2,423 matches
-
îndurarea lui Dumnezeu în favoarea celor ce au trecut dincolo; împart pomeni generoase pentru ca și-n felul acesta să contribuie la alinarea suferințelor celor care mai au de ispășit în fața dreptății lui Dumnezeu. În fiecare an, începând de la 2 noiembrie (ziua pomenirii tuturor morților), și în continuare... se vede atâta aglomerație în cimitire cu lumânări aprinse pe morminte, cu șervețele albe așternute pe morminte peste care credincioșii au depus ofrandele lor, cu rugăciuni făcute în șoaptă, sau cu glas tare în comun
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ajutorul fraților noștri nefericiți, fie că mai călătoresc încă alături de noi pe acest pământ de surgun, fie că suspină în locul ispășirii și sunt în așteptare. Pildă: Sfântul Malachia, episcop de Armagli, în Irlanda, dorea cu înfocare să moară în ziua pomenirii morților și în mănăstirea din Chiaravalle, pentru a putea fi ușurat de chinurile Purgatorului prin mijlocul nenumăratelor rugăciuni, pe care Biserica le face în acea zi pentru cei răposați, și astfel să ajungă cât mai degrabă la fericirea cea veșnică
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
hirotonisit preot în catedrala din Alba Iulia, de Arhiepiscopul Alexandru Cisar, care în fiecare dimineață la sf. Liturghie ne-a vorbit înflăcărat latinește despre preoție în cele opt zile de exerciții spirituale pe care ni le-a ținut, de fericită pomenire, bunul și prea cucernicul părinte Alois Herciu, în mâinile cui am făcut și profesiunea solemnă, că și atunci tot el ne-a ținut sfintele exerciții spirituale. La 1 decembrie 1952 am fost numit vicar parohial la parohia catolică Huși. La
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o floare, fie doar să mângâie pământul care-i ținea acum loc de haină... Întâi s-au dus singuri, în familie... Apoi ne-au chemat și pe noi - prietenii -, pe Negoițescu, pe Lucu Andreescu, pe mine... Au făcut slujbe de pomenire și parastase, au împărțit colive și câte ceva din lucrurile celui mort. Eu am primit un halat de casă de mătase roșie și un batic, de asemenea roșu, ținuta de interior a lui Mihai când se voia cochet... și, totodată, Alice
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
totul n-a fost decât un vis nebun din care, în sfârșit, te-ai trezit și pe care neapărat trebuie să-l uiți pentru totdeauna... Grea e numai o clipă! Odihnește-te, odihnește-te, odihnește-te... 13 aprilie 1960 Pentru pomenirea de un an de la sfârșitul lui Mihai, Alice întocmi două parastase: unul la Biserica Albă de pe Calea Victoriei - biserica ei preferată -, pentru toți cei care îl cunoscuseră și cărora le-ar fi fost greu să ajungă tocmai în afara Bucureștilor, iar altul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Biserica Albă de pe Calea Victoriei - biserica ei preferată -, pentru toți cei care îl cunoscuseră și cărora le-ar fi fost greu să ajungă tocmai în afara Bucureștilor, iar altul la Jilava, numai pentru familie. Era o zi frumoasă și însorită de octombrie. Pomenirea de la Biserica Albă a fost gândită fastuos - cu sobor de preoți și cor -, și totuși adună prea puțină lume. Unii mai erau închiși, alții se mai temeau... Din cei care au venit însă, mi-i amintesc pe Bimbirica - sora lui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la începutul secolului al XIX-lea. În urbariile din evul mediu consultate, numai cel din 1722 dau liste complete cu locuitorii satelor. Acolo Streza Cârțișoara apare a avea ca conducător de comunitate un boier, despre un preot nu se face pomenire. E greu de presupus că acest sat să nu fi avut o biserică cu preot atunci în 1722, având în vedere că numărul acestora, provenind din iobagi era destul de mare, mai ales că tot Ștefan Meteș ne spune că la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
creștini în dumineci ca și în celelalte sărbători, lăudăm pe Dumnezeu, ne facem datoria față de sufletele noastre și cinstim totodată memoria înaintașilor, moșilor și părinților noștri care au zidit-o și au înzestrat-o, lăsând-o generațiilor de după ei, întru pomenirea lor. Iubiți creștini, Să stăm neclintiți în sânul bisericii în care am fost botezați, în care am primit sfânta Împărtășanie, în care ne-au adus părinții de mână, în care prin sfânta Taină a cununiei ne-a fost binecuvântată de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din timpul domniei lui Mihai Racoviță. Rostul acestui monument îl explică următoarea inscripțiune săpată în piatra din care e construită crucea: "Io Mihai Racoviță Voevod, cu mila lui Dumnezeu domn și stăpânitor al țării Moldovei, râdicat-am această sfântă cruce întru pomenirea lucrurilor ce s-au întâmplat în a treia Domnie a Domniei mele la veleat 7224. Început-au puternica împărăție turcească război cu Nemții; iară la veleatu 7225, trimis-au Nemții de la Ardeal pe un Căpitan anume cu o samă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a mai prinde ultima suflare a lui tata. A II-a expoziție personală Cu toate acestea am avut tăria ca să continui după evenimentele ce au urmat după aia, iar ziua vernisajului a fost în ziua în care am făcut și pomenirea de 40 de zile. Știam că tatei îi plăceau lucrările pe care le realizam bucurându-se de fiecare dată de micile mele succese, fiind foarte mândru că are un fecior sculptor cu mâini de aur, cum îi plăcea lui să
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
emoția, neliniștea, enervarea, bucuria, alături de oboseala pe care o acumulasem trebuiau să se suporte în interiorul sufletului meu, căutând o cale de mijloc pentru a putea să rezist evenimentelor ce trebuiau să aibă loc și la care trebuia neapărat să particip: pomenirea făcută lui tata de 40 de zile, vernisajul celei de a II-a expoziții personale și aniversarea zilei de naștere a mamei. Trei evenimente total diferite ce îți creau diferite stări sufletești la o diferență de doar câteva ore. Momente
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
tot aude ceva în containerul plin cu cadavre, cu un ofițer, Ciucă, întâlnindu-se cu șoferul de TIR, Cioacă (cel mai bun gag al filmului !), și mai ales cu un vis-în-film de mare excepție, care ne readuce în veșnica lui pomenire Visul cu Bobby din Dallas. Mai există un apartament, în care stau Imola (Ioana Moldovan), șvăboaica Hilde von Trabant (Mihaela Rădulescu) și Nina (Daniela Nane), dar cu apartamentul ăsta e-o chestie, ceva scenaristico-paranormal : de cum intră, toți se reped afară
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un șoc din care a ieșit cu greu și numai scriindu-i părintelui dispărut scrisori în care îl înștiința că se va sinucide. După moartea lui, Ecaterina Bălăcioiu ex Lovinescu a redevenit Ecaterina Lovinescu, i a ținut toate slujbele de pomenire, i-a apărat memoria, a luptat pentru ca moștenirea de la el să rămână intactă și, mai ales, a salvat de la confiscare și distrugere o parte din corespondența lui E. Lovinescu și 13 caiete jurnal. Valoarea caietelor salvate de Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu (viitoarele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zori, am alergat prin oraș să cumpăr șervețele de hârtie și flori, pe urmă am ornat cele două colive. Pe când îmi făceam de lucru în sufragerie, sosește biata Vang[hele] cu amintirea ei și cu florile de cuviință. Slujba de pomenire era la ora 11 și noi am pornit abia la 11 fără 20, dar tramvaiul a sosit imediat și am ajuns aproape la timp, la 11.10. Delegatul USR sosise deja. Slujbă foarte frumoasă, de o jumătate de oră; eram
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am ajuns aproape la timp, la 11.10. Delegatul USR sosise deja. Slujbă foarte frumoasă, de o jumătate de oră; eram prezenți: Corina și bărbatul ei, Corinica, doamna Vang[hele], Lina și cu mine. Nu știu de ce, slujba asta de pomenire a fost pentru mine mai emoționantă decât toate celelalte. Poate fiindcă de obicei după 7 ani se dezgroapă morții - iar el abia după 7 ani și-a putut găsi popasul final al călătoriei? Acasă îi aranjasem un fel de altar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu „celălalt”) acum, pentru ca el și ai lui să aibă belșug apoi (tot restul anului) ; țăranul Îi oferă „străinului” („celuilalt”) aici, pentru ca el și morții lui să primească acolo ( În lumea de dincolo). Vezi, În acest sens, tradiția creștin-ortodoxă de pomenire a morților prin oferirea de pomeni săracilor și străinilor. „Cine dă, lui Își dă”, rezumă un proverb românesc toată această mentalitate <endnote id="(259, p. 311)"/>. În coordonatele ospitalității tradiționale pare să se contureze logica unui „contract” ritual, a unei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
noi: știm că veți avea grijă de noi ca și până acum și atunci când ne-om prăpădi, e nevoie de oameni curați și cinstiți, așa ca voi, ca să știm că ne veți înmormânta creștinește și veți face toate prăznuirile și pomenirile așa cum cere datina noastră strămoșească. Ei, și de aceea ne-am gândit și eu și mamă-ta Ruxanda să vă facem danie, ție Marie, casa asta cu grădina și livada iar lui Costache, am să pun pe numele tău cele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cunoscut, s-au citit ecteniile și evangheliile, s-au dat podurile de pomană iar când s-a ajuns la biserică s-a citit ultima evanghelie. Când preotul și dascălii au cântat, cu glasuri înalte și tânguitoare , tristul tropar, „veșnica ei pomenire”, plânsul celor de față s-a întețit, nici măcar bărbații mai tari de fire nu s-au putut stăpâni. După încheierea slujbei, preotul a vorbit, cu frumoase cuvinte, despre cea care a fost o femeie la locul ei și credincioasă. A
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de durere la Galați și i-au anunțat pe alde Gheorghiu de cele întâmplate cu băiatul lor , de care își aminteau cu iubire cât de vesel, harnic și talentat era cât a stat în casa părintească. I-au făcut toate pomenirile tradiționale, panaghia la patruzeci de zile rugându-se celui de Sus să-i ierte toate păcatele ce le-a săvârșit în scurta lui viață. Actul de deces al fiului lor a sosit la primăria Pungești, cu întârziere de un an
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
localnici, deja îi aștepta la troița Eroilor neamului românesc, cu colive, cozonaci, pască, ouă roșii, și vin roșu. Pe tot traseul, din biserică până la troița din cimitir, corul a cântat cântece bisericești. La troiță s-a făcut o slujbă de pomenire a eroilor căzuți în războaie pentru apărarea patriei, sfințindu-se jertfa adusă întru pomenirea eroilor, iar corul bisericesc reunit cu al școlii au interpetat cu multă însuflețire „Imnul Eroilor”: « Presărați pe-a lor morminte, ale laurilor foi / Spre a fi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
roșii, și vin roșu. Pe tot traseul, din biserică până la troița din cimitir, corul a cântat cântece bisericești. La troiță s-a făcut o slujbă de pomenire a eroilor căzuți în războaie pentru apărarea patriei, sfințindu-se jertfa adusă întru pomenirea eroilor, iar corul bisericesc reunit cu al școlii au interpetat cu multă însuflețire „Imnul Eroilor”: « Presărați pe-a lor morminte, ale laurilor foi / Spre a fi mai dulce somnul, fericiților eroi./ Ridicați pe piramida nemuririi faima lor, / Scriți în cărțile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
rolurile principale. Sensul elegiac, romanțios persistă în urechea connaisseur-ului, sens care este deturnat radical de răspunsul pe care unul dintre personaje îl dă întrebării retorice, „adânci” : „Astăzi - când bolta cerească vibrează de clopote de avertizare ames- tecate cu cele de pomenire ale morților și când «chestiunii» ultimative și patetice De ce trag clopotele, Mitică ? - noi continuăm, nimbați de harul nostru unic, Grația noastră, Mântuirea noastră - Sfânta Bășcălie, să-i răspundem ne - tulburați : - Dă frânghie, Monșer.” Interpretarea pe care Pintilie o dă operei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care plutesc confortabil, cu veșminte bogat drapate, pe tavanul boltit al bisericilor, În timp ce dedesubt, lumânări de ceară ținute de mâini muritoare se aprind una după alta, alcătuind un roi de flăcărui minuscule În fumul de tămâie, iar preotul cântă veșnica pomenire și crinii funerari ascund chipul celui ce zace acolo, printre luminile ce licăresc În jur, În coșciugul deschis. Capitolul 2 1 De când Îmi amintesc de mine Însumi (cu interes, cu amuzament, rareori cu admirație sau scârbă), am fost expus unor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Cuvintele lui sunt luate în volbura fulgilor de zăpadă. Închide fereastra, se întoarce și continuă: Ne veselim... Să recunoaștem: ne bucurăm că n-am dat ortu' popii, spune el zâmbind ironic. Pentru cei ce-au căzut acolo, am făcut mare pomenire: patru zile am postit numai cu pâine și apă ca să mă pedepsesc că n-am murit, m-am umilit desculț și m-am rugat pentru odihna sufletelor lor. Am jurat că voi înălța o biserică întru veșnica lor pomenire. Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mare pomenire: patru zile am postit numai cu pâine și apă ca să mă pedepsesc că n-am murit, m-am umilit desculț și m-am rugat pentru odihna sufletelor lor. Am jurat că voi înălța o biserică întru veșnica lor pomenire. Și-apoi, se va așterne uitarea... "Dumnezeu să-i ierte!" Vădanelor când le spui, își înăbușă gura cu basmaua, nu te cred, nu vor, nu pot să creadă... Pruncii se tot uită în susul drumului și taica nu mai vine... Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]