2,744 matches
-
întunericul și ascultătorii săi se simțeau bine, erau apărați ca de o perdea. Se îndreptă spre jilțul său și se lăsă în el obosit, greoi. — Constantine, se adresă el precis, să știi de la noi: mare neam și Bălăcenii, nu de pomană tușa Anca, sora tatii, i-a îndrăgit când s-a încuscrit cu ei. Ducând mâna spre spate, cu dosul palmei își apăsă șira spinării, îndreptându-se, își lăsă apoi bărbia în piept căutând pe sub sprâncenele arcuite la cei ce-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Să fie doar vina lui neica Dinu, marele stolnic, că au uneltit pe la vizir să-l scoată pe Brâncoveanu din scaun, de l-au făcut pe padișah să-l cheme la Odrii sau și el, Mihai, poartă vină? Întrebare de pomană, știa exact care este partea lui și tot atât de bine știa că vodă aflase și el. Alt domn în locul lui l-ar fi scurtat de cap. Cu neica Șerban Vodă cum a fost? Nu tot el, îndemnat de stolnic, pusese la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sosi poruncă de la mitropolitul Târgoviștei pentru cuvioșia sa ca să vină cât poate de repede pregătit de drum să însoțească un oaspete de vază spre mânăstirile din codrii Olteniei. Grabnic își luase desaga și încălecase asinul căpătat acum un an de pomană de la niște ciobani cărora le sfințise agheasmă la stâna din munte. Într-un ceas, coborând din deal și bolborosind rugăciunile panihidei când trecea prin Valea Voievozilor, „pentru ca Domnul Dumnezeu să-i pomenească pe voievozii acestei țări, tăiați sau netăiați, pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
văzîndu-i chipul îl apucai de umeri și veselia mi-o auzii singur printr-un fel de strigăte pe care le scosei și care speriară caii adormiți... Asta, da, înțelegeam, iată, să stai să-ți dai singur seama că bălmăjești de pomană și că în nici un fel nu poți face pe cineva să înțeleagă prin cuvinte ceea ce i se întîmplă... Tu îi vorbești și el se uită înainte și nu vede decât soarele și cerul și fundul cailor bătuți de cozile lor
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ajunsă la unchiul meu, m-am făcut stăpână pe mica bucătărie, rugându-mă Domnului să mă ajute să termin cu treaba până spre seară, pentru că a doua zi dimineață urma să pregătesc coliva, vasele și Îmbrăcămintea ce trebuiau date de pomană, după datină, la cimitir. Unchiul Zaharia urma să meargă să vorbească cu preotul pentru sfințirea bucatelor și mersul la cimitir. De aceea, după prânz, Îmi spuse: - Fetițo, eu plec la biserică să vorbesc cu preotul, văd că te descurci foarte
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
acelea. Toți au rămas Înmărmuriți. Sâmbăta când am ajuns la țară, Ghiță era deja cârnați, șuncă, jumări, cotlete, o parte pusă În untură la borcane, o parte În congelator. Și ca să-i fie sufletul ușor i-am făcut și o pomană lui Ghiță, anuntând frații, cumnații și nepoții, astfel că am pus câteva mese sub cei trei nuci din curte și am tras un chef pe cinste.În anul acela, de Crăciun nu am avut porc Însă părinții mei nu ne-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
când să mai duc cafele, gogoși, suc, la lumea care tot venea, auzeam doar bocete. Se Întâmpla atunci când venea mereu altcineva, pentru că vreau să vă spun că la priveghi este un adevărat pelerinaj; vine tot satul, la fel ca la pomană, după Înmormântare. Una, mai tânără decât ele mă Întreabă: - Pe mine mă mai cunoașteți? Mă uit mai bine la ea și n-o mai recunosc. Faptul că mă apela la persoana a doua plural, m-a făcut să cred că
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
se spunea așa fiindcă era singura din sat care se pricepea să facă niște pâini Împletite, ca niște colaci, numite “căpețele”, pâini speciale la care li se aplicau câte o pecete cu o cruce, se slujeau și se dădeau de pomană Împreună cu ștergare pentru iertarea păcatelor mortului și toată lumea din localitate apela când avea nevoie la ea. Când a murit tata tot ea a făcut căpețelele. - O, mi-aduc aminte de tine, Nae, te-ai schimbat foarte mult! Ești mai mică
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Dar pentru că, datorită lor ne ia din pensie ca să- și plătească crizele, m-am gândit să faci o colivă separat, În care să adaugi niște prafuri de cantaridă, știu că fiică-ta este farmacistă. Vreau să le dăm de pomană, să mănânce din ea, să le facem șederea mai plăcută. - Bine Florico, spune-mi cam câte persoane sunt, să le pun colivă În câte un pahar din plastic și să le aduc și un covrig la fiecare, să zică bogdaproste
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și galbenă este! Ai adus ce ți-am spus? - Adus, Florico! Dar nu mă duc eu să le duc. Du-te tu! - Păi, vii cu mine, că nu am voie să car. Dar le spun eu că tu ai făcut pomana și te-ai gândit să aduci la lumea din salon, dar nu m-ai găsit decât pe mine și pe generăleasă! Așa au și făcut. Au Împărțit tuturor pachetele, care au ajuns la fix. Miniștrii s-au bucurat că nu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
covrigi, ei hrănindu-se numai cu bunătăți. Chiar au și glumit pe seama asta când tanti Florica și tanti Rada le-au spus că sunt de sufletul morților. - Tot suntem noi În plină criză! N-am mai mâncat de mult așa pomană! Au Început toți să Înfulece Întâi coliva care le plăcu mult și chiar o lăudaseră fiindcă tanti Rada făcea o colivă ca o prăjitură, așa de bună la gust, era. Tanti Florica și tanti Rada au plecat repede ca să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
dintre cei 386 care n-au primit nici un fel de îngrijire medicală au decedat 253, deci o letalitate de 65 la sută. Comitetul filantropic a colectat 31 213 piaștri, din care a cheltuit 8 256 pentru trăsuri, 2 047 pentru pomeni, 2 990 pentru plata bărbierilor, 5 520 pentru medicamente și lipitori, 690 pentru instrumentar și pansamente, 450 pentru sticle de rom, 600 pentru sticle de vin, 335 pentru mici cheltuieli 2 bis Așa cum remarca profesorul Alexandru Simion Marcovici, într-o
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Un vasluian sfătuiește: "Dacă te întîlnești cu holera trebuie să o întrebi cu ghinișorul, să te sfiești de dânsa, de voiești a trăi în timp de holeră". Baba umblă cu cerutul prin sate și pe cine nu-i dă de pomană îl bolnăvește. Cine primește în casă holera "este ferit de boale până la al nouălea neam". Când, intrând într-o casă, i se dă "să mănânce lapte dulce pe vatră, și ea mănâncă, nu moare din acea casă nime", ne încredințează
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ea din ceata Dânselor, cele care "poartă toate boalele, toate răutățile", adică Ielele. Dar potrivit altor opinii, holera, ca și ciuma, ar fi o sfântă, trimisă la mânie de însuși Dumnezeu, drept care se obișnuiește ca acesteia să i se facă pomană în zilele de post. Aceasta este imaginea holerei, așa cum se conturează ea din răspunsurile la chestionarul lui Hasdeu. La precizarea acestei imagini contribuie știrile adunate acum un secol de harnicii noștri folcloriști. Astfel, au consemnat calitățile terapeutice și protectoare atribuite
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
nu i-au fost acordate și când presa a încetat să insereze atacurile la adresa lui Babeș 501, care era prezentat în textele redactate de Constantinescu ca un invidios pe realizările științifice ale altora și chiar ca un impostor, care cheltuiește de pomană fondurile publice. Despre descoperirea medicului militar în retragere nu s-a mai auzit nimic în perioada următoare. Cât îl privește pe Babeș, în această împrejurare s-a adeverit zicala: "Bună ziua ți-am dat, belea mi-am căpătat!". În octombrie 1893
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
doar pentru că are nevoie de ea. Lumea are nevoie de Florica, de Ioana, pentru a se simți în siguranță. Ultima treaptă a sărăciei, ultimă cale a mântuirii, când simt că le este greu femeile și bărbații deopotrivă le dau de pomană, când sunt în putere, le hulesc. Florica, Ioana, au nevoie de lume pentru a-și păstra sufletul pur și a urca scara Raiului. Nu se schimbase nimic, doar autobuzul. Douăzeci de minute cu autobuzul. Aceasta este distanța. Douăzeci de minute
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
doua oară. Sarmalele fierbeau în oalele de lut puse în jarul focului, de la cozonaci, care era adunat în vatra cuptorului. Pe plită, un cazan mare cu apă forfotea. O bătrână moțăia pe un pat, iar Antonica robotea încă la așezatul pomenilor împreună cu celelalte femei. Somnul îi fugise de mult, avea ale ei pe cap. Își șterse cu colțul basmalei gura și se uită printre ușa crăpată la patul fetei sale cele mici. Dormea liniștită. Zâmbea. Dar parcă femeile aveau dreptate, se
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și a zis că vine el la noi. Săraca, ce a mai umblat să mă puie pe picioare. Ce n-a dat, ce n-a făcut. Au învățat-o babele să meargă la cimitir la matale și să dea de pomană peste mormânt borș cu ceapă, popa a citit pâna a răgușit, iar săracu’ bărbatul meu până a se lega la cununie cu mine venea seară de seară să tămâieze casa noastră, să-și păstreze dragostea. Biata mama, a crezut în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
îndrăzniți. O mână de ajutor pentru vremurile astea. Vă ajutăm, bani, haine... doar să veniți la noi. Lumea a început a se alege, care au plecat pe la casele lor, care, coate goale și puturoși fiind, s-au dus la pomană și vorba dulce și plină de miere a lui Lică. - Ăla a lui țugui s-a dus, ăla din sus cu trei copii și care muncește cât ar ara o muscă. - Apoi, pentru niște boarfe și o bucată de pâine
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
parte a satului carnea de porc mai făcuse o victimă. Fără ca nimeni să știe, fără ca nimeni să afle. țața Tinca stătea la masă cu badea Vasile. Mămăliga era cladă, aburii se înălțau ca rugăciunile spre cer, iar în străchinile smălțuite, pomana porcului era rumenă și răcorită de varza murată, rozalie ca poama văratecă. Bătrânii își făcuseră o cruce își înfipseră degetele în bucatele de frupt. Mecanic, Andrei le urma gesturile, bucuros că acum știe pe dianfară “Steaua sus răsare”. - Pocăitul!! - Pe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
obosiți să puneți pichete de grevă, le spusese patronul. Când atelierul e închis, fac economii. Mințea, dar cu o vorbă ca asta nu îmbunătățise lucrurile, de vreme ce le spunea în față că, dându-le să muncească, își face cu ei o pomană. Esposito, foc de mânios, îi spusese că nu se poartă ca un om de omenie. Patronul se înfuria repede și trebuiră să-i despartă. Dar muncitorii fuseseră astfel intimidați. Făceau grevă de douăzeci de zile, acasă femeile îi așteptau amărâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
urmările, doamna Bologa izbucni iarăși într-un hohot de plâns. Ca s-o liniștească, Apostol îi zise: ― Adică, mamă, eu n-aș avea dreptul să cer logodnicei mele să-mi vorbească românește, crezi d-ta?... Îți faci sânge rău de pomană! Pe inima și pe gândurile mele numai eu sunt și voi fi stăpân cât voi trăi! Doamna Bologa, fără să-și mai șteargă lacrimile, răspunse: ― Vai, Doamne, cum poți vorbi așa, dragul meu? Apoi doar nu uita că e război
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cere de soție, se spăimântă, se uită la Bologa și izbucni în lacrimi. Groparul stărui să răspundă "domnului locotenent", dar toate fură în zadar: Ilona plângea și nici în ruptul capului nu voia să deschidă gura. ― Ne pierdem vremea de pomană, domnule locotenent, zise în cele din urmă Vidor cu dispreț. Muierea tot muiere, din lacrimi n-o scoți nici cu șase boi... De altminteri, ce să mai lungim vorba, că fata trebuie să facă precum îi poruncesc eu! Se mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a crescut fată mare, să aibă și ea o casă de păpuși. Ei, azi așa, mâine așa, fetița nu mă slăbea... Într-o zi, hai, zic, să-ți fac casă de păpuși, că pe-aici lemne avem destule, și de pomană. Și uite-așa, am ridicat-o cu mâna mea... Avea înlăuntru pătucean și măsuță și scăunel... toate ca pentru păpuși... Dar și omul mare se putea adăposti binișor. Acuma e goală. Dumnealor o păstrează, cum s-ar zice, ca temniță
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
născută într-o familie bogată, obișnuită să fie cochetă, cu cerceluși de aur la urechi, iar acum, deși comandase rậnd pe rậnd fel și fel de toalete pentru ora aceea misterioasă, parcă nimic nu-i venea bine fără podoabe, fără pomeni, fără lumậnări arzậnd la creștet și, mai ales, fără rugăciunea cea din urmă a preotului. Cum să pleci oare fără stậlpi, fără cruce și fără de lumină ? Înțelesese prea tậrziu tainele divine ale religiei străbune, se străduise din răsputeri să-i
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]