2,535 matches
-
uita la calendarul meu de lîngă dulap. Nu mă aștept să crezi că asta rezolvă lucrurile Între noi, dar măcar recunoaște că mă străduiesc. Am să-ncerc. Vrei să mergi la Drept? Minunat, dar pun pariu că n-o să-ți placă. Eu În mai mă pensionez. Poate că-mi rezolv un post de șef de poliție Într-un orășel de pe lîngă o facultate bună de Drept. Am să Încerc, dar mai lasă și tu de la tine, pentru că atitudinea ta glacială mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tăticu’? Dumnezeule, credeam că doar eu sînt tîmpit la faza cu femeile. GÎndește-te numai! Amintește-ți cine este Dudley și ce Înseamnă doborîrea lui. GÎndește-te și o să-ți fac o propunere. — Ți-am spus: niciodată. — Cred că asta o să-ți placă. Îți ții gura despre tata și cazul Atherton, iar eu ți-i dau pe Dudley și Perkins. White izbucni În rîs. — Ce, să-i arestez? Oricum i-am prins. — Nu. Te las să-i omori. CAPITOLUL 70 Regulile lui Exley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
victimă McPherson, iar Pierce Patchett avea o fotografie În care tu Îi sugeai sula unui prostituat. Dacă nu demisionezi, dau totul publicității. Loew, alb ca foaia de hîrtie: — O să te trag În jos odată cu mine. — Te rog. Cursa o să-mi placă. *** Le văzu de pe autostradă. Rocketland și Paul’ World suprapuse - o rachetă spațială crescînd dintr-un munte. O parcare imensă, pustie. Ajunse la poartă pe străzile de la nivelul solului și Îi arătă paznicului legitimația. Omul dădu din cap și deschise poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
linii mari, povestea panofskiană. M-am repezit pe L'épreuve... Mi-a plăcut să aflu că "Eliade" e numele luat de bunic (după modelul "Eliade Rădulescu") în locul lui "Ieremia", paradigma folcloric-onomastică a lenei. Secvența cu primele amintiri din viață pare placată pe modelul Erinnerungen a lui Jung. Sâmbătă, 18 noiembrie 1978 A venit să-l vadă pe Noica dr. Mircea Lăzărescu din Timișoara. Cazul interesant al unui psihiatru îndrăgostit de filozofie. Ce formă finală poate lua această iubire? Duminică, 19 noiembrie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că eu însumi nu mi-am pus-o până acum. Ai să înțelegi încă o dată de ce spun mereu că nu se știe cine dă și cine primește. Lasă-mă până mâine să îți răspund și, oricum, dacă n-o să ne placă răspunsul, o să găsim poate, ca în Upanișade, peste 32 de ani altul." Ieri seară, Noica mă aștepta nerăbdător să reluăm discuția din ajun. "M-ai silit ieri să mă întorc asupra mea și să mă întreb dacă nu cumva nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
constatat, ușurat, că nu mințisem. Totul era la locul lui: vilele cochete cu grădini misterioase, gardurile acoperite de plantele care se revărsau pe pavaj, succesiunea străduțelor: Villa Cronstandt, Villa des Boers, Miguel Hidalgo... Și mai ales casa, casa cu bârnele placate pe fațada în forma unui triunghi cu vârful în jos, grădina minusculă, așezată exact la mijlocul pantei, cu poarta care te întîmpină brusc, la jumătatea scărilor. Câtă intensitate a locuirii între pereții acestei căsuțe înghesuite, care pare că și-a făcut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pus pe Julius s-o Învețe ca s-o poată spune de ziua maică-sii. Mai era destul timp pînă la ziua doamnei, dar numai așa putea s-o Învețe bine pe de rost, ai să vezi că o să-ți placă poezia și mamei tale o să-i placă. Ce putea face, bietul de el, trebuia să Învețe pe dinafară poezia asta neroadă, ca atîtea altele compuse pentru asemenea ocazii, poezii pe care le reciți cînd Îi oferi mamei un buchet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-o poată spune de ziua maică-sii. Mai era destul timp pînă la ziua doamnei, dar numai așa putea s-o Învețe bine pe de rost, ai să vezi că o să-ți placă poezia și mamei tale o să-i placă. Ce putea face, bietul de el, trebuia să Învețe pe dinafară poezia asta neroadă, ca atîtea altele compuse pentru asemenea ocazii, poezii pe care le reciți cînd Îi oferi mamei un buchet de flori și te trezești că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chiar el, hipersensibil cum era, Îi ghici intenția și se simți dezgustător și detestat, Își plecă ochii și rămase așa Întreaga după-amiază, mut, jegos și pocit. „Trebuie să fii complet lipsit de papile gustative În cerul gurii ca să nu-ți placă tocănița negresei mele!“, striga rotofeiul Romero În timp ce ieșeau cu toții grăbiți, Îndreptîndu-se spre automobile. Carlos, Bobby și Julius Îi așteptau de cîteva minute În Mercedes. Juan Lucas Îi spuse lui Bobby să treacă pe canapeaua din spate și se așeză lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîțiva pași mai Încolo și le spălau. Dar frați n-ai? Întrebă Turturică. Am doi, dar unul e În Statele Unite. — Turturică ăsta nu-i zdravăn; nu știe să-ntrebe de cît din astea. Îți place berea? — Cum să nu-i placa?! Dă-i și-o să vezi! — Să se-nvețe, că doar e bărbat! — Dă-i să guste din sticla ta! Ce mai aștepți? Știi să bei din sticlă? — Îhî... — Cum să nu știe? Dă-i și nu te mai codi atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
m-a ajutat? Și că știindu-l pe el În spate nu puteam să cad? CÎnd o să vină clipa În care o să te superi pe mine?... și-o să-mi spui că sînt nu știu cum, Într-un fel care n-o să-mi placă?... ceva nou Întotdeauna... fiindcă tu cîștigi Întotdeauna... tu găsești Întotdeauna cîte un cuvînt nou. De ce te ștergi acum cu șervetul la gură și nu mă Învrednicești măcar cu o privire? De ce-l chemi pe Daniel și-i ceri felul doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
va mai Întîrzia puțin plecarea și, ce gînduri ciudate Îmi trec prin minte, spunîndu-și că focul va face ca Înghețata să se topească mai repede și va grăbi ciocnirea inevitabilă a micii spade de fundul cupei. „Da, da, o să-ți placă foarte mult clătitele, darling“, spusese și Julius, care acum căsca fără să se mai ferească nici chiar de Juan Lucas, nu avu Încotro și fu silit să se trezească din nou văzîndu-i pe șeful de sală și pe chelner, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
hol al hotelului și Susan Îl chemă ca să-i aducă un ceai și băiatului, mai repede, te rog. — Se face tîrziu, darling; acum bea-ți ceaiul: mîine, cînd o să te duci la prima lecție, o să vezi ce mult o să-ți placă noua profesoară. — Dumneata probabil că știi, tinere, că Germania este o țară de muzicieni, spuse Juan Lucas, adoptînd o expresie de educator care nu i se potrivea de loc. Știi cine a fost Beethoven? Dacă știi, află atunci că unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lucrurile. Rămîneau multe lucruri de lămurit. Nu știa Încă exact cum e casa lui Cano și cum e bunicuța lui, dacă aflu n-o să mă pierd cînd ajung la el și o să știu ce să spun și toți o să mă placă. Cam astea erau gîndurile lui Julius În timp ce scotocea printre flacoanele lui Susan, citind atent prescripțiile de pe fiecare. În sfîrșit găsi unul care te asigura că o să ai un somn lung, profund și odihnitor. Exact ce avea nevoie. Luă două pastile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și s-a aruncat în fața lui. —Bună. Sunt Lisa Edwards, editor la revista Colleen. El îi strânse mâna. —Wayne Baker, imaginea Truffle. Spusese asta cu o seriozitate absolută. Dumnezeule, câtă lipsă de ironie! Nu contează, nu trebuia să îl și placă pe flăcău. De fapt, era mai bine dacă nu îl plăcea. Aici era vorba despre sex și, de cele mai multe ori, dacă placi persoana, iese urât. Ea și-a adunat forțele și toată încrederea pe care o avea, pentru că următoarea replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu stil, un bărbat tânăr, în formă, ferm și dotat. Nu avea cum să nege - era frumos. — Închide ușa și dă-ți hainele jos, spuse Lisa, intrând din ce în ce mai mult în rolul de dominatoare. Wayne i-a anticipat admirația. —O să îți placă asta, rânji el, desfăcându-și încet nasturii de la cămașă. Fac două sute de abdomene pe zi. Abdomenul lui era o masă încordată, cu șase pachete compacte care se terminau cu o pereche de pectorali pe măsură. Era atât de perfect, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ei era atât de joasă, încât Jack o rugă să repete. —Pardon? Mai spune o dată. —Halo, repetă ea, nu foarte tare nici de data aceasta. —Așa este, spuse Jack vesel. Plin de baștani! Mâncare pretențioasă la prețuri inadmisibile. O să-i placă la nebunie. Dacă îmi dai numărul, fac eu rezervarea. —Ba nu faci așa ceva, spuse domnișoara Morley, care tocmai devenise mai autoritară ca niciodată. Asta este treaba mea. Tremurând din tot corpul de furie, Lisa plecă, rugându-se să fie prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
François i-ar fi putut spune că fusese Într-adevăr Îndrăgostit de un băiat. Și-ar fi amintit oare tatăl lui de trimestrul al treilea al anului 1953, cînd François căpătase brusc note bune la algebră? O făcuse ca să-i placă lui Alain. La liturghie, În clipa cînd se rostea rugăciunea pentru vii și morți: „Amintește-ți, Doamne, de slujitorii tăi...“, François, recules, se gîndea la Alain, la salvarea sufletului lui, la fericirea și la mîntuirea lui. Dacă se alăturase grupelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se pomenise cu un Don Juan agorafob În cîrcă. Doamna Marchal a fost foarte severă cu ea: — Educația dumitale te conducea obligatoriu spre o fată de genul ăsta, Încă și mai inhibată ca dumneata. Ai ales-o cumva ca să le placă părinților? Fată singură la părinți, așa e? Ar fi putut avea nevoie de un frate? Ai devenit agorafob de teamă s-o părăsești. Totuși, ăsta e lucrul cel mai bun pe care-l poți face. Părăsește-ți soția, părăsește Parisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mea. Am Îmblînzit zeci de șopîrle cînd eram copil. Tata a povestit acest lucru În Copilăria copiilor mei: „Copiii plecau foarte devreme dimineața În căutare de șopîrle“. Din pricina șopîrlei, am plătit suma, ce reprezenta o mică avere, cerută pentru stiloul placat cu aur al Eminenței Sale - Su Ilustrísima. Rezervorul era nou și stiloul funcționa de minune. „E o bijuterie“, mi-a spus anticarul, propunîndu-mi să-l Împacheteze. I-am răspuns că pentru mine va fi un instrument de lucru și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
abia dacă eram În stare să ghicesc ceea ce destinul dădea deja ca fapt Împlinit. Luni, la prînz, m-am Îndreptat spre Facultatea de Litere din piața Universității, cu intenția de a o vedea pe Bea. Știam că n-are să-i placă defel că mă Înființez acolo și că o să fim văzuți Împreună În public, Însă preferam să-i Înfrunt mînia decît să rămîn În aceeași incertitudine. Am Întrebat la secretariat unde se află aula profesorului Velázquez și m-am pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
poetice, născute din ispășire. Debutul Alinei Tăcu lasă să se Întrevadă mai mult decât o promisiune; se Înțelege, un destin poetic trebuie să-și caute semnul zodiacal”. În ,,Evenimentul” de la Iași, Ioan Holban, la apariția volumului ,,Ironiile plecării”, socotindu-le ,,placa turnanta a scrisului ei”, consemnează: ,, Noua carte de poezie a Alinei Tăcu are un titlu de două ori provocator: ,,Ironiile plecării” (Editură Alfa, 2000) trimite, despărțindu-se, nu doar În nuanță, la celebra propoziție din veacul trecut ,,partir c’est
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
filosofez că vântul/ Adică: În fugă/ De ce luminez ca mine/ Cea mai «nuă dintre toate?” (,,Alte Întrebări”). Nu plac poemele ,,demonstrative” (gen Haiku ori Gerunzii) pentru că se lasă apăsate de o ,,teza” anume sau de meșteșug. ,,Ironiile plecării” poate fi placă turnanta a scrisului Alinei Tăcu; poezia să câștiga aici mult prin glisarea spre metafizic și, În același timp, deschide o cale nouă spre o altă specie, putin reprezentată În literatura noastră contemporană. Cele câteva poeme În proza (numite, prudent, ,,Eseu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Pe strada Smârdan nr. 5, caracatiță „mitologica” cuantifica În clar-obscur avantajele oferite de mediul tranziției criptocomuniste. Muscăria scatologica știe că banii nu au miros. Corupția flutură nostalgia trandafirie a „grădinilor Simiramide”. Nasul e puternic și imun la corigentele morale. Pe placă turnanta a instituției ciraclierii lui Simirad modelează arbitrat, decizii În numele legii. Finul Mihai giubernează cu voluptate În compania lui Cornel Dumitriu: primul este director, celălalt șeful sectorului locativ. Mălaimare ocupă pe grila meniul lor preferat. Gustul perversiei cu ceva condiment
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să se gîndească pe loc la Dickens, la Oliver Twist. Îl vrăjise. Se opri, Își puse mîna pe brațul lui Fraser și zise: — Hei, dar e frumoasă! — Crezi? Îi spuse zîmbindu-i din nou larg. M-am gîndit c-o să-ți placă. Berea nu-i rea. Hai. Îl conduse pe Duncan prin ușa Îngustă și Înghesuită. Înăuntru, cîrciuma nu era la fel de Încîntătoare cum promitea fațada; era amenajată ca un bar obișnuit, iar pe pereți erau chestii absurde, clopoței de cal, Încălzitoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]