2,579 matches
-
l-a expulzat pe Khun Sa din țară. Acesta s-a întors în Birmania, la fostul sediu central, Ban Hin Taek, care ar fi cuprins un spital de o sută de paturi, un bordel, luxoase vile în stil chinezesc cu piscină, o casă de vacanță pentru Kriangsak și șapte rafinării de heroină (McCoy 1991: 420-421). Armata sa a supraviețuit raidurilor de bombardament și operațiunilor de spionaj până când, într-un raid din 1982, Khun Sa a suferit pierderi considerabile. Totuși, după această
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
zece. „Mie mi-a căzut în cap o oală cu supă, și uite că n-am nimic. Dar de la patru“, a zis cu multă înțelegere inginerul Vrabie. De la zece e altceva. Unii cam exagerează cu cărucioarele astea. Susurul izvoarelor din piscină Carlotei i-a murit iarăși o mătușă. Biata fată, cum vrea să plece și ea undeva, la Agigea sau la Bușteni, să se odihnească un pic, cum îi moare o mătușă bogată la Viena sau la Stockholm. De zece ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
oprești decât la Agigea, într-o cămăruță cochetă, de doi metri pe doi, cu ieșire la mare?!“ „Niciuna“ - a răspuns Carlota și a izbucnit în plâns. Că era plânsul ei sau susurul izvoarelor ce se vărsau din Mexic direct în piscina din Florida, n-aveam cum să știu. Și nici nu era cazul să insist. „A existat, într-adevăr - a zis Carlota -, și o mătușă care, în afară de bijuterii și argintărie, nu mi-a lăsat nimic. Numai că nu m-am descurcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bijuterii și argintărie, nu mi-a lăsat nimic. Numai că nu m-am descurcat cu un geamantan. Tot cu camionul m-am chinuit.“ Simțind că discuția a ajuns într-un impas, mai ales că lacrimile Carlotei sau poate izvoarele din piscină aproape că acopereau convorbirea, m-am interesat când avea să mai vină în România. „Ce drăguț din partea ta că mă întrebi“ - a zis Carlota -, fiindcă am o mică rugăminte. Caută-mi o cameră la particulari, la Bușteni. Ceva simplu, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zis mai mult în glumă, ca să văd ce efect are un preț atât de mic asupra unei persoane care nu mai prididea cu inventarul averilor. „Atât de scump!“, a exclamat cu glasul sugrumat de mirare Carlota. Și susurul izvoarelor din piscină a încetat brusc. Jurnal de spital În orașul F., un spital al cărui director e liberal capătă de la buget mai mulți bani decât al doilea spital. Nu contează din ce partid face parte directorul celui de-al doilea spital. Fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am luat masa, pentru ca mai târziu, după-amiază, să ne deplasăm din nou cu autocarul la Bazilica grotei, unde ne-am rugat, noi, românii împreună sf. rozariu, după care, atât eu, cât și ceilalți bolnavi handicapați am făcut o baie în piscinele de la grotă, în care se zice că în decursul celor mai bine de 100 de ani, de la aparițiile Maicii Domnului la Lourdes și-au recăpătat sănătatea foarte mulți bolnavi. Odată cu sosirea serii ne-am reîntors iarăși în camping, pentru a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a pierdut (încă!) mâna de poet și pamfletar. Scrie despre o vânătoare organizată în decembrie de Ion Țiriac pentru oameni de afaceri occidentali. În realitate, un adevărat masacru, de neimaginat în țările lor de origine, acolo unde au vilă cu piscină și gazon, iubesc animalele și recuperează conștiincios și ultimul dop de la sticla de bere. Reproduc o parte din text, imaginea cristalizată a mizeriei morale dintr-o țară în care morala nu mai interesează pe nimeni. Titlu: Au murit 185 de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ziarele). - Vreau să vă spun ceva... - își începe cuvântarea, în Hyde Park, Mike Jagger, conducătorul grupului Rolling Stones, în fața a 500.000 de persoane adunate pentru un adio în memoria chitaristului Brian Jones (descoperit la 3 iulie mort - drogat în piscina casei sale). Vreau să vă spun ceva. E pentru Brian. Nu știu prea bine cum. Am să încerc. Vă voi citi ceva scris de Shelley: „Pace, pace, el nu e mort, el nu a adormit, s-a trezit doar din
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
modificare, m-am dus la el împreună cu magazinerul secției, să aprobe scoaterea din magazie a unui set de rezistențe aduse din import. Dați-i rezistențele, zice Don Șef magazinerului, că doar nu le duce acasă să-și încălzească apa din piscină cu ele. Atunci am aflat eu că unii, în goana lor de-a avea, de-a fi mai cu moț, au mers pînă acolo încît și-au construit biblioteci din oțel inoxidabil, oțel adus la vremea aceea din Vest. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu cu privirea. Dumneavoastră nu beți? Am și acasă un asemenea tablou. Evident, nu e la loc de cinste, fiind doar o poză de revistă. Îți place pictura? Tabloul cu ramul de magnolii, zic eu, stă pe peretele de lîngă piscină. Cînd jaluzelele sînt ridicate, seara, se vede din stradă. Ai ochi foarte buni. Acum... mai scrii? mă întreabă, dar în capul meu, această întrebare ajunge în întregime: "Acum, cînd ești prieten cu Livia, mai scrii?" Sigur, răspund, mințind. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vrei. Cu gheață? întreb. Cuburi de la congelator, îmi răspunde. Sifon ? Autosifon. Și apă minerală "Borsec". Muzică? Magnetofon stereo. Acasă, zic, am un fotoliu foarte comod. Am și eu mai multe... Două le-am văzut: sînt de răchită împletită, pe marginea piscinei. Jaluzelele erau ridicate... Deseară, vor fi lăsate... La mine acasă, cînd vreau să fie întuneric, acopăr geamul cu o pătură, îi spun, ridicîndu-mă. Mi-ar plăcea să te ajut... Ba mai degrabă aș dori să fac eu orice treabă, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
privesc tabloul cu magnolii, iar în final să beau, rusește, o vodcă mare, rusească, dintr-un pahar cu sticla groasă, apoi să sparg paharul de podea, rusește, și-n drum spre ieșire să mă opresc și să fac pipi în piscină... Doamna Teona a încremenit cu zîmbetul pe buze și cu fericirea în ochi. Eu o mai privesc o clipă, asigurînd-o prin expresia mea fermă că e adevărat tot ce a auzit, schimb casca dintr-o mînă în alta, înclin capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să dorm cât mai mult posibil, după care plănuiesc să mă mut în Soga del Alma, templul pe care organizatorii l-au pus la dispoziția cursanților și unde cazarea este gratuită. Ajung la hotel, o clădire mare, coșcovită, cu o piscină fără apă în curte; dau de un bătrânel vorbăreț și după cinci minute sunt instalată într-o cameră mititică la primul etaj și încerc să scap de bătrânelul dispus să-mi spună istoria vieții lui și să o asculte pe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a fost răpit de rebeli : Mama ta te așteaptă cu banane coapte. Te așteaptă vaca. Te așteaptă cîinele Babu... . și tot așa. Sună ca o parodie rasistă și, în timp ce o ascultam, parcă îl vedeam pe scenarist stînd pe marginea unei piscine din Beverly Hills, scriind această scenă pe laptop și înduioșîndu-se de propria viziune asupra bucuriilor simple din viața africanului. Dilema Veche, februarie 2007 Mondo cane Babel (SUA, 2006), de Alejandro Gonzalez Inarritu O turistă americană (Cate Blanchett) zace, cu clavicula
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fost puțin, destul sau mult, am pornit cu micro-croco (microbuzul lui „Mitică”) de-a lungul unui canal - natural? artificial? - până am ajuns undeva unde nu știu dacă mai eram în oraș sau în afara lui, la un fel de restaurant cu piscină, unde am servit prima masă de prânz, afară și încă nedumeriți de ceea ce ni se întâmplă. Praf, camioane, palmieri, culori estompate sau vii, învălmășite toate în capul nostru de-a lungul drumului, iată ce cred eu că simțeam fiecare în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
eforturi. Dar am impresia, totuși că noi muncim mai mult ca ei. Nu pot ști realitatea meleagurilor, deci ar fi mai bine să n-o comentez. Mizeria este mare însă. De la masa pe care pomeneam c-am servit-o lângă piscină, înconjurați de garduri pe care se cățărau flori roșii și frunze verzi, am fost transportați la o fabrică de covoare orientale. Țesute din mătase, erau superbe, satisfăcând toate gusturile, de la cele mai colorate la cele mai pale, de la cele figurative
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
n-o voi uita niciodată, cum nu-l voi uita nici pe băiețelul de 8 ani de la fabrica de obiecte din alabastru vizitată ieri, după ce-am pătruns în Valea Regilor. Astfel, cu această imagine, suprapusă peste piramide, Sfinx și piscină, am încheiat prima plimbare prin Cairo, urmându-ne drumul spre hotel prin aceeași aglomerație calmă, perseverentă și nesimțită. Am mai oprit la un magazin de obiecte din piele, nesemnificativ și anost. La Hotel, unde eu cu Liviu am stat într-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
plimbare. Spații largi, prietenoase, calde, funcționale, acoperiș lin, perceput și în interior din cauza lipsei podului, terase răcoroase unde-ți poți petrece seara cu amicii, râzând, cântând, făcând politică, contrazicând, filosofând etc., așa cum orice om de pe lumea aceasta își dorește. Lipsea piscina și verdeața, dar probabil în timp (scurt timp) vor apărea și ele căci, nu-i așa?, și aici oamenii le fac pe rând, în funcție de posibilități, nu peste noapte ca porcarul din poveste. Am mâncat o cremă rece (supă de lapte
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
zid colorat din pietre rotunde și neregulate. Păduri prin care șerpuiește șoseaua, umbroase, cu cărări care duc nu se știe unde și cu câte două femei care apar stând de vorbă cu mâna în șold sau gesticulând. Case roșii și piscine albastre, grădini bogate cu copaci exotici și flori multicolore, dealuri în vârful cărora mai descoperi în ultima clipă zidurile vreunui castel și nici n-ai timp să te-ntrebi ce-o fi cu el acolo că-ți apar în față
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pentru acest sport, care se ocupa cu problemele dinamicii săniilor, ale rezistenței aerului, materialelor optime pentru construcție, substanțe pentru ungerea șinelor etc.). Sportul era o ocupație generală, copiii de 3-4 ani de la grădiniță mergând de 2-3 ori pe săptămână la piscine, el constituind și disciplina obligatorie eliminatorie la examenul de bacalaureat. Având în vedere că "munca l-a format pe om", activitatea economică era foarte bine organizată în toate domeniile, dându-se atenție productivității, calității produselor și prețului de cost. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
natalității și, în unele locuri deficitare, să apeleze la forță de muncă din "Statele frățești" (Vietnam, Cuba, România). Femeile care munceau, aveau la locul de muncă gratuit ateliere de coafură, cosmetică și croitorie, intrare liberă la sălile de fitness și piscine, concedii suplimentare, bilete la spectacole etc. Alocațiile pentru copii erau apreciabile, iar condițiile create pentru creșterea acestora optime: creșe în întreprinderi și în cartiere, preparate culinare de tot felul special pregătite pentru toate vârstele, pe luni și ani, îmbrăcăminte, încălțăminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aveau chiar și o bancă proprie. Mai exista un "Club sirian", cu aceleași "anexe", plus o biserică de rit ortodox, și un "Club Palestinian", care, pe lângă restaurant, bancă, echipă de fotbal etc., mai deținea și cea mai mare și frumoasă piscină din oraș. Am găsit chiar și un restaurant unguresc, unde sâmbăta se întâlneau "vecinii noștri" la un gulaș și la un "pahar de vorbă" despre Tratatul de la Trianon! Nici în orașe cu câteva mii de emigranți români, ca de exemplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
colegul îmi ceruse pentru aceasta 150 de dolari; eu, găsind suma prea mică, am obținut de la ministrul Adrian Năstase 500 de dolari!). Am fost cazați la o impozantă "Casă de oaspeți" din centrul orașului, apartamentele noastre, dotate cu aer condiționat, piscină, jacuzzi etc., având suprafața unui teren de fotbal, iar masa la restaurant costând 3 dolari pe zi! Am avut o prima întâlnire cu amabilul ministru al culturii Ion Ungureanu, în compania căruia am vizitat impozantul Centru cultural polivalent al orașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai urmat nimic la capitolul deplasări oficiale, așa că aveam să-mi închei misiunea în Spania fără să fi trecut prin Valencia, Barcelona, Bilbao, Saragosa, Burgos... A urmat doar o vară fierbinte, cu călduri sufocante. În curtea din spatele ambasadei trona o piscină mare care, după program, ne-ar mai fi domolit arșița. M-am mirat că nu poate fi folosită și m-am interesat pe ici, pe colo de ce. Mi s-a spus că ar avea chipurile o fisură, pe unde se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se pierde apa, pe care însă meseriașii din ambasadă o puteau repara fără probleme cu doar un sac de ciment. Problema era însa alta, scăldatul deranja pe locatarii de la ultimul etaj, respectiv pe Domnul și Doamna, care au interzis folosirea piscinei! Eram asemenea lui François Villon dintr-un poem al său, " Mă sting de sete chiar lângă fântână și mor de foame lângă masa plină". Aveam piscină, dar piscina n-avea apă (deși o atare situație nu l-a împiedicat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]