5,260 matches
-
fuseseră înviorători, făcându-l să-și uite grijile. într-o zi, lângă un copac, la un leagăn și cu două astfel de femei, nu puteai să nu fii voios. Iar Vultur-în-Zbor chiar așa și era. Elfrida în leagăn. Mai sus! porunci ea. Vultur-în-Zbor împinse mai tare, iar leagănul se înălță. Pleoapele Irinei, închise precum umbreluța, cenzurau scena. O astfel de inocență ostentativă nu prea o atrăgea. Elfrida Gribb era tovarășa permanentă și vecina ei - și totuși, se gândi ea, ele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îl măsură din priviri pe Vultur-în-Zbor. — Acesta? o întrebă el pe madame Iocasta arătându-l cu degetul. Acela, zise madame Iocasta, întorcându-se pe genunchiul lui Virgil. — Aici? întrebă Gilles Priape, aruncându-i lui Vultur-în-Zbor o superbă grimasă profesionistă. — Aici, porunci madame Iocasta. — Ți-ar plăcea să te dezbrac eu? îl întrebă Gilles Priape pe Vultur-în-Zbor. Din tonul lui obosit se simțea clar că voia să audă un „Nu“. — Nu fi atât de-al dracului de leneș! zise Iocasta. Fă-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pentru atât de puțin timp. Patașin a râs tare. — Nici o șansă să te seduc, Irina Natalievna, i-a zis el. Dacă vrei un bărbat, trebuie să fii sigură. Dacă nu... s-a strâmbat el. — învârte cheia în ușă! i-a poruncit ea. Să privești un bărbat corpolent dezbrăcându-se e o activitate deprimantă. Patașin și-a părăsit geniul odată cu gulerul și vesta, așezate pe un scaun, și a rămas înaintea ei, cu păr alb pe piept și cu priviri lacome în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
duc la Ester și apoi să mă întorc în toate ale mele. Știam, o simțeam, fără să o pot numi, că o forță mai grozavă decât tot ceea ce credeam eu că însemn mă biruise iarăși. Și aceeași forță nu-mi poruncea nimic altceva decât să mă întorc la Ester și să mă supun. Povestea se sfârșise. Ticălosul însă nu se spânzurase în curtea bisericii. Nu-i stricase somnul Domnului. Și m-am întors să rătăcesc pe străduțele acelea. Ulițele troienite, casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o să mă ocup eu. Dumneata, ca tată, nu trebuie decît să spui da. Dar sigur că da, asta-i bună, Însă... — Atunci, să nu mai vorbim. Numai să fie de acord și Julián, firește. — El o să facă așa cum i se poruncește, asta-i bună. În acest punct al conversației, Julián apăru În ușa dinspre dosul prăvăliei, cu un tipar În mînă. — Don Ricardo, cînd veți pofti... — Spune-mi, Julián, ce ai de făcut În după-amiaza asta? Întrebă Aldaya. Julián se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vii, zise Bea. Silueta ei se profila pe un coridor țintuit În penumbră, decupată În lucirea lividă a unei galerii care se deschidea În fund. Era așezată pe un scaun, cu spatele la perete, cu o lumînare la picioare. Închide ușa, Îmi porunci ea fără să se ridice. Cheia e În broască. M-am supus. Broasca scîrțîi cu un ecou sepulcral. Am ascultat pașii Beei apropiindu-se În spatele meu și i-am simțit atingerea pe hainele ude. — Tremuri. De frică sau de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Avea șaptesprezece ani și viața Întreagă Îi strălucea pe buze. 29 Se Înnoptase cînd am părăsit casa, Învăluiți În umbre albastre. Din furtună mai rămăsese un suflu de burniță rece. Am vrut să-i Înapoiez cheia, Însă Bea mi-a poruncit dintr-o privire să o păstrez eu. Am coborît pînă la promenada San Gervasio, În speranța că vom găsi un taxi sau un autobuz. Mergeam În tăcere, de mînă, fără să ne privim. — N-am să mă mai pot Întîlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În noaptea cînd doamna i-a surprins În dormitorul meu. A doua zi, stăpîna m-a chemat și m-a Întrebat ce știam despre Julián. I-am zis că nimic, că era un băiat bun, prieten cu Jorge... Mi-a poruncit să o țin pe Penélope În camera ei pînă cînd avea să-i Îngăduie ea să iasă. Don Ricardo era plecat la Madrid și nu s-a Întors pînă vineri. De cum a sosit, doamna i-a povestit cele Întîmplate. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Dat fiind că Fermín stă În dormitorul dumitale, poți folosi camera mea. — Vai, domnule, În nici un caz. — E un ordin. Și nu mă contrazice. În cinci minute vreau să fii adormită. — Dar, domnule... — Bernarda, Îți pui prima În joc. — Cum porunciți, domnule Barceló. Deși eu am să dorm pe cuvertură. Ba bine că nu. Barceló așteptă ceremonios pînă cînd Bernarda se retrase. Își puse șapte cubulețe de zahăr și Începu să Învîrtă cu lingurița În ceașcă, schițînd un zîmbet felin printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pecuniar, dacă aveți de gînd să rezolvați toată dandanaua Înainte ca inspectorul Fumero să vă rezerve un apartament de lux În pușcărie la San Sebas. Fermín, presupun că ești de acord cu mine? — Eu sînt la ordinele lui Daniel. Dacă poruncește el, eu o fac și pe pruncul Iisus. — Daniel, tu ce spui? — Dumneavoastră spuneți totul. Așadar, ce propuneți? — Iată planul meu: cînd Fermín se va face bine, tu, Daniel, ca din Întîmplare, Îi faci o vizită doamnei Nuria Monfort și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
te duc pînă aproape de casă. La ora asta n-ai să găsești pe-aici nici autobuze, nici taxiuri. Am șovăit o clipă. — Prefer să merg pe jos. Nu vorbi prostii. Urcă. Vorbea cu tonul oțelit al unui om deprins să poruncească și să i te supui pe dată. — Te rog, adăugă el. Am urcat În mașină și polițistul porni motorul. — Enrique Palacios, zise, Întinzîndu-mi mîna. Nu i-am strîns-o. — Dacă mă lăsați pe Colón, e foarte bine. Mașina demară dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
facă. Jorge s-a ascuns În camera lui, pe Întuneric, dar pînă și acolo ajungeau strigătele lui don Ricardo. Jacinta a fost concediată chiar În ziua aceea. Don Ricardo n-a catadicsit nici măcar să se uite la ea. Le-a poruncit valeților s-o alunge din casă și i-a amenințat cu aceeași soartă dacă vreunul dintre ei avea să păstreze legătura cu ea. CÎnd don Ricardo a coborît În bibliotecă, era miezul nopții. O lăsase pe Penélope Închisă sub cheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de teroare. — Unde-i Carax? — E departe. Știa că veți veni după el. A plecat. Fumero mă privea fără să clipească. — O să-ți zbor fața În țăndări, băiete. Nu va fi de nici un folos. Carax nu-i aici. Deschide gura! porunci Fumero. — Pentru ce? — Deschide gura sau ți-o deschid eu cu un foc. Mi-am desprins buzele. Fumero Îmi vîrÎ revolverul În gură. Am simțit o icnitură de vomă urcîndu-mi pe gîtlej. Degetul mare al lui Fumero trase percutorul. — Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Joacă și el teatru (mimând sinuciderea) după care, tensiunea fiind eliberată, împăcarea dorită se realizează. Aceste două personaje grave joacă o scenă comică. Demnitatea ofensată cu care Veta se adresează lui Chiriac, acel „dumneata” sau „domnule”, umilința acestuia: („să-mi poruncești...”), suprapunându-se relațiilor de intimitate anterioară, devin comice. După părerea lui I. Constantinescu, Veta face parte dintre măștile grave ale comediei. Zița prinde viață de la primele replici. Cunoscându-i starea civilă și replicile vii din relatarea cumnatului Dumitrache, personajul intră
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
zid prăbușit În bezna de nepătruns. Bezna nu-l Îndepărta Însă pe Oliver de la misiunea care-i fusese Încredințată de Însuși Tatăl ce viețuia În neantul de deasupra, ce se reflecta În bezna așternută dedesubt. Acesta, coborând pe scară, Îi poruncise să caute adevărul revărsat pe pământ din cer, pe care omul Îl mătura odată cu gunoiul În casa sa și-l ascundea sub preș. Când ridica, târându-se În patru labe, covorul de un colț, Lawrence descoprea mici fulgere și tunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
face întocmai, Zâna mea ! Zâna: (cântă, valsând) Sunt Zâna cu părul albastru Și bun este sufletul meu. Veniți, dragi copii, lângă mine, (vorbit) Un hocus vă scapă de rău ! bis Șoimul:(cu plecăciune)Am îndeplinit întocmai tot ce mi-ați poruncit! Zâna: Și cum l-ai găsit ? Viu sau mort ? Șoimul: Când îl privești, pare mort. Dar nu cred să fie încă mort, fiindcă, îndată ce i-am rupt nodul care-l sugruma, a lăsat să-i scape un suspin și a
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
-l sugruma, a lăsat să-i scape un suspin și a îngânat: „Acum mă simt mai bine!” Zâna: (bate de trei ori din palme) Câinele: (merge drept, ca omul, cu lăbuțele ridicate; coada îi iese din fracul/costumul negru; așteaptă porunci) Zâna: Bine c-ai venit, Medoro! Ia repede cea mai frumoasă trăsură și dă fuga în pădure. Când ajungi sub Marele Stejar, ai să găsești întins pe iarbă un biet prichindel de lemn, pe jumătate mort. Ridică-l binișor, așează
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cer. Altfel nu plecam să le caut. Și de când merg! Și mi-e foame! Și-s frânt de oboseală! Autorul: Ajuns acolo, Punct-împărat l-a pus la tot felul de încercări grele. Și pentru că i s-a făcut foame a poruncit să scrie ce mâncăruri dorește să mănânce. Toderiță a scris:’’Fript-ura laptedulce ciorbă de pește ardei mpluți plăcintă cu brânză’’. Bucătarul: Cum le gătesc, Măria Ta ? Amestecate? Punct-împărat: Amestecate, căci așa îi plac oaspetelui nostru. La invitația Împăratului, Toderiță se
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
-mi faceți cinstea de a fi pentru o zi oaspeții stăpânului meu, Voievodul Ionică de Dragodana. Împăratul: Cu cea mai mare plăcere și stăm și mai mult decât o zi! Domnița: Și eu primesc cu bucurie!... Împăratul: Atunci să dăm porunci pentru pregătirea alaiului! Iepurașul: Ura! Ura! Ura...(Începe să țopăie bucuros). CORTINA ACTUL IV (Decorul reprezintă camera uriașului Găman. Acesta stă la o masă din centrul camerei și mănâncă lacom. Slugile abia reușesc să-i schimbe felurile de mâncare.) Cotoșman
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
aceștia? Niciun cadou, spuse spiridușul. Când au aflat că ești bolnav, au rupt scrisorile prin care îți cereau daruri și le-au scris pe acestea. Peste măsură de uimit, dar plin de viață și însănătoșit de-a binelea, Moș Crăciun porunci: Să fie pregătite cele mai frumoase cadouri pentru acești copii! Și puneți totul la punct, în câteva ore pornim la drum cu daruri pentru copiii din lumea întreagă! Apoi, ca pentru sine își șopti în barbă: pentru acești copii am
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
văzând belșugul de merinde , Roland smulse ce putu din mâinile servitorilor și reuși să fugă cu toată împotrivirea lor . Împăratul , când i s-a povestit această întamplare , își aminti de o prevestire ce i s-a arătat în vis și porunci ca băiatul să fie urmarit . Trei cavaleri o porniră după el și Orlando i-ar fi primit cu lovituri de bâtă la gura peșterii , dacă nu l-ar fi oprit mama sa . Când au aflat din gura ei cine era
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să-l trezească. Apoi, cu ajutorul vrăjilor ei, s-au aruncat amandoi asupra magicianului legându-l cobză, și punând mâna pe cartea lui, au întors toate vrăjile împotrivă-i. La urmă , ea a chemat o ceată de diavoli și le-a poruncit să-l ducă la regele Galafron, în marea cetate care era Albracca. Aceștia au facut întocmai cum li se spuse și, la sosirea lui acolo ,a fost închis înăuntrul unei stânci sub apele mării. În acest timp, mare zarvă s-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
răsturnat de pe cal. A făcut haz de nenorocul său pe care punea întreaga vină a acestei întâmplări. Dar mâhnirea lui a fost întrucatva ușuratî de bunatatea Angelicăi care, mișcată de tinerețea și frumusețea lui, i-a acordat libertatea pavilionului ei, poruncind să fie tratat cu toata blândețea și cu tot respectul. Violentul Ferrau îi urmă în luptă pentru a fi trântit atât de repede ca și Astolfo, numai că el nu s-a împăcat cu soarta sa și a strigat: “Pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
urmărirea lui, iar Astolfo,rămas singur, a pus mâna pe lancea fermecată, căci a sa se frâsese, fără să bănuiască ce comoara avea în mâmă, si s-a întors la luptă. Carol Magnul, aflând că domnița și fratele ei plecaseră, porunci ca jutele (lupta) să continue așa cum fuseseră anunțat. Astolfo cu ajutorul lanciei sale fermecate,își răsturna toți adversarii, spre uimirea lor și a lui, în aceeași măsură. Paladinul Rinaldo, aflând de felul cum sfârșise lupta lui Ferrau cu străinul, o porni
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
rănit, profită de învălmășeală și s-a retras în Albracca unde Angelica l-a primit și l-a îngrijit cu dragoste. Bătălia continuând, circazienii au fost puși pe fugă și s-au retras sub zidurile cetății. Văzând aceasta, Angelica a poruncit să se lase podul și să se deschidă porțile pentru a intra cei ce se retrăgeau. Odată cu aceștia, Agrican, profitând de învălmășeală, a pătruns în cetate gonind atât pe circazieni cât și pe cathaieni dinaintea sa, dar apoi, porțile s-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]