2,526 matches
-
a se dovedi îndemînarea verbală, nodul lor vital fiind de obicei un calambur enorm ori o vorbă memorabilă. Veselia este uneori extravagantă. Izbește între altele snobismul gastronomic și oenologic, mai mult nominal. Toader Zippa vine din străinătate cu o întreagă "pivniță pe roate", adică cu 101 antale, 39 butoaie mai mici, 317 balerci și mai multe mii de sticle, precum și cu un pivnicer (Jocaste), un "maître d'hotel" (Antoine), un șef bucătar (Robert), cu două ajutoare (Philippe și Roger) și un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
întîmpinare rostit către principesa Ileana, în care se dovedește că "Triunghiul albastru" e un "cerc" al cărui centru e domnița. Sadovenist, Al. O. Teodoreanu s-a dedicat cu ardoare cronicii gastronomice, alcătuind chiar lista de bucate a Hanului-Ancuței (tentativă de pivniță pentru rafinați), precum și Pravila în care se spune că "Iertat este fiecărui să bea cât îl ține punga și boiul său, numai cât pre vecin și tovarăși de ospăț să nu supere. Altfel se va certa". Versurile sunt simboliste, iar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ușor convexă, prevăzută cu o punctuație fină și deasă, mai fină comparativ cu punctuația capului. Elitrele lățite postmedian au vârfurile ascuțite și prezintă o punctuație fină, mai accentuată posterior. Suprafața elitrelor cu urme de strii longitudinale ± șterse. Specie eurosiberiană. În pivnițe, cămări întunecoase și în galeriile de rozătoare acvatice. l=3,5-4,5 mm. ♂ Marginea internă a tibiilor anterioare ușor arcuită la bază. 15 Catops picipes Fabricius Este cea mai mare specie a genului. Corpul oval, maroniu sau maroniu-negricios, mat, dorsal
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
Cu ochii duși departe de ceasul când scriu, când visul înălța fruntea mea până la cer, am fost aruncat în groapa cu lei. În pieptul meu, confrate, cu chinul camarazilor mei s-au grămădit torturi și umilințe și strigă din adâncul pivnițelor și grotelor comuniste. Legionarii, ostașii lui Hristos, strigătul, chemare sfântă, cântec de vioară, continuă neîntrerupt pe strune de foc într-o lume împovărată de greul chin al așteptărilor. Am adunat necontenit mireasma cântecului nostru, rănilor noastre, petale de lumină înconjurate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
își elabora piesele muzicale într-o cameră purpurie, îmbrăcat în catifea și mătase foșnitoare și parfumat cu esențe tari, iar Brahms compunea mai bine lustruindu-și ghetele. Kipling scria numai cu cerneală neagră. Turner se închidea câte opt zile în pivniță înainte de a contempla un apus de soare. Zola trăgea perdelele în mijlocul zilei și scria la lumină artificială. Byron mirosea trufe în timp ce crea, iar Haydn compunea îmbrăcat în haine de sărbătoare. Dacă pregătirea are șansa de a se solda cu o
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Da’ a cui e?” „Nu știu.” Cel a cui a fost n-a spus: „A mea este”. Imediat mi-a făcut raport și șapte zile la izolare. Și m-a băgat la izolare la celular. M-a băgat Într-o pivniță, Într-un beci mizerabil... Era acolo o somieră, cum sunt paturile de fier, și pe aia o rogojină, da’ pe care mi-o băga numai seara, ca să mă culc. Și era În luna ianuarie, și Înghețam de frig... Și mâncam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Au mai fost: Gavrilă Sevruja, Teodor Oprea, Ștefan Ianculescu, Cornel Pavel, Ilie Ciobanu și eu... Ăștia am fost din aceeași clasă. Unde ați fost duși după arestare? Ne-a luat și ne-a dus la Securitate. Ne-a pus În pivniță și ne-a ținut acolo destul de mult... vreo săptămână și ceva, cât au făcut anchete cu noi... Chestor era Rafila, un om foarte dur... ne băteau În timpul anchetelor. Eu am avut „plăcerea” să fiu bătut de el... Era voinic, cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mine În pat și am alăptat pe cea micuță... Și o intrat șeful Securității, un evreu, Weiss 6 Îl chema, care era spaima județului Satu Mare. Era un om crud, Îi bătea, Îi nenorocea pe săracii deținuți politici, Îi ținea În pivnițe, dintre ei au și murit acolo... Chiar și din Apa a murit un tânăr național țărănist... Și dup-aia o intrat Înăuntru toți, cu puști mitraliere, o mulțime... Au căutat pe sub paturi, prin dulap, prin camere, În magazii, peste tot
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
despărțite de bărbați. Erau așa, cu gard, și-acolo erau numai patru celule pentru femei. Numa’ după cum citisem În romane, nu Îmi puteam Închipui cum poate fi În Închisoare. Știu că am intrat În subteranele acelea, că erau celulele În pivnițe... Era, cum intrai, o celulă Într-o parte și-ncoace erau altele trei... Eu am intrat În prima dintre cele trei, nu În cea care era singură. Când s-o deschis ușa... cu niște zdrăngănituri groaznice... Nu știu ce fier aveau și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fier aveau și ce lăcate mari... Vai, nu vă spun ce impresie mi-o făcut... Sunt anumite lucruri pe care nu le-oi uita nici În clipa când o să mor. Și m-o introdus În celula respectivă. Gândiți-vă! O pivniță, de-o parte și de alta niște priciuri de lemn pe două niveluri. Jos erau numai scândurile goale, pentru că toată lumea fujise sus, că acolo era mai cald... Știți? Și În clipa când s-o deschis ușa, dintr-odată, de sus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un pumn aici după cap, domne, și m-a și băgat sub banchetă. Și zic: „Domne, ce faci domne”. „Lasă, mă, că vezi tu ce-ți facem acum.” Și m-au dus la depozitul ăla din Uranus, că fuseseră niște pivnițe acolo nu știu ce... Tot celularul ăla era Îngropat În pământ acolo... M-au dezbrăcat În pielea goală și mi-au dat echipament, șase obiecte de harnașament de-ăla nenorocit, și m-a aruncat Într-o celulă acolo. Acolo‚ În celulă, era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Moșicăi”. Cînd, recent, fiind muribund, ștefănucă s-a dus să-l vadă, aceasta l-a împiedicat să comunice cu el, probabil ca nu cumva să-i afle vreun secret. Și ca numărul ciudățeniilor să fie mai mare, deși are în pivniță butoaiele pline, „Moșica” i-a cerut o cană cu vin să aibă preotul cu ce-i împărtăși bărbatul. *N-am mai recurs de cîtăva vreme la caietul în care țin aceste însemnări, am notat însă pe manșete de ziar și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Satu Mare la Craiova se aude guițatul unanim al turmelor sacrificate pe altarul muzicii tinere, al cărei lider este! Plâng hotelierii neplătiți, plâng șefii de sală rămăși fără salarii pe câteva luni, pentru că Bărăictarul, cu banda lui, face pustiu prin magazii, pivnițe și frigidere. Și mai ia și acasă După trecerea lui ce uraganul Flora, ce cutremur de la San Francisco! Iar tăticu e un fel de Berilă al găinilor, gâștelor și al altor orătănii. El culege roadele folkului: jumătate vită de colo
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
casa Argetoaiei, datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, clădire în care a locuit o vreme Nicolae Bălcescu, casa de târgoveți de la nr. 26-28, pasajul Mircea, întregul front de case cu arhitectură eclectică de la nr. 52-74 și, pretutindeni, fundațiile și pivnițele reședințelor protipendadei bucureștene de la sfârșitul secolului al XVII-lea și de la începutul celui următor. Strada Uranus, cu Arsenalul armatei, din 1860, cu cazarma Alexandria, clădită în 1865 pe locul uneia mai vechi, a lui Alexandru Ghica Vodă, cu Monumentul Eroilor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Ghica Vodă, cu Monumentul Eroilor Pompieri, operă de Wladimir Hegel, înscrisă la poziția 135 pe lista monumentelor de artă din HCM 1860A/1955. Strada Cazărmii, cu Curtea Arsă, fostă reședință domnească în veacul al XVIII lea, importanta sa rețea de pivnițe și tunele figurând la poziția 1115 de pe lista din HCM 1860A/1955. Strada Izvor, cu fabrica de pâine Otto Gagel, prețios monument de arhitectură industrială. Strada 13 Septembrie, cu Muzeul Militar Central, al cărui patrimoniu, ce se ridică la aproape
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pachete, precum și un geamantan, spunându-i să nu le desfacă, întrucât pachetele ar conține cărți, iar geamantanul niște alimente. Întrucât Traian Popescu i-a spus să le ascundă cât mai bine, ea a pus pachetele într-o lădiță, depozitândule în pivniță. Pretinde că n-a știut ce conținea geamantanul și pachetele, după cum deasemenea n-ar fi știut că Traian Popescu desfășoară vreo activitate cu caracter subversiv, deși îi mărturisise odată că pe când a fost elev la liceu a făcut parte din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ținută. Pe alte rafturi se aflau diverse soiuri de limbi, urechi, buze, esofage - toate în formol. Nu erau chiar atât de numeroase precum craniile. Ce zici de colecția mea? întrebă bătrânul încântat. Alții colecționează timbre, discuri, sticle de vin în pivnițe, ba chiar unii bogătași își permit să adune tancuri. Eu strâng cranii. Sunt fel de fel de specimene pe pământ. Nu ți se pare interesant? — Ba da. — Craniile de mamifere m-au interesat enorm încă din tinerețe și am adunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
unde „Toți bețivanii sunt murdari, soioși / Toți poeții au păduchi și sunt pletoși”. Mesajul tânărului scriitor e limpede: poeziile nu se mai scriu pe mătase și în odăi de lux, ci „Le urli când te întorci beat, târziu, sau în pivnița poliției le mângâi încet”. Spectrul morții (al războiului) domină un Carnet de campanie: „În evantalii de noroi, / moartea înșiră mărgele spre noi.” Bogat reprezentată este și erotica, pasional-carnală, dar și angelică, spiritualizată, în cheie elegiacă (Fecioară în negru). Întreagă această
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
libertatea fără Dumnezeu și-au pierdut majestatea. Una dintre eroinele din Baise-moi ucide cu sînge rece un copil, dar crima comisă este relatată de un discurs ale cărui mize n-au nimic În comun cu cea a lui Gide În Pivnițele Vaticanului. și totuși, această literatură pentru care lumea cade tot mai adînc În neutralitate are Învățămintele ei. În jurnalul său apărut cu cîteva luni În urmă În Ziua literară, Marin Preda are o scăpărare de luciditate, așa cum nu le au
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
succesului, București, 1972; ed. București, 1995; Duelul invizibil. München XX sau Puterea de anticipație a artei, București, 1977; ed. București, 1996; Scufița Roșie nu mai merge în pădure, București, 1994; Replici din burta lupului, București, 1997; Aruncând mănușa, București, 1999; Pivnițe, mansarde, nu puține trepte, București, 2002. Traduceri: Bruno Apitz, Gol între lupi, București, 1961; Heinrich Böll, Casa văduvelor, București, 1965; Bertolt Brecht, Povestiri din calendar, București, 1967. Repere bibliografice: Crohmălniceanu, Cronici, 342-352; Iosifescu, Drumuri, 269-276; Vlad, Convergențe, 131-138; Ciobanu, Panoramic
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
cuprindea în ea și pe producători și pe desfăcători. Apoi ea s-a transformat în pogonorit și privea pe podgoreni, și în vădrărit - care privea pe comerciant. Mai întâi și mai oneros, totodată, pentru comerciant, a fost pivniceritul, taxa pe pivniță, fără a se ține seama de cantitatea de vin desfăcută. Alt strângător era cămănarul sau căminariul care aduna zeciuiala domnească din ceară, dar mai era și o dare pe „neguțătorii ce speculau cu băuturile: 3 lei de bute". Vameșii adunau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Surete, V, p. 102). Iarmaroacele, târgurile în general, erau o bogată sursă de venituri atât pentru domnie, cât și pentru mănăstiri. Mănăstirile de la Iași, dar și cele ale Episcopiei de Huși, stăpâneau în târguri numeroase locuri de dughene, dughene și pivnițe, care fie că erau folosite pentru comercializarea produselor de la moșiile lor, fie erau închiriate târgoveților. Referindu-se la o velniță și la o vinarsăriță, Antimia, care prin august 1675 își avea locuința pe Ulița Hagioaiei din târgul Iașilor, Ion Neculce
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
le au cu podvoadele, caii de olac, găzduirile și multe altele, față de care, Domnul, ținând seama de situație, prin Carte domnească de apărare hotărăște la 12 martie 1757, ca „De case (bârlădenii) să nu dea nici un ban chirie, nici de pivnițele lor, cum nici din grădini să nu-i zeciuască, ce numai din țarini și din fânețe și din prisăci, de la câmp, să-și dee zeciuiala." Dar cum bârlădenii, bazați pe ceea ce hotărâse Ștefan cel Mare, nu vroiau să plătească nimic
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
opune spațiului domestic, resimțit ca neospitalier, camera de hotel, care ca spațiu de trecere înseamnă libertate, independență, absență a constrângerilor. Dar pentru cel care crede că "nu ești niciodată destul de singur când scrii", locul ospitalier prin excelență ar fi o pivniță uriașă, izolată de restul casei și în care comunicarea cu ceilalți s-ar limita la prag. Cum Kafka omul resimte ospitalitatea drept plină de contradicții și angoasă, el creează eroi care sunt, în felul lor, eterni străini, mereu sfâșiați între
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în centru, plafonul nu e înalt. Pardoseala este în întregime acoperită de un covor gros roșu, pe care stau perne mari, negre. Într-un colț este o scară dublă de aluminiu, care atinge plafonul". Desigur se găsește un incinerator în pivniță, evocat cu umor262, dar dormitoarele sunt descrise cu complezență, fiecare tapisat în culorile celor care le locuiesc. Ușile glisează, nu există nici o broască. O combinație de forme dreptunghiulare și triunghiulare asigură casei numită " Pătratul dublu", un formalism logic propice ritualului
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]