21,807 matches
-
cu aerul așezat al unui raisonneur rătăcit într-o lume a excentricilor de tot felul. Un om mai degrabă discret, dar a cărui apariție în peisaj nu trecea niciodată neobservată. O oarecare discreție a înconjurat și continuă să înconjoare cariera poetică a lui Petre Stoica. Chiar dacă premiile literare nu l-au ocolit, mai cu seamă în anii din urmă. Fără a fi o vedetă a zilei precum mai tumultoșii săi colegi de generație Nichita Stănescu sau Virgil Mazilescu, Petre Stoica rămîne
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
ceea ce s-ar putea numi un poet "pour les connaisseurs". Antiretorică, poezia sa este una a universurilor minore, a faptelor mărunte și a obiectelor insignifiante care pot defini cel mai bine specificul unei existențe. Pînă la un punct, universul său poetic seamănă cu cel al lui Mircea Ivănescu. La Petre Stoica se simte însă o mai mare participare sufletească. În vreme ce versurile lui Mircea Ivănescu sunt albe, aparent complet lipsite de sentimentalim, Petre Stoica nu ezită să-și exhibe stările sufletești. Poemele
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
urmă să nu mai reînvie niciodată.// Aici, sub prag/ este îngropată inima mea de copil." (p. 23) Ambițiile lui Petre Stoica la nivelul poeziei sunt, la prima vedere, foarte mici. El nu își propune, ca Nichita Stănescu, să revoluționeze limbajul poetic, nici să răspundă marilor întrebări filozofice care obsedează omenirea de cîteva milenii încoace. Poezia sa este una a vieții adevărate, care se recompune în jurul unor obiecte tradițional nepoetice. Într-un fel în aceasta stă originalitatea liricii lui Petre Stoica. Poezia
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
tradițional nepoetice. Într-un fel în aceasta stă originalitatea liricii lui Petre Stoica. Poezia sa este una antipoetică. Poetul face totul pentru a fugi de căile bătătorite ale "Poeziei". El ajunge astfel în zone aparent periferice ale existenței. Universul său poetic se compune din parantezele mici ale vieții, care ascund însă chiar esența vieții adevărate. În volumul Iepuri și anotimpuri, din 1976, publică o foarte relevantă ars poetica: "eu scriu poeme simple ca degetele cu unghii murdare de pămînt/ scriu despre
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
unor obiecte care azi ni se par desuete și puțin ridicole, se regăsește în scrisul celor doi scriitori bănățeni din generații diferite. Carnaval prenocturn este o masivă antologie din lirica lui Petre Stoica. Ea reunește patruzeci de ani de creație poetică, de la volumul Pietre kilometrice (1963), pînă la cea mai recentă carte a sa, Vizita maestrului de vînătoare (2002). Citite în succesiunea lor aproximativă (ordinea apariției în antologie a volumelor nu este una riguros cronologică), poemele lui Petre Stoica demonstrează o
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
Un aspect asupra căruia s-a stăruit mai puțin în comentariile asupra poeziei lui Petre Stoica este cel al intertextualității, al dialogului cu lirica altor poeți români sau străini. În unele situații autorul pare să parodieze maniere lirice sau viziuni poetice celebre. În fața unor versuri precum "unde-s paharele pline și discuțiile de pe terase?/ și unde-s întîlnirile cu sînii femeilor frumoase?" gîndul zboară aproape automat către baladele lui Villon. Alteori, trimiterile sînt mult mai subtile și ele vizează o anumită
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
roman Cocoșul roșu zboară spre cer. Un alt poem, Administratorul face trimitere directă la volumul lui Virgil Mazilescu, Guillaume, poetul și administratorul. Cu destulă ironie și spirit ludic, Petre Stoica a cochetat cu ideea de bătrînețe în întreaga sa carieră poetică. Glumind puțin se poate spune că el s-a născut poet bătrîn. Încă de la volumul de debut privirea sa este ațintită spre trecut, prezentul i se pare înnegurat și lipsit de substanță. Firește, această obsesie este valabilă și astăzi, după
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
că el s-a născut poet bătrîn. Încă de la volumul de debut privirea sa este ațintită spre trecut, prezentul i se pare înnegurat și lipsit de substanță. Firește, această obsesie este valabilă și astăzi, după patruzeci de ani de carieră poetică. Sensurile sînt însă cu totul altele. Disperării și durerii melancolice de ieri, i-a luat locul serenitatea. În mod paradoxal, după o viață trăită cu ochii spre trecut, poetul pare să fi descoperit o formă originală de a pune în
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
în fața calculatorului. Acest dialog alternativ, sincopat prin natura suportului (mail art) nu durează decât preț de câteva poeme și oricum cele două discursuri nu-și găsesc suficiente puncte de tangență. Conformat tiparului, comunicarea dintre cei doi poeți își pierde, contrar poeticii vizate, naturalețea devenind un fel de comunicare de gradul doi. Cu toate acestea, manele cu Ruxandra și pot, ultimul poem din carte, sunt, probabil, cele mai bune și cu siguranță textele care-l reprezintă cel mai bine pe Radu Andriescu
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
fiind, în câteva poeme, singurele punți de comunicare dintre versurile împietrite în contemplare. Mai mult, secvențe biografice total insignifiante sunt radiografiate insistent, cadru cu cadru. Recuperarea banalului cotidian nu se face prin resemantizare, ci prin denudare. Neajunsul este al formulei poetice, însă asumarea riscului îi revine fiecărui poet în parte. Versuri precum următoarele, din ciclul dimineața pe răcoare, nu meritau onoarea copertelor unei cărți: "pe diagonală sala e cât marea neagră/ trec printre perechi spre taburetul de lângă bar/ mă așez privesc
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
d." (marele baraj de la assuan) Formularea directă în poemul AC/DC a semnificației fiecărui ciclu sugerând sensul volumului ca proiect coerent ("punțile Stalinskaya=obsesia comunicării, dimineața pe răcoare=criza personală, psi=recuperarea afectului") nu suplinește deficitul artistic. Căci, în ciuda demersului poetic (destul de) inteligent construit, tocmai comunicarea suferă: e fragmentară, rebarbativă, nefamiliară și, lipsită de emoție, nu creează empatie cu cititorul. Un fel de bip liric precum un "ultim contrafort al comunicării". Multe poeme conțin fragmente excelente (secvența cu mama din psi
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
în aluviunile textelor delexifiate deși foarte lungi. Respirația acestor momente e însă scurtă. Recuperarea afectului? Radu Andriescu își răspunde singur chiar în poemul bip: Mi-ar plăcea... să fac drumul invers, de la/ retorică la semantică,/ însă/ aș deveni victima/ unei poetici destul de neevoluate." Trăiască, atunci, bip-ul liric! n Radu Andriescu, Punțile Stalinskaya, Cu câteva dintre Nepăsările lui Dan Ursachi, Editura Brumar, Timișoara, 2004, 120 p.
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
pentru mine. Impulsul absurd, exasperat, al scrierilor mele este acela de a-i da mulțumirea de care l-am lipsit." Așadar, o dorință tîrzie de "armistițiu" cu cel în care, înaintînd în vîrstă, te recunoști, poate uimit, pe tine. O "poetică" a identificării subtile, peste mode și timp, face Nicolae Manolescu în evocarea numită, simplu, Tatăl meu. Tatăl generos peste orice limite, cu singura condiție de-a fi fost, înainte, drept. Tatăl pierdut ca o umbră în "boala" care, la mijlocul anilor
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
mine. Cînd după mulți ani, l-am întors în vis, cu fața la mine, m-am simțit ușurată. Tîrziu, foarte tîrziu, după ce am terminat Cartea mîniei, mi-am dat seama că el, tatăl meu cumplit, a fost personajul principal al imaginarului meu poetic." O "exorcizare" și un fel de împăcare. O recunoaștere a tatălui de care nu poți scăpa. Dincolo de ea, după ce vei fi parcurs, în Addenda, "precizarea" teoretică, unificatoare, a lui Ion Vianu, Ce este un tată?, nu mai rămîne nimic de
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
Nikitușka va rămîne pînă la sfîrșit - care sfîrșit? al sticlei?, al lui? - se intră treptat și tot mai emoționant în noapte. în amintiri, în roluri, în personaje, în iubiri, se joacă mici scene, bijuterii teatrale, se schimbă replici, lumini, registre poetice, stilistice, se bîrfește, se bea, se oftează. Fragmente, scene mici, pasaje din monologuri celebre. Din roluri jucate sau doar visate, dorite. Momente speciale, regizate și interpretate cu mijloacele sensibilității, edificiu pe care este, de fapt, construit tot spectacolul. Între Shakespeare
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
existenței, urmare a dumnezeiescului impuls plăsmuitor. Conceptele sînt consubstanțiale pastei lirice îmbelșugate ce ia mulajul fenomenalității în diversitatea sa uluitoare și-n inepuizabilul său dinamism, dar neîndurîndu-se a se închega în vreun tipar, păstrîndu-și mereu fluiditatea. Nu rațiunea geometrizantă a poeticii moderne, ci inima arhaică, acea inimă relegată de Poe sau Valéry, prezidează somptuosul spectacol al lumii interpretate în fața lumii, "naiv uimită de ea însăși": "Cuprinde-mi inima regină/ A tuturor, a cărnii de pe stele./ Spre tine, abisal, centrul suspină,/ Prăpastia
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
însăși moștenirea/ în omul singur cu uitarea" (Durerea). Denunțîndu-și cooperarea inițială, paradisiacă, spiritul și materia se recompun într-o figură secundă a unei credințe blestemate și a unei apostazii supuse unei mutații purtătoare de speranță, pe traiectul eretic al fantasmei poetice: "în anteriu de lauri e îmbrăcat/ întîiul zeu stacojiu de praful din cerurile/ Cu argilă peste ele./ Cu inima scuturată de cîntecul sporit,/ Priviți-mă. în mine un veșnic m-a privit./ Dar întunericul perdeluiește orice mers/ Către minune, mă
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
în scopuri vădit estetice. Sorin Alexandrescu observă că frazele lui Mateiu conțin în medie trei propoziții, de regulă atributive. Întregul text este structurat pe ritmuri duale cu puternice tendințe spre ritmul ternar, grupul de trei elemente fiind propriu tuturor procedeelor poetice folosite de autor, indiferent că este vorba de nivelul fonetic, morfologic sau sintactic. Cum nivelul fonetic este extrem de bine conturat în scrierile mateine, iar grija pentru sunete, pentru muzicalitate în general este bine cunoscută, trebuie amintit faptul că el era
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
să celebreze și orașul și natura și dragostea și singurătatea și măreția insignifianței, ne reîntâlnim cu Gheorghe Grigurcu observând în aceeași lirică prezența atât a îngerilor, cât și a demonilor. Adică, o dualitate mai mult. Identic, Al. Cistelecan salută "o poetică care regăsește sacralitatea nu doar în splendoarea și grandoarea ei, ci și în intimitatea melancolică". în toate aceste feluri și în altele ce se vor formula, vom recunoaște în poetul dunărean un pilon al liricii noastre de acum? Un temperament
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
halucinațiile, aude voci cu care intră în dialog, ține cuvântări naționalist-fanteziste în piața publică cocoțat pe statui, se crede victima filărilor colonelului Geană sau, mai rău, a unor scenarii punitive... Într-un eseu intitulat Câtă ficțiune există într-un text poetic, Nichita Danilov se arăta preocupat de halucinație ca modalitate de cunoaștere: Halucinația este oare altceva decât o percepție de alt grad? Cine ne poate spune dacă nu cumva halucinația conține în ea mai multă realitate decât percepția simplă. Prin intermediul halucinației
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
absurdul, comportamentul mecanic, atitudinea și relația tensionată dintre vagabond, omul de rând și reprezentanții instituțiilor, toate acestea își găsesc corespondent în proza satirică rusă sau central-europeană: Hrabal, Capek, Haarms sau Ilf și Petrov. Însă Nichita Danilov este trădat de sintaxa poetică, aș zice. Dialogurile, reveriile, halucinațiile lui Bikinski, pe alocuri de efect, ingenioase, absurde sau pline de haz sunt, de fapt, metafore de moment, scurte fantezii poetic-metafizice înecate repede în facil sau lungite gratuit, diluând interesul abia stârnit. Din această cauză
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
fantezii poetic-metafizice înecate repede în facil sau lungite gratuit, diluând interesul abia stârnit. Din această cauză, narațiunea (și nu mă refer la epic) se încurcă în propriile ițe, devine oarecum redundantă, trenează. Romanul este presărat cu destule momente de grație, poetică sau satirică, unele însă și ele tributare imaginarului magrittean (cohorta de costume dispuse și acționând simetric, ca în seria Golconde), kaufmanian (imaginea propriei persoane multiplicată în mii de exemplare este marca Being John Malkovich), cărtărescian (scena trecerii dintr-un cer
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
în lucruri ca și cum ar dori să demonstreze că și astfel, totul poate fi plăcut. Abia după ce din nou i se aduce un elogiu, Freud se înduplecă, după moartea discipolei și admiratoarei lui, să aprecieze modestia, discreția păstrată în jurul operelor ei poetice și literare, ca și cum Lou "ar fi știut unde se află ascunse adevăratele valori ale vieții". Muza manager u un instinct sigur al valorii a acționat și cea despre care se spunea că ori de cîte ori unul din artiștii care
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
aproximativă. A stabilit diferențe între caracterul arhaic și cel conservator, cu prudență în distingerea elementelor relevante de cele irelevante. Într-o tradiție care mitologiza sau absolutiza literatura populară, a încercat să descopere cum funcționează realmente în mediul folcloric distincția cotidian / poetic, reflectată în conservarea unor termeni neînțeleși (cum este, pentru un vorbitor popular, chiar cuvîntul codru : "e reținut de la cîntecele eștea, după mine ar însemna un cuvînt de voioșie"). A analizat raportul dintre oralitate și scris, dintre caracterul spontan și cel
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
înfățișările ei socotite majore. Fragilul, efemerul, evanescentul semnalează sensibilităților în măsură a le recepta comprehensiv o tensiune, o angoasă, un dramatism care pot scăpa plasei retorice cu ochiuri prea largi. Sîntem introduși într-un mediu bun conducător al unor stări poetice genuine, nefasonate, conceptual, neprelucrate de-o meditație mai mult ori mai puțin alienantă a fiorului liric. Efectul de împrospătare a limbajului poeziei este învederat. Debranșată de la rețeaua convențiilor (truisemele "nobile", afectările filosofarde sînt cele mai primejdioase), ființa își acceptă o
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]