25,546 matches
-
altul al filmului ești impregnat de aerul locului viciat de o indicibila tristețe pe care amintirile o sporesc. Există o anumită cruzime în film, care nu are nimic gratuit, o regăsim la Edgar Allan Poe sau în o parte din povestirile lui Julio Cortazar și ea conferă filmului tocsina indelebila a fascinului. Imolata în fiecare centimetru pătrat de clădire, în fiecare celulă a firii, copilăria stă de la bun început sub semnul morții, dar și al miraculosului, iar cele două merg împreună
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
de data aceasta critic: Radu Vancu. Polemica va continua în interiorul cărții, pornind de la motoul din Ernst Junger ("În epoci de inflație aurul se retrage") și escaladând - pe o notă de indignare nu prea conținută - în câteva texte din secțiunea Rewind: povestiri din cripta tinereții. Ștefan Manasia nu ridică mâna împotriva poeților, dar împotriva celor care vor "să se scoată" cu poezia: "De fapt, ce mai am de scris? Înainte să deschid agenda m-am întrebat asta. Virtual, văd fețele cunoscuților mei
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
urmei, firesc. "Seva" de care vorbea Lovinescu se scurge prin-tr-un fel de sistem de vase comunicante. Creatorul, de obicei, datorită unui gest reflex, nu-și poate ignora condiția. El face literatură involuntar, fără intenție. Memorialiștii, diariștii, epistolierii talentați, au darul povestirii, al evocării, al portretului, știu să însceneze epic. Limba pe care o folosesc e de o mare vioiciune și culoare lexicală, savuroasă (Ion Ghica, Radu Rosetti). Textul ne relevă uneori un roman indirect, autenticist (C. A. Rosetti, Pericle Martinescu), alteori
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
întâmplări. Autorul picaresc vedea romanul din afara eroului. Autorul Desperado - venind cu moștenirea lui modernistă - se uită la aventuri dinăuntrul protagonistului. Chiar dacă romancierul nu analizează gândurile personajelor (cum făceau, în detaliu, Joyce sau Woolf), el nu mai poate părăsi interioritatea. Convenția povestirii realiste (Fielding, Dickens, Galsworthy), la fel ca și principiile ei de structurare (tradiția basmului, cauzalitatea cronologică), par acum puerile chiar și cititorului nesofisticat. Până și romanele polițiste de calitate proastă discută acum ce crede eroul, nu numai ce se petrece
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
viitor, ci în trecut. Prezentul e alb, neutru. Oare aici se gândea Virginia Woolf că va ajunge romanul când scria, în 1919, despre inutilitatea intrigii, iubirii, catastrofei? Consecința schimbării moderniste este că prezentul și-a pierdut vitalitatea. Pe vremuri, prezentul povestirii era urmărit cu sufletul la gură. În mileniul trei, urmând unui trecut hiperactiv, prezentul e devitalizat. Romanul a supraviețuit paradoxului Joycean (verbalizarea pre-verbalului), iar acum se luptă cu un viitor distopic, care anihilează prezentul și lasă lectorului doar scheletul trecut
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
descoperirea unei relații, iar relația îți păstrează viu interesul pentru problemă. În cazul celălalt, nepăsarea pune capăt înțelegerii ușoare. Cartea lui George Gamow și Russell Stannard oferă spectacolul unui dublu efort: unul de înțelegere din partea autorilor și apoi unul de povestire a ceea ce ei înșiși au înțeles. Asta nu înseamnă că cititorul se va desfăta văzînd cum propria deșteptăciune se adeverește în istețimea autorilor. Dimpotrivă, va fi umilit. Una din prejudecățile de care nu putem scăpa este că, atunci cînd auzim
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
percepția unui copil chinuit de lipsuri, brutalizat de conflicte care îl depășesc, forțat de împrejurări să se maturizeze. Persecuția, privațiunile, amenințările vagi sau precise, bolile alcătuiesc atmosfera deportării. Ele capătă o precizie halucinantă de la un episod la altul, de la o povestire la alta: frigul în Puloverul, teama de moarte în scurta narațiune Moartea, foamea în Puteam fi patru și Ceaiul lui Proust sau Povestea porcului. Copilul, a cărui viziune încearcă să o reconstituie prozatorul, se arată adesea copleșit de singurătate, pierdut
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
și a repatrierii. Biografia generică, îndepărtată de accepția documentară a unei autobiografii, e continuată cu alte episoade, din adolescență și tinerețe, care, dacă nu certifică, indubitabil, o eliberare de trecut, relevă măcar o uitare temporară și o atenuare a traumei. Povestirea Lipova ne arată un protagonist ezitând dramatic să adopte la 13 ani calea maturității evreiești (o face, totuși, formal) sau să urmeze entuziasmul pionieriei, stimulat printr-o tabără de elită, la Lipova, unde asistă uimit, rușinat și lecuit, la controlul
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
ușor să invoc și asemenea exemple de nevroză. Dincolo de ele, peste ele, sălășluia însă urbea, "Veneția Nordului" sau "Amsterdamul Estului". În bună măsură, Sankt Petersburgul răspunde pentru dragostea mea ulterioară față de "literatura sfântă" rusă, cum o numește Tonio Kröger, în povestirea omonimă, splendidă, a lui Thomas Mann. Îți dai seama: unui tânăr brașovean oarecare destinul îi îngăduia să intre în posesia acestui continent unic și univers fascinant, cum pe drept îl numești: pentru mine, o întorsătură chiar miraculoasă! În contextul culturii
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
sau persoană. Și recurge și la monologul specific prozei moderne. O legătura mai profundă ca iubirea, cea de potrivnicie, pune în relație Săgetătorul care negustorește la început de secol XVIII și tânără din secolul al XX-lea. Prozatorul alternează formula povestirii pline de tâlc cu alta, epistolară, între studentă și profesor. A cincea pereche, o Fecioară și un bărbat din Gemeni își trăiește iubirea în cursul unei croaziere pe Mediterana. Iar cea de-a șasea, între Minotaur și Balanța, stă sub
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
nemulțumire cu ce ești, duce la acțiune, care nu satură spiritul, dimpotrivă, îl face să ceară mai mult. "Turmentat de acțiune, bolnavul de catholită poate merge, atunci, pînă la a zgîlțîi istoria, cu frigurile sale." Ca-ntr-un final de povestire despre eroul inacțiunii, vai ție, omenire! Altminteri, cînd nu de generalul căutat de generalul Bonaparte, bunăoară, este vorba, catholita poate însemna un gust pentru distracții, pentru o anume ușurătate: "Infernul a fost descris de unii teologi ca o petrecere care
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
înșine, despre relația cu cei din jur, despre ce ni s-a dat, cu generozitate, și nici n-am observat. Despre ce n-am prețuit, despre ce se poate numi miracolul fiecărei zile. Scenariul lui Hanoch Levin pleacă de la trei povestiri ale lui Cehov și asta amplifică nu neapărat un anumit tip de filosofie, cît un soi de înțelepciune a tăcerii, a introspecției făcută cu dramatism. Vioara lui Rotschild este centrul acestui poem teatral. Lamentația ei este preluată în spectacolul celor
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
Luminița Voina-Răuț Nuria Amat s-a născut în anul 1950 la Barcelona.? A trăit în Columbia, Mexic, Germania, Franța și Statele Unite. A scris romanele: Pan de Boda (1979), Todos somos Kafka (1993), La intimidad (1997), El país del alma (1999); povestirile: El ladrón de libros (1998), Amor breve (1990), Monstruos (1991), Viajar es muy dificil (1995); piesa de teatru: Pat's Room; eseurile: El libro mudo (1994), Letra herida (1998). Romanul Regina Americii a obținut Premiul orașului Barcelona în 2003. Luminița
Nuria Amat Sîntem aleși pentru anumite lucruri by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8614_a_9939]
-
care eram o muscă? Și de atunci mi-a tot cerut părerea. În clipa aceea am avut clar senzația că la venirea noastră pe lume suntem aleși pentru anumite lucruri, că nimic nu-i întâmplător. Mai târziu am scris o povestire inspirată de întâlnirea noastră, intitulată Amor breve, dar, când am publi-cat-o în Spania, toți au crezut că e o invenție de-a mea. Dar și fostul meu soț și actorul - care în prezent se ocupă tot de Beckett într-un
Nuria Amat Sîntem aleși pentru anumite lucruri by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8614_a_9939]
-
și parcursul lui almanah, însemnînd, inițial, în arabă (manah), "locul unde se pun cămilele în genunchi". Pe urmă, prin metonimie, a ajuns să denumească povestea spusă la locul de popas al cămilelor și, apoi, pesemne, datorită regularității acestor răgazuri de povestire, o scriere care urmează un calendar. Distanța la care sare sămînța unei limbi care nu mai trăiește decît prin cîteva sunete aruncate în alta ne dă, cîteodată, tuturor cîți sîntem obișnuiți cu prima sau a doua "generație" etimologică (cel mai
Drumul brânzei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8641_a_9966]
-
De acum încolo ne afundăm într-o amplă feerie, pe care, probabil, Sadoveanu n-a cunoscut-o, dar al cărei model îl va folosi în Hanu Ancuței și în alte compoziții de structură similară. în noaptea de toamnă, autorul transcrie povestirile unor oameni misterioși, adunați într-un sat fără nume și trecuți, toți, de cealaltă parte a realității curente, intrați în literatură. Călătoria simbolică a lui Moș Albu se petrece pe tărîmul mitic al ficțiunii fără vîrstă, acolo unde, ca și
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
mijloacele artistice omologate până acum și apreciate de cititori, el continuă să exploreze teritorii noi și, iată, e pe cale să apară o originală epopee, un fel de călătorie la întâmplare, sub pânze multicolore, asemănătoare călătoriei lui Pantagruel. Oferim cititorului român povestirea de față, din volumul Opera celor trei cerșetori, prefațat de Vasili Aksionov. Omul de litere Gdov a ieșit de la restaurantul "Bavaria" către ora unu noaptea. Regretând că nu luase de la crâșmă o scobitoare, își vârî degetul în gură pentru a
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
în spatele fiecărei ferestre rusești luminate, repetă Gdov, scobindu-se cu o mână între dinți și ținând cu cealaltă, în buzunar, un teanc subțire de bancnote rusești, pe care tocmai ce le primise de la editorul său, în restaurantul "Bavaria", pentru această povestire, menită să înalțe sufletul. Omul de litere renunță să oprească un taxi, hotărându-se să meargă pe jos, să respire aerul înviorător al nopții moscovite. Și rău a făcut. Aproape de casă, s-au luat de el doi curcani, i-au
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
Angelo Mitchievici Adesea cărți precum Călătoriile lui Gulliver a lui Johnatan Swift, Alice în țara minunilor a lui Lewis Carroll sau povestirile lui Oscar Wilde precum Prințul fericit au putut trece drept numai literatură pentru copii așa cum la apariție placheta de poezii a lui Ion Barbu, După melci, dintr-o eroare de "pilotaj" era trimisă la raftul cu cărți pentru cei mici
Elefanții și particulele elementare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8408_a_9733]
-
de puțin le trebuie tuturor acestora pentru activitatea lor: un condei și puțină hârtie (...) Și [își] construiesc colibele fără niciun ajutor, numai cu materialul sărac pe care un singur om îl poate căra în brațe (...) Bertold Brecht<footnote Bertold Brecht, Povestiri din calendar - E.L.U., București, 1967, p.135 footnote> Pornind de la cele menționate în Logica Lumilor Posibile I-IX, ne vom apleca asupra unor criterii necesare și suficiente de constituire a enunțului muzical. Vom repune în atenție problema primatului arhetipic
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
de obicei, un succes care a reunit la Sala Palatului peste 4000 de spectatori care au empatizat cu emoțiile transmise de artist în cele peste două ore de spectacol. Pe lângă interpretarea muzical- actoricească, Tudor Gheorghe a presărat concertul cu câteva povestiri din călătoriile sale, dar și din viața cotidiană. La finalul concertului, Tudor Gheorghe a rugat spectatorii să-i sugereze un cântec și i s-a indicat la unison melodia “Cad pe ape/ Soarele jos a picat”, iar refrenul a fost
Concerte by Gabi Matei () [Corola-journal/Journalistic/84231_a_85556]
-
secol XIII cu Vivaldi și Buenos Aires-ul acelui straniu secol XX, atât de frumos descris de Borges cu Piazzolla. Muzică, fiind un exercițiu al libertății, face să îmi fie imposibil să evit asocierea cu vedutele lui Francesco Guardi și cu povestirile personajelor borgesiene. Imaginea și cuvântul au fost cuprinse în sunet. Frumos, zic eu, a meritat încercat!” - a spus Tiberiu Soare. Din 2009, violonistul român cântă pe o vioară Stradivarius Queen ex-Ernst din 1729, pe care a câștigat-o la o
Concerte extraordinare by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/84309_a_85634]
-
este mesajul pe care Tavi Iepan a vrut să-l transmită prin apariția albumului, care conține piesele pe care el le-a compus (muzică și text) pentru Cargo, înainte de a emigra în Germania (printre care și hiturile Buletin de știri, Povestiri din gară, Brigadierii), dar și o piesă nouă, “Catedrala sufletului”, scrisă special pentru vocea lui Kempes, iar noul videoclip de promovare este pentru “Oglinda”. Imprimat și mixat de Adrian Popescu (producător muzical alături de Iepan), apărut în variantă Digipack, grafică Podratzky
Margareta Pâslaru:”Margareta 70” by Florin-Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/84325_a_85650]
-
din capcana în care singur s-a băgat, adică din discursul soporific despre politică și despre progres: la el, literatura pîndește întotdeauna după colț, sub cele mai neașteptate forme. Marea sa carte începe, după tipicul scientist, cu o nesfîrșită Introducțiune, povestire istorică uneori interesantă, dar iremediabil anostă; deodată însă, prelegerea savantului se întrerupe pentru a relata întîmplarea tragi-comică a unui țăran oltean, Niculae, ajuns pe la începutul secolului mare ban în urma unei întîmplări neverosimile petrecute la Stambul, povestită savuros de prozatorul intrat
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
memorialistul îl întîlnește, providențial, într-o noapte, în tren și care, spre încîntarea lui Ghica, îi povestește acestuia o întîmplare din propria copilărie a scriitorului. A doua scrisoare, Polcovnicul Ioniță Ceganu (din iulie același an, 1879), plasează de astă dată povestirea în gura unui prieten mai vîrstnic al lui Ghica. Saltul se produce o dată cu a treia scrisoare, Din vremea lui Caragea (noiembrie 1879): extraordinara descriere a ciumei, apoi a nunților în cascadă de după potolirea molimei, descrierea moravurilor aristocrației spre finalul domniilor
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]