6,847 matches
-
ochii și să clatine ușor din cap, în semn de refuz. — O să mor! — Nu. — O să mor! — Nu te mai mișca. Trebuie să stai liniștit. Cum fac cămilele. Ca mine. Lasă-ți inima să se liniștească și să lucreze încet, iar plămânii să-și ia minimul de aer de care au nevoie. Doar o înghițitură îl imploră. O înghițitură... — Te-ai simți mai rău. O să bei când s-o lăsa seara. Când s-o lăsa seara! se îngrozi Abdul. Mai sunt cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar fi rămas singur, șansele targuí-ului de a continua să trăiască se măreau de patru ori. îl observă în timp ce dormea, neliniștit, murmurând uneori, cu gura foarte deschisă, ca și când ar fi căutat mereu aerul care se împotrivea să-i coboare în plămâni. I-ar face o favoare dacă i-ar prelungi somnul pe veci, i-ar evita temerile și lipsurile zilelor viitoare, acum, că se cufundase într-un somn mai liniștit, când încă mai păstra în suflet vaga iluzie că este liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
descurci din chestia asta cu pescarii. Pentru tine și bătrână ar ajunge... Nu mă plâng, da’ dacă aș sta doar în baza pescarilor... Ce, mai ai vreo slujbă? — De unde? Arăt io a om bun de muncă? Am o gaură în plămân de bagi pumnu’ prin ea și-am zis să profit: m-am pensionat pe caz de boală după Revoluție, ca să nu mai intru în restructurări și-n șomaj... Am lucrat în turnătorie, bă, șaișpe ani am stat în gura cuptorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
stat în gura cuptorului... Acolo m-am nenorocit. Degeaba stau toată ziua la soare, la aer curat, pe balta asta... — Care aer? Te crezi în stațiune? În praful și-n gunoaiele astea, n-ar avea cum să-ți priască la plămâni... Da’ cu pensioara ta și-a bătrânei și cu ce-ți mai iese de pe aici, s-ar spune că ești liniștit. — Mda, șapte sute de mii ai mei și un milion al bătrânei... Ce iau de aici e de sezon, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
n-o să scăpăm de grija asta. În primul rând, mâncarea. Să umplem mațu’. Facem ce facem, ne sucim, ne-nvârtim, trebuie să băgăm pe sub nas... Da’ să te mai și bălăcești? Mie-mi spui? Până să mi se agraveze cu plămânii, ce-mi mai plăcea și mie să mă bălăcesc... Toată ziua aș fi stat numai în apă, ca rața, da’ acuma gata, s-a dus... Era delicată, mă rog, îl complimenta subtil cum că n-ar fi chiar așa bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aia a băgat și nevastă-sa divorț, că n-a vrut s-o ducă pe maică-sa la azil și și-a sacrificat familia ca s-o îngrijească, și-n afară de asta, cât l-a mai chinuit boala lui de plămâni, care a făcut din el o umbră de om, și cât și-a mai chinuit viața muncind în turnătorie, în dogoarea cuptorului... Crucea asta, sau cum i-o spune, numai el o știe. Degeaba ar povesti oricui, că tot n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi trebuit, ți-am spus doar, la care el că nu-ți face griji că mă bagi la cheltuială c-un pachet de țigări, și oricum nu mă pricep, că n-am fumat niciodată. Nici când mi-ar fi permis plămânii, așa că vezi că degeaba zice doctorii, mă rog, se poate spune și așa, dar ea n-a vrut să spună numaidecât asta. Nu ie ea d-alea care, mă rog, și el că, Doamne ferește, nici nu s-a gândit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sătul de fumat. N-a mai fumat de aseară și-ar mânca de vie țigara, până într-atât încât i se face iar să-l dăscălească pe Mărgărit cu ce spunea el că zice doctorii, deh, cu boala lui de plămâni, de asta i-a mai rămas să se lege, explicându-i pe îndelete că boala și necazul, și răul se cuibăresc în om și lucrează în așa fel, că-l fac pe om să-i vadă pricina în afara lui, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
înțelepciunea poporului, neamul ăsta de slugi nemernice, care l-a dus în spinare pe Ceaușescu atâta amar de vreme și i-a ales prin vot liber pe Iliescu și pe criptocomuniștii lui, ce mai, degeaba ne frământăm, degeaba ne spargem plămânii și ne răcim gura, ceea ce nu-l împiedica să revină la gânduri mai bune marțea următoare, pentru că-n definitiv cine, dacă nu noi, presa, cine să-l lumineze pe român și să-l împingă înainte? Își punea mari speranțe maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Mamele îți mângâie obrazul cu degete moi și îți dau sărutarea de noapte bună. Urcam scara încet, în dreapta mă sprijineam de perete și în stânga de balustradă. Etajul trei. Pauză, ca să-mi trag răsuflarea. „Când nu vor mușchii, trebuie să vrea plămânii”, spusese odată Pietro. La o săptămână după plimbarea cu Anna prin oraș, signor Giovanni m-a chemat de dimineață la el. Era intendent la pensione, așa cum, acasă, tata era administratorul blocului nostru. Însă tata era stăpân peste bloc și vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înțepeniți de încordare în mijlocul peluzei triste, urmărindu-i mișcările buzelor, ne concentrăm asupra înghețatei care i se topește în mâini, ca și când, odată cu dizolvarea ei, va dispărea și pericolul, ne este frică și să respirăm de atâta speranță care ne umple plămânii, și iată că a terminat, este teafără, poate că mâine ne-o vor da acasă. La poarta clinicii îl întâlnim pe medic, copila se simte deja foarte bine, îl informez eu, a mâncat și înghețată, dar atunci apare din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fiecare dintr-un alt colț al tabloului, eu îmi aplec capul și îl scufund cu ochii deschiși, bancuri de coral se ascund în adâncurile căzii, o bogăție fără margini, aș putea să nu îmi mai ridic capul, să îmi boicotez plămânii, să îmi ignor dorința trupului de a simți următoarea gură de aer, aceasta este prima dorință, mai puternică decât dorința pentru orice bărbat, pentru orice prunc, dorința de a respira, fără a te aștepta la nimic în schimb, să trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spuse ea, îndepărtând de pe haină un fir de iarbă. Ar fi grozav dacă ți-ai frânge gâtul și gata, dar dacă se întâmplă să-ți rupi doar picioarele, ai încurcat-o. Nu-ți rămâne decât să țipi cât te țin plămânii, dar tot nu te aude nimeni și nici nu poți spera să te găsească cineva acolo, iar prin jurul tău mișună miriapozi și păianjeni și calci pe oasele putrezite ale celor care și-au găsit sfârșitul înaintea ta. E întuneric beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Transpus în cuvinte, pare un cli[eu, dar atunci nu erau doar cuvinte, ci chiar golul din sufletul meu. Moartea există. Ea există în prespapier, în mingile roșii și albe de pe masa de biliard. Noi trăim și o inspirăm în plămâni ca pe niște firicele mici de praf. Până în momentul acela eu înțelesesem moartea ca fiind complet separată și independentă de viață. Coasa morții plutește deasupra noastră, știam, dar la fel de bine știam și că ne lasă în pace până vine după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fi fost să nu ne fi prins și pe noi în fotografii, gândii eu. Un polițist țipa la cei care căscau gura, ordonându-le să se dea îndărăt. Un copilaș se pierduse de mama lui și urla cât îl țineau plămânii. Undeva se spărseseră niște geamuri. Vântul își schimb\ brusc direcția și scânteile au început să-și croiască drum spre noi. Cu toate acestea, Midori își vedea mai departe, nestingherită, de bere și de cântece. După ce-a cântat toate cântecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
e cel mai nebun de aici. — Și domnul Omura, portarul, e cam nebun, adăugă Naoko. — Adevărat, zise Reiko, în timp ce se lupta cu porția de broccoli din farfurie. Când face gimnastică, dimineața, țipă cât îl ține gura, fără nici un motiv. Are plămâni, nu glumă! Înainte de a veni Naoko aici, mai era la birouri domnișoara Kinoshita, care suferea de nevroză și care a încercat să se sinucidă, iar anul trecut au concediat un asistent medical, pe Tokushima, care intrase în comă alcoolică. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pîrÎu. După ce curățĂ păsĂrilele netezi penele, le Înveli În ferigi și le băgĂ În sac. Legă sacul la gură cu niște gută, după care și-l aruncă pe umăr, se-ntoarse la apă, aruncă măruntaiele și clătină niște bucățele de plămÎn pe deasupra ca să vadă păstrăvii sărind prin apa repede. Ar fi bune de momeală, da’ acum n-avem nevoie. Toți păstrăvii din pîrÎul Ăsta sînt ai noștri și o să-i luăm doar cînd o s-avem nevoie. Dacă pîrÎu’ Ăsta ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la dracu’. SĂ ne luăm după dîra de sînge. Era mult sînge. DÎra de pe copaci, frunze și viță strălucea la Înălțimea capului lui David, și mai era una, mult mai joasă și Întunecată, care puțea din cauza măruntaielor din stomac. — În plămÎn și-n stomac, spuse taică-său. Îl găsim prăbușit sau prins pe undeva; la dracu’, măcar așa sper. Îl găsiră Împotmolit, cuprins de o suferință și o disperare așa de mari, că nu se mai putea mișca. CĂlcase-n picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu se făcea așa, spuse un copain. Nimic n-o să mai fie ca pe vremea ta. Și, oricum, pe vremea ta probabil că erai beat. Întîi ne-am dus la neamțul de pe drum. Nu era mort, dar fusese Împușcat În plămÎni. L-am ridicat cît de ușor am putut și l-am așezat cît se putea de confortabil, după care i-am scos tunica și cămașa, i-am dat cu sulfamidă pe răni și Claude l-a acoperit. Era frumușel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ieșim de aici, porii mei vor fi la fel de deschiși ca o benzinărie non-stop. Mi se pare tipic pentru Jake să vină în mod regulat în Kew Gardens, preocupat de sănătatea sa spirituală. E un model de perfecțiune; are totul curat: plămânii, ficatul și mintea. Mi-e greu să nu mă compar cu el și-mi dau seama că sunt complet dezechilibrată. Jake a depus un efort considerabil și a căzut la pace cu demonii săi, pe când eu mă aflu chiar în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
prin el, te umpli de mătreață. Chiar și pielea lui are un aspect cenușiu. Își ține umerii lăsați tot timpul, iar abdomenul e așa lipit de spate, încât ai mereu impresia că de-abia respiră din cauza coastelor care îi strivesc plămânii. Mereu am impresia că nu se simte bine cu noi, mai ales că stă mereu pe brațul unui fotoliu, parcă pe punctul de-a o șterge. Nu bea nimic, deși i-ar face bine și l-ar mai relaxa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îl asigur eu. Trebuie să închid, altfel încep să plâng. —Adio, Patrick! —Adio, îmi răspunde el, atât de încet, că abia îl aud. Închid. Respir adânc, încet și adânc, de parcă îi aduc aminte corpului meu: inspiră, expiră, reține aerul în plămâni, apoi evacuează-l prin nări, moale și cald. N-o să plâng, nu vreau să plâng. Am plâns destul. Nici nu mă așteptam ca Patrick să fie dărâmat și să mă implore să mă întorc la el; știam că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
norocul să dau peste cinci mii de lei. Sunt scăpat! Întorcându-mă agale, cu pas aristocratic, văd că masa noastră e înconjurată de cinci lăutari țigani cu viori, cobze, acordeoane. Cel mai fălcos dintre ei cântă Grea e boala de plămâni, pe care o știam de la Romica Puceanu: „c-asta-i cea mai grea boală, măi, măi, n-are leac nici buruianăăă”. Mă gândesc cu groază că nu avem cu ce să-i plătim. Sabina, însă, fire voluntară, îi roagă să ne lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai grea. Pe linia 102 acționează șuții din Vitan. Urcă în autobuz câte zece. Îi recunoști după figurile de bidon turtit, după căutătura impertinent-vicleană, după mirosul de transpirație și după vocabular: „Cirică, vezi că, mardeiașu’ ăsta își ține hepatita lângă plămân”, „Ciupeală, rupe tu biletele în față, că eu vopsesc papagalii din spate”. În prima zi de navetă îmi șterpelesc portofelul dar, văzând că e gol, mi-l dau înapoi cu dispreț. Toți își țin gențile și poșetele în față, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lui Gogoașă și Muianu. Din când în când mă asiguram că Sabina era în sală, că nu era violată de grupul de hip-hopiști. Am cerut un foc de la o roșcată de clasa a VII-a și, după ce mi-am umplut plămânii cu fum de Kim mentolat, m-am întrebat dacă nu cumva prietena mea se întorsese mintal la fericita vârstă a adolescenței. N-am apucat să sorb Pink Beach-ul de sub umbreluța portocalie înfiptă în pahar. Sabina a țâșnit afară din Cazinou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]