4,565 matches
-
Horia Simionescu), Tache de catifea, Tobit (Ștefan Agopian), Tangoul memoriei (George Cușnarencu), Frumoasa fără corp (Gheorghe Crăciun) ori Femeia în roșu (Mircea Mihăieș, Adriana Babeți, Mircea Nedelciu) și lista ar putea continua încă. Astfel, atât în Europa de Est, care a îmbrățișat postmodernismul la patru decenii după afirmarea lui în SUA, de pildă 314, cât și în rest avem de-a face cu o împletire a fenomenelor culturale accentuat politică. Tocmai pentru că cele mai conștiente de sine scrieri ale postmodernilor (dar și cele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai conștiente de sine scrieri ale postmodernilor (dar și cele mai vădit parodice) nu încearcă să escamoteze, ci să evidențieze contextele istorice, sociale și ideologice care au constituit sursa lor de inspirație. Complexa problematizare a istoriei pe care o promovează postmodernismul face, iată, ca toate domeniile circumscrise fenomenului să devină convergente trecutul nu e un simplu depozitar de modele, ci un cod care, pentru a fi decifrat, are nevoie de noi contexte interpretative, de noi și noi re-contextualizări. Așa încât lasă loc
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
circumscrise fenomenului să devină convergente trecutul nu e un simplu depozitar de modele, ci un cod care, pentru a fi decifrat, are nevoie de noi contexte interpretative, de noi și noi re-contextualizări. Așa încât lasă loc ambiguității și ironiei și transformă postmodernismul în ceea ce Monica Spiridon avea să numească, profetic, mit cultural: "Postmodernismul care tulbură pe unii și irită pe alții va putea să intre în dicționare și în anale ca un veritabil MIT CULTURAL de sfârșit de mileniu"315. Apropiindu-ne
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de modele, ci un cod care, pentru a fi decifrat, are nevoie de noi contexte interpretative, de noi și noi re-contextualizări. Așa încât lasă loc ambiguității și ironiei și transformă postmodernismul în ceea ce Monica Spiridon avea să numească, profetic, mit cultural: "Postmodernismul care tulbură pe unii și irită pe alții va putea să intre în dicționare și în anale ca un veritabil MIT CULTURAL de sfârșit de mileniu"315. Apropiindu-ne de actualitate, ajungem la o înțelegere a parodiei literare în calitatea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
greșelii pentru a o ridiculiza; o ruinează nu atacând-o frontal, ci indirect, dându-i o mână de ajutor, prefăcându-se a-i fi complice"318. Dualitatea discursului, care prezintă și evaluează deopotrivă faptele, face ca parodia să devină în postmodernism "o ironie la puterea a doua", adică tot o formă de manierism, căci apariția ei e firească în momentul, obiectiv necesar, în care un model textual și/ sau o serie de modalități de actualizare a acestuia ajung (sau sunt pe cale
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
firească în momentul, obiectiv necesar, în care un model textual și/ sau o serie de modalități de actualizare a acestuia ajung (sau sunt pe cale să ajungă) la saturație 319. Conexiunile dintre ironie și parodie au fost repuse în drepturi de postmodernism, care a reușit, ca fenomen de masă, ceea ce puțini autori, individual vorbind, au făcut: împingerea parodiei din "conul de umbră" al istoriei literare în "luminile rampei". Din zonele marginale, periferice ale literarului, unde fusese calificată drept parazită, ostentativă (și nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe jumătate: literatura se mai poate face azi doar ca "artă conștientă în interiorul arhivei", iar acea arhivă este istorică și literară deopotrivă 321. Criza subiectelor i-a condus pe mulți la afirmația exagerată că parodia postmodernă, ca de altfel întregul postmodernism, ar fi o exagerare lipsită de profunzime, un uriaș kitsch trivial, care se vinde bine unor cititori dispuși, după modelul societal în care trăiesc, să prefere "literatura de consum". Nimic mai neadevărat... Vom vedea cum, în operele despre care vom
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
consum". Nimic mai neadevărat... Vom vedea cum, în operele despre care vom discuta, subiectelor sunt puse în acord cu viziuni și discursuri pe măsura importanței lor, pe măsura recuperării lor, acesta din urmă fiind cuvântul cheie al orientării respective. Deconstruind, postmodernismul reconstruiește, recuperează istoria, chiar și sub aspectul ei de istorie a subiectelor literare. Trecutul ca referent (în cazul special al parodiei, trecutul echivalând cu o operă literară sau, în anumite cazuri, cu un eveniment istoric/ un fapt cotidian de mare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
precedă, pe care o înlocuiesc prin interpretare. Interpretarea faptelor, nu faptele, iată centrul de greutate al romanelor din această perioadă. Istoria nu funcționează ca un depozit al modelelor perfecte; de aici și orientarea politică pe care o capătă parodia în postmodernism. Reținem ca foarte importantă tendința parodiei postmoderne de a interveni ideologic și social. În fostele state comuniste din estul Europei, unde operele de această natură aduceau cu sine prin disimulare și promisiunea (timidă) a publicării (fără a mai vorbi de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și sentimentalistă. Acesta este și motivul pentru care romancierii importanți ai momentului (Malcolm Bradbury în articolul An Age of parody. Style in Modern Arts, Umberto Eco în Șase plimbări prin pădurea narativă, David Lodge în Limbajul ficțiunii, Mircea Cărtărescu în Postmodernismul românesc) și teoretizează parodia, denumind-o la unison prin trei sau patru caracteristici: metaficțională/ intertextuală + comică/ umoristică. Mai mult, "parodia intertextuală traversează granițele genurilor fără nici un fel de rezerve": piesa lui Milan Kundera, Jacques și stăpânul său, subintitulată Un omagiu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să ne luăm după convenția epică a manuscrisului găsit din Numele trandafirului. Având în memorie exemple ale operelor aparținând scriitorilor citați, nu ar fi eronat să afirmăm că estetica specifică parodiei se unește, sub câteva aspecte esențiale, cu estetica specifică postmodernismului, pluralistă și deconstructivă, pornind de la premisa enunțată de textualiști că lumea întreagă reprezintă un text oferit spre decriptare cititorului. Merită să amintim în primul rând decanonizarea, care, vizibilă în postmodernism, se regăsește în orice definiție a parodiei întrucât aceasta din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodiei se unește, sub câteva aspecte esențiale, cu estetica specifică postmodernismului, pluralistă și deconstructivă, pornind de la premisa enunțată de textualiști că lumea întreagă reprezintă un text oferit spre decriptare cititorului. Merită să amintim în primul rând decanonizarea, care, vizibilă în postmodernism, se regăsește în orice definiție a parodiei întrucât aceasta din urmă își asumă, asemeni primului termen al comparației, întotdeauna dreptul de a răsturna ierarhiile, de a interveni în canonul literaturii universale pe care îl transformă într-un proces mobil, dinamic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fapt o eliberare de sub tirania modelelor prin râs. În imediată descendență se situează hibridarea, contaminarea între genurile literare pe care se bazează atât parodia, care o practică la nivel formal, ajungând uneori la performanța apariției unor noi specii, cât și postmodernismul, atunci când pune accentul pe eterogenitatea codurilor. Până și critica ajunge să se numească în concepția lui Raymond Federman criticfiction pentru că "finalitatea interpretativă a discursului critic este înlocuită cu gratuitatea ludică a acțiunilor", în timp ce creația devine surfiction pentru că "meditează asupra propriei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
interpretativă a discursului critic este înlocuită cu gratuitatea ludică a acțiunilor", în timp ce creația devine surfiction pentru că "meditează asupra propriei condiții literare, lăsând osatura textuală la vedere". Din lista de concepte pe care Ihab Hassan le enumeră drept fundamentale în ceea ce privește retorica postmodernismului în postfața cărții The Dismemberment of Orpheus, se poate observa cu ușurință modul în care produsul literar postmodern (a cărui acțiune, la acest nivel, poate și trebuie să fie comparată cu cea a parodiei) își face simțită prezența dinamitând produsele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
asupra sintaxei și logicii imanente a textelor tratate, asupra relaționării tuturor suprafețelor textuale"333. Re-contextualizarea, schimbarea, dezacordul sunt, de altfel, datele centrale ale doctrinei promovate de Jean-François Lyotard, a cărui lucrare din 1979, Condiția postmodernă, dar și mai recenta carte Postmodernismul pe înțelesul tuturor (1986), interrelaționează, cum vom vedea, cu marile stratageme folosite de autorul-regizor al spațiului romanesc. Filosoful francez postulează existența a două tipuri de mari povestiri ("grands récits") sau metanarațiuni ("métarécits") care legitimau cunoașterea în trecut. "Primul tip este
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
legitimează prin referire la origini, la timpul primordial când au apărut lucrurile. Spre deosebire de mituri, metanarațiunile caracteristice modernității legitimează cunoașterea unui lucru nu în termenii trecutului, ci în cei ai viitorului"334. Preluând conceptele, în mare parte tributare filosofiei, teoreticienii/ criticii postmodernismului literar au lansat și ei o importantă viziune asupra actului de a scrie și a literarității textelor (de care nu ne putem priva, cel puțin timp de o jumătate de secol). E vorba de teoria (certificată în practică de numeroși
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
consacra un spațiu mai amplu în lucrarea noastră întrucât pune accentul pe parodie ca manieră de creație cu implicații ideologice. Să pornim de la o referință pe care o prelua Linda Hutcheon în lucrarea sa recent tradusă și la noi, Poetica postmodernismului 335: În mod tradițional, poveștile erau furate, așa cum Chaucer a furat-o pe a sa; sau erau resimțite ca proprietate comună a unei culturi sau comunități... Aceste întâmplări deosebite, imaginate sau reale, se situau în afara limbajului, ceea ce era și cazul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
discursivă a textului său sau, cu un alt termen, stilul. Alegerea îi aparține fiecăruia, dar nu este întâmplător că cei mai mulți romancieri postmoderni se raportează la trecut (care include cu precădere suma subiectelor ce au dat naștere operelor literare canonice) parodic. Postmodernismul preferă parodia, dar nu pentru că ar fi lipsită de profunzime (căci realizarea unei parodii viabile nici nu stă la îndemâna oricui), ci pentru că este unicul mod cu adevărat onest, adaugându-și ironia sau chiar satira, prin care un autor se mai poate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sistem valoric: este încorporat și modificat, capătă o existență și o semnificație nouă. Tocmai din acest motiv, nu sunt rare parodiile la Biblie tema credinței, care și-a atras atâtea și atâtea discuții de-a lungul timpului, a găsit în postmodernism ecouri dintre cele mai disputate, dacă e să numim numai Evanghelia după Isus Cristos 337 a lui José Saramago. Autorul portughez (și asupra apariției unei cărți atât de "scandaloase" în Portugalia, tărâmul atâtor dispute religioase, s-a speculat suficient) a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
special, pentru că majoritatea romanelor sale funcționează parodic) sau așa-numiții scriitori "extrateritoriali" de calibrul lui Milan Kundera. 4.2.1. Parodia ca formație: cazul romancierilor postmoderni Dar au acești romancieri și altceva în comun, în afară de aderența lor la un curent (postmodernismul) sau la o identitate generică (parodia), care ne-ar putea îndreptăți să-i punem laolaltă sub incidența unui model de funcționare estetică? Răspunsul ni-l dă chiar promotorul unanim recunoscut, portavocea postmodernismului în lume, Ihab Hassan 340, a cărui indicație
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în comun, în afară de aderența lor la un curent (postmodernismul) sau la o identitate generică (parodia), care ne-ar putea îndreptăți să-i punem laolaltă sub incidența unui model de funcționare estetică? Răspunsul ni-l dă chiar promotorul unanim recunoscut, portavocea postmodernismului în lume, Ihab Hassan 340, a cărui indicație metodologică e preluată și de Matei Călinescu (op. cit., p. 251): "Trebuie să acceptăm drept ipoteză de lucru ideea că textele postmoderniste se folosesc în mod clar de anumite convenții, tehnici și procedee
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
transferă, în zona literarului, în termenii narațiunii dialogice mare parte din textele postmoderne "dialoghează" cu altele, dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, așa cum o face Ulysse a lui Joyce cu Odiseea lui Homer și ai intertextualității. Estetica postmodernismului literar e, ca și cea arhitecturală, esențialmente "citaționistă"; un roman precum Cartea lui Daniel al lui E.L. Doctorow folosește o paletă largă de intertexte parodice. Chiar titlul trimite la cartea din Biblie cu același nume, în timp ce destinul evreilor din timpurile
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
istorisi este asemenea colțului după care o să cotești ieșind din mănăstire și nu știi dacă-ți va scoate în față un balaur, o ceată de sălbatici, o insulă fermecată, o nouă dragoste". Deși va fi produsul unei literaturi din care postmodernismul, cel puțin la nivel conceptual, absentează, fiind înlocuit prin sintagme precum Noul Roman francez sau Noul Nou Roman, un alt reputat autor al secolului XX precum Michel Tournier devine celebru uzând de aceeași stratagemă pe care o folosise, cu mult
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la autori de primă mărime ai scenei literare internaționale. Astfel, cel puțin în roman, nu orice adaptare facilă sau imitație lipsită de talent mai poate fi considerată parodie, cum se mai întâmpla în trecut. Mulți romancieri, dar și cercetători ai postmodernismului își reprezintă parodia în sens strict, drept o "evocare sardonică" sau conștient-ironică a unui model artistic precizat din start, prin adnotări explicite, a căror decodare nu mai prezintă dificultăți majore, ci este o provocare erudită. O dată ce au depășit nivelul prim
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
funcționează de multe ori ca metaroman, conținându-și propria critică. Nu sunt puține cazurile în care romancierii se autopastișează, introducând episoade burlești ale povestirii principale și autoironizându-se (Cervantes, Voltaire, Calvino). Multiplicarea incipiturilor și a finalurilor romanești are și ea, în postmodernism, sarcina de a parodia anumite percepții (clasică, romantică, realistă etc.) asupra narațiunii ca atare și de a transgresa subiectul romanesc, pregătindu-și cititorii pentru nivelurile de profunzime ale operei literare. De formație filologi, mulți dintre autorii de metaromane polemizează cu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]