2,367 matches
-
gigantici din jurul burții. Majoritatea personalului era format din emigranți ilegali. Asta din cauza obiceiului direcțiunii de a plăti salarii sub limita minimă legală. Cu toate astea, era o slujbă. Cu alte cuvinte, era un amestec de muncă pe brânci, suferință și plictiseală. După prima zi la noul hotel, m-am târât către casă, extenuată și deprimată. Când am intrat în apartament, telefonul suna de zor. — Da? m-am răstit nepoliticoasă, gata să-l pun la punct pe cel de la capătul firului, oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pot să-mi închipui, ce triste si anoste ar fi talk- show-urile și forumurile de pe Internet, unde tipi care în lipsă de altceva îl fac, bucăți-bucățele! Nici nu vreau să mă gândesc acum, de groază că aș putea intui plictiseala generală și ucigaș- toropitoare ce ar cuprinde România asta, într-o asemenea eventualitate. De cine s-ar mai lua poporul acesta, atât de iubitor de bășcălie, încât de dragul acesteia, uită până și de faptul că i se ia pâinea de la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
lucru. Își tot făcea curaj să ia această hotărâre. Până atunci însă, rămânea acasă și se ocupa de ce mai trebuia prin gospodărie. Terminase repede de meșterit, îndreptat și reparat diverse lucruri prin curte, iar acum se urca pe pereți de plictiseală. Tot timpul se izbea de nevastă-sa, unde mergea el apărea și ea iar lui i se părea că îl privește cu reproș, parcă întrebându-l de ce mai este acolo în loc să meargă la muncă. Atmosfera devenise foarte încărcată și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
footnote Gelu Negrea, Dicționar subiectiv al personajelor lui I. L. Caragiale (A-Z), vol. I, București, Cartea Românească, 2004, p. 209. footnote>. Personajul este comic prin limbajul expresiv, care traduce stările psihice: „eram ambetată absolut”, spune ea pentru a.și exprima plictiseala, inactivitatea. Dinamică, își schimbă aceste stări, plănuind întâlnirea cu Rică și o nouă escapadă la „Iunion”. Comică e și prin educația, manierele și visele ei modelate de lecturi romanțioase. Ceea ce impresionează la acest personaj este modul în care reușește să
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
într-o dimineață când mugurii unui copac pe care-l credeai mort încep să plesnească sonor; la naiba, plesnesc (îmi adun și eu ochii din hârtii) floricelele de porumb pe care le pregătește în bucătărie mama, ca să-i treacă de plictiseală. Știi că germanii n-au auzit de astea, de floricele? zic în stilul meu interesant, pătrunzând în bucătărie. Mama râde îmbujorată de lumina pe care a trebuit s-o aprindă în plafon - înseamnă că, de când scriu, ziua a trecut. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să-i admir cum se topesc. Zău că n-am chef să ascult cum te prostești. Atunci întreabă-mă ce caut aici, că dacă nu, te iau eu la întrebări! Bine, zise aranjându-și părul într-un gest reflex ce trăda plictiseala, ce cauți aici? Venisem să plâng... ca și tine. Tu plângi? mă întrebă sincer mirată, privindu-mă ca un copil dus pentru prima oară la circ și care vedea un comic de mâna a treia care coboară de pe scenă pentru
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
numai succese de un sezon. Dumnezeu știe prin câte chinuri a trecut autorul, câte experiențe amare a avut, câte strângeri de inimă a îndurat pentru a oferi unui cititor întâmplător câteva ore de relaxare sau posibilitatea de a-și omorî plictiseala unei călătorii. Iar dacă aș putea judeca lucrurile pe baza recenziilor, multe dintre aceste cărți sunt bine scrise, cu deosebită grijă. Compunerea lor a absorbit o cantitate imensă de gânduri. Uneori chiar a avut nevoie de strădaniile intense ale unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu un sentiment de ușurare. Dineul avea o funcție strict socială. Familia Strickland „datora“ invitații la cină unei serii întregi de persoane care n-o interesau deloc și de aceea le și invitase; aceste persoane acceptaseră. De ce? Pentru a evita plictiseala monotonă a cinei în doi, pentru a le da servitorilor o seară liberă, pentru că nu aveau nici un motiv să refuze sau pentru că li se „datora“ o invitație. Erau cam prea mulți oaspeți pentru dimensiunile sufrageriei: un maestru al baroului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în mintea lui greoaie crescuse încetul cu încetul până la paroxism un sentiment de revoltă, dar împotriva acestei idei se ridica faptul neîndoielnic că până atunci nu manifestase nici un fel de nemulțumire față de monotonia vieții sale. Dacă, fiind cuprins de o plictiseală insuportabilă, se hotărâse să se facă pictor pur și simplu pentru a rupe niște legături supărătoare, ar fi fost un lucru de înțeles și destul de banal. Dar tocmai banalul părea să fie exclus în cazul ăsta. În fine, pentru că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Stroeve, privind-o perplex, șovăi. I se încruntase fruntea și gura roșie se bosumflase. Îmi amintea în mod ciudat de un cobai agitat. Va să zică răspunsul tău e nu, iubito? zise el în cele din urmă. Ea făcu un gest de plictiseală. Era istovită. — Atelierul e al tău. Totul îți aparține. Dacă vrei să-l aduci aici cum te-aș putea împiedica? Imediat, pe fața lui rotundă se răspândi un zâmbet: — Deci încuviințezi? Ești de acord? Știam eu că așa o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întru totul ieșite din tipare, cu atât mai mult, cu cât ele se petrec într-un oraș mic, de care nimeni n-a prea auzit vreodată, și în care nici măcar strigoii nu se încumetă să vină, iar asta doar din cauza plictiselii de nestrămutat! Când se nimerește să aibă loc, acest tip de întâmplări îi magnetizează numaidecât pe oameni; ei își lasă și familie, și meserie, doar spre a se preocupa un timp îndelung cu dezbaterea noilor vești sau a noilor zvonuri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vilă) și m-am întors s-o iau, nu mai era unde o pusesem. Nu suntem în Olanda sau în Suedia, ci la porțile Orientului. Prostiile se plătesc. E foarte modern, se pare, să cauți remedii cât mai radicale împotriva plictiselii. De aici și nevoia tot mai mare de viteză care se extinde și asupra sentimentelor. Don Juan, azi, nu mai are răbdare să fluiere, nepăsător, între două nopți de dragoste. Se suie în mașină, grăbit, și apasă pe accelerator. Se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și nevoia tot mai mare de viteză care se extinde și asupra sentimentelor. Don Juan, azi, nu mai are răbdare să fluiere, nepăsător, între două nopți de dragoste. Se suie în mașină, grăbit, și apasă pe accelerator. Se teme de plictiseală mai mult decât de bărbații femeilor seduse. Și nu vrea nici să riște. Despărțirile tergiversate creează probleme. Intervin reproșuri, explicații. De ce să se complice? Dar se cheamă că "am progresat"? Progres înseamnă, pentru mine, nu o mai mare viteză de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
industrie alimentară parcă anume pentru încurajarea obezității și o altă industrie pentru combaterea obezității, în care moda "fără", adică "fără colesterol", "fără grăsimi", "fără multe calorii", a ajuns o adevărată obsesie. Aparent, totul e bine reglat. Sinuciderile, aberațiile sexuale, nefericirea, plictiseala dispun de ultimele cuceriri ale electronicii. Dacă ești singur, poți conversa, folosindu-te de calculator, cu toată lumea. La televiziune, se zâmbești chiar și atunci când e prezentat buletinul meteorologic, de parcă "starea vremii" ar fi o marfă căreia i se face reclamă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
țestoase de galapagos nu contenesc să se dezbrace din respect pentru tine, să ai crătiți bune și scăunașe bune, de stat pe prispă și privit la viața ta, în apus. câte puțin era o după-amiază de vară cu țânțari și plictiseli întinse pe spate mi-era și foame, și greață, în același timp, greață de toate zilele la fel identice, ca puii de pește, care se nasc deodată și înoată în bancuri uriașe prin marea transparentă, lângă mal foame de ce am
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mai ai foarte puțină răbdare, uite, privește, se vede poarta de aur cum iese din aburii vulcanului vechi al credinței tale fără margini, al persistenței tale, al luptei tale cu demonii neobosiți ai străzilor, ai hâr tiilor, ai calculatoarelor, ai plictiselii și ai lipsei de sens și de dragoste, poarta se vede, mai sunt câțiva pași de timp, fii încrezătoare, zâmbește. șase în al doilea loc: nu ai unde să pleci acum, nu ai unde te duce, nici nu trebuie să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
supărarea ei, frigul care o răzbea și nu știam cum s-o liniștesc. Voi fi iubind-o!" Privind-o întreagă, simțeam că mi-e dragă. Am promis la urmă ca s-o îmbun: "Fac tot ce vrei!" Și apoi iar plictiseală și îndoieli. I-am repetat: - "Nu mă voi însura, dar vei fi prietena mea cea mai bună!" Când o simțeam mai mâhnită, căutam s-o entuziasmez asupra frumuseții naturii cu teorii fantastic de naive: "Ești o intelectuală, vom citi, vom
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dar asta nu ne oprea să fim mereu împreună și să ne părăsim cu greu. Neputința de a o avea în voia mea îmi îmboldea dorințele. De îndată ce nervii se discordau, temerile de a nu fi descoperiți veneau, și mai ales plictiseala de a rămâne cu ea când nimic nu mă mai tenta, cu tot trupul fraged și gol de lângă mine. Atunci nu știam ce să-i mai vorbesc și mă simțeam rău în camera străină. Cu perversitate îmi pregăteam plecarea, ca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ea când nimic nu mă mai tenta, cu tot trupul fraged și gol de lângă mine. Atunci nu știam ce să-i mai vorbesc și mă simțeam rău în camera străină. Cu perversitate îmi pregăteam plecarea, ca ea să nu simtă plictiseala și indiferența mea, când voiam să părăsesc camera după o oră, eu, care înainte de a intra, dorind-o, îi promisesem că vom sta patru ore împreună. Cugetam minciuna pe îndelete, și printr-o jumătate de vorbă reflectam că ceasul meu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
iar aș începe să mă plictisesc groaznic, cum m-am plictisit tot timpul. Sau poate între doi care se cunosc total, care au terminat de a gunguri amorul și care îl practică la ore fixe, ca într-un menaj autentic, plictiseala este inevitabilă? Sau port cu mine această plictiseală? Sau numai sunt sugestionat de ideea asta? Sunt incapabil de dragoste proaspătă mereu reîncepută, cu toate că mintea mea o visează întotdeauna. Mă duc cu mine și nu mă cunosc, cu toate că mă observ cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
m-am plictisit tot timpul. Sau poate între doi care se cunosc total, care au terminat de a gunguri amorul și care îl practică la ore fixe, ca într-un menaj autentic, plictiseala este inevitabilă? Sau port cu mine această plictiseală? Sau numai sunt sugestionat de ideea asta? Sunt incapabil de dragoste proaspătă mereu reîncepută, cu toate că mintea mea o visează întotdeauna. Mă duc cu mine și nu mă cunosc, cu toate că mă observ cu o grijă migăloasă și trudă inutilă. Vreau să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la grădină, era bătut de toți cu confeti, pe jumătate ironic, el răspundea tuturor grațios merci, și își lăsa confetile pe haine, pe pălărie și în urechi. Când cineva îi atrăgea atenția să se scuture, schița un gest de supremă plictiseală, se peria vag cu mâna de câteva ori și adăuga: - Închipuiește-ți, mon cher, nu știu ce să mă mai fac! Și apoi, la prima ocazie, iarăși merci! Acest "fleac" purta în el o tragedie autentică. Inima lui mică, probabil și ea grațioasă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă vindec de tine, dar văd că nu se poate". Bineînțeles, totul intra în normal, dânsa mereu îndrăgostită, iar eu din când în când dorind-o, iar restul timpului petrecîndu-l cu ea, uneori din afecție, alteori din milă sau din plictiseală și mereu cu impresia că-mi sacrific tinerețea în mod neinteresant. Mintea ei capabilă de a uita imediat s-a trădat mai ales atunci când a trebuit să se mute cu familia ei în provincie. Cred că acest eveniment a produs
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
exquises, Je te les ai desaprises Je les regrette à prèsent. (Știam că pagina va fi citită de Irina, astfel că poezia era socotită să fie o mică răutate și să-i facă un mare necaz. Reprezenta și un adevăr: plictiseala pe care o simțeam, cunoscînd-o prea bine. Dar, de fapt, la o judecată dreaptă, versurile erau o laudă pentru ea, însemnau că cel puțin o dată am prețuit viața noastră. Ceea ce nu e adevărat. Chiar înainte de a mă deprinde cu ea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
uitat că, de fapt, ne întîrzia despărțirea. Câteva ceasuri am fulgerat împotriva birjarului. Disperată privea Irina nerăbdarea mea. Trebuia să mai rămânem o noapte. O simțeam fericită și a trebuit să mă răzbun: " Dar nu vezi că înnebunesc aci de plictiseală?" S-a îndoit, ca și cum vorba mea ar fi fost de un material care ar fi lovit-o. Eram prea înfuriat ca s-o împac. De altminteri, simțeam așa. Îmi plăcuse timpul petrecut acolo, dar două săptămâni ajungeau și mi se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]