăturarea vegetației originale și a solului vegetal, astfel că anumite specii au dispărut după perioade severe de secetă. Cu toate acestea, învelișul vegetal rămas s-a regenerat remarcabil după distrugerea suferită. Această regenerare în combinație cu suprafața calcaroasă presărată cu piscuri ascuțite au transformat mare parte a insulei într-o zonă foarte greu accesibilă. De-a lungul anilor în care aici s-a practicat mineritul, anumite specii de pomi fructiferi au fost introduse în cadrul insulei. Bananierii au dispărut în urma ultimei perioade
Insula Banaba () [Corola-website/Science/313627_a_314956]
-
lanțuri muntoase se deosebesc însă din punct de vedere geologic. Gresia multicoloră, tipică pentru Munții Pădurea Neagră, poate fi întâlnită doar în regiunile mai puțin înalte din Vosgii Joși. Vosgii Înalți, unde se află cele mai înalte și mai cunoscute piscuri, și anume Grand Ballon (1.423 m), Ballon d'Alsace și Hohneck, sunt alcătuite din granit. Datorită vârfurilor lor rotunjite, sunt supranumiți „munții balon”, iar multe creste sunt botezate „baloane”. Versanții estici ai Vosgilor pierd brusc din altitudine în direcția
Munții Vosgi () [Corola-website/Science/314081_a_315410]
-
Apo este un punct de atracție pentru turiștii iubitori de drumeție, urcușul pe munte fiind relativ ușor. Totuși se recomandă angajarea unui ghid pentru a se evita rătăcirea în junglă. , din punct de vedere geologic, este un stratovulcan cu trei piscuri.
Muntele Apo () [Corola-website/Science/314159_a_315488]
-
este un vulcan situat în centrul insulei Unimak care aparține de Insulele Aleutine. Muntele are formă de con simetric cu un crater mic de pe pisc este tot timpul activ, ceace face ca piscul să aibă tot timpul un nor de vapori. este cel mai activ vulcan de pe Insulele Aleutine. Din anul 1775 a avut cel puțin 27 de erupții. Ultima erupție a durat între anii
Shishaldin () [Corola-website/Science/314259_a_315588]
-
este un vulcan situat în centrul insulei Unimak care aparține de Insulele Aleutine. Muntele are formă de con simetric cu un crater mic de pe pisc este tot timpul activ, ceace face ca piscul să aibă tot timpul un nor de vapori. este cel mai activ vulcan de pe Insulele Aleutine. Din anul 1775 a avut cel puțin 27 de erupții. Ultima erupție a durat între anii 1986-1987 când erupția a expulzat luni de zile
Shishaldin () [Corola-website/Science/314259_a_315588]
-
este regiunea cea mai întinsă din statul Alaska, care cuprinde o mare parte din interiorul continentului cuprinzând lanțul montan Wrangell și o parte din Munții Alaska, incluzând piscul McKinley (sau Denali), cel mai înalt vârf din Statele Unite dar și din America de Nord. În nordul său, regiunea este mărgintă de lanțul montan Brooks. In rest regiunea este caracterizată prin lanțuri de coline joase acoperite cu păduri unde predomină plopul, și
Alaska Interior () [Corola-website/Science/314278_a_315607]
-
Antitaurus) și au înaintat spre Maraș; grosul armatei, condus de Godefroy de Bouillon, a descris un arc mare luând-o spre Caesareea apoi s-a răsucit spre sud-est și, pe o căldură de nesuportat, a început ascensiunea munților Taurus. Escaladarea Piscului Diavolului a depășit în ce privește dificultățile orice închipuire a cruciaților. Au fost părăsiți caii, aruncată armura, ce se încingea pe trupurile cavalerilor, mulți au pierit în râpe. În sfârșit după multe zile de suferință, au coborât în câmpie, punctul final al
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
dominată de "larrea tridentata" și de "ambrosia dumosa", urmată o suprafață acoperită de "coleogyne ramosissima". Aria coniferelor pitice cu ienupăr, pin și mahon de munte, precede o zonă alpină din jurul Muntelui Charleston și a crestelor sale. Alte vârfuri importante sunt: piscul Bonanza, piscul McFarland, Muntele Mummy, piscul Griffith, Muntele Bridge, Muntele Wilson și Muntele Potosi. Cea mai mare parte a terenului acestor munți este deținut de către Serviciul Forestier al Statelor Unite și de către Biroul Administrativ al Terenurilor, fiind administrat sub denumirea de
Spring Mountains () [Corola-website/Science/313935_a_315264]