48,874 matches
-
presus de sfera empirismului. Ar fi logic inadmisibil a se admite În morală un raport transcendental de acest gen, și de a-i nega existența În drept, atunci când ele au, și una și alta, aceeași bază și aceeași natură. Morala pozitivă cu caracterul ei de pozitivitate și cu variabilitatea sa depinzând de diversitatea popoarelor și epocilor, Își afirmă și Își realizează, validitatea În istorie, reflectând mai mult sau mai puțin fidel principiul moralei absolute. Trebuie, de asemenea, să comparăm dreptul pozitiv
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pozitivă cu caracterul ei de pozitivitate și cu variabilitatea sa depinzând de diversitatea popoarelor și epocilor, Își afirmă și Își realizează, validitatea În istorie, reflectând mai mult sau mai puțin fidel principiul moralei absolute. Trebuie, de asemenea, să comparăm dreptul pozitiv, al cărui caracter relativ și istoric se manifestă realmente, concret, și mai categoric chiar, cu principiul ideal al dreptului luat, considerat ca un criteriu de valoare absolută. Și Statul, ca organ al dreptului, Își subordonează (sau ar trebui, sollen) evaluările
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ales urmărind concepția Dreptului În perioada „dreptului natural”, adică În secolul al XVIII-lea, exista convingerea că se poate construi un sistem absolut general și valabil de principii de drept. Un drept natural sau rațional ar fi fost opus dreptului pozitiv, ca fiindu-i superior și universal valabil, cerându-se În numele rațiunii Înlăturarea drepturilor care o contrazic, acestea nefiind decât aberații ivite din arbitrar, violență sau neștiință, În schimb, secolul al XlX-lea vede În această „rațiune” doar o sumă de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
compatibile cu cea dintâi În același subiect. E evident că, aici, alegerea acțiunii de Îndeplinit și omisiunea celorlalte, care fizicește ar fi posibile În locul său, se produce În domeniul subiectiv. Principiul etic astfel aplicat stabilește așadar o ordine de necesități, pozitive și negative, care este tocmai „datoria” (morală). Antiteza este aici Între ceea ce trebuie să se facă și ceea ce nu trebuie să se facă. Acești doi termeni se referă Însă Întotdeauna la subiectul Însuși. 2. Dar acțiunile umane mai pot fi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
când este un sentiment, o pura intenție, o tendință non-exterioară, ne aflăm În domeniul moralei; dimpotrivă, orice acțiune exteriorizată și manifestată printr-un gest material al agentului, În raport cu celălalt, intră În domeniul dreptului și poate, În funcție de circumstanțe, să devină drept pozitiv. Sentimentul de milă față de cerșetor și simpla intenție de a-l ajuta nu este susceptibilă decât de o judecată morală; atâta timp cât sentimentul se exteriorizează, ca de exemplu prin faptul de a dărui o monedă, este vorba de un act juridic
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
apreciată de rațiune. Tocmai la acest izvor, pe care o tradiție multimilenară l-a numit drept penal, legiuitorul nostru a vrut să se refere, arătând În principiile generale de drept un mijloc de a completa lipsurile inevitabile ale prescripțiilor sale pozitive. S-a Încercat cu multă ingeniozitate să se susțină că fiecare sistem juridic e complet, adică lipsit de lacune, deoarece pentru cazurile neprevăzute se poate Întotdeauna argumenta a contrarie, plecând de la normele existente. Dacă Însă argumentarea a contrario poate folosi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fi pur negativ. Deci: e mai apropiat de adevăr faptul de a admite că În orice sistem juridic există lacune (de ex. un caz tipic e ipostaza stingerii familiei regale, neprevăzută de Constituția italiană); dar trebuie adăugat că același sistem pozitiv oferă și mijlocul de a proceda la Înlăturarea acestor lacune, prin recurgerea la izvoarele subsidiare și, În cele din urmă, la dreptul natural sau, după cum se exprimă legiuitorul, la „principiile generale de drept”. Un caracter foarte important și esențial al
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cele din urmă, la dreptul natural sau, după cum se exprimă legiuitorul, la „principiile generale de drept”. Un caracter foarte important și esențial al normelor juridice e imperativitatea. Nu ne putem Închipui o normă care să nu aibă caracter imperativ. Comandamentul pozitiv, nau negativ, e un element integrant al conceptului de drept, fiindcă acesta, după cum am văzut, pune Întotdeauna față În față două subiecte, dând unuia o facultate sau pretenție și impunând celuilalt o datorie, o obligație corespunzătoare. A impune o datorie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fr.7). Dar această enumerare nu trebuie Înțeleasă ca o adevărată clasificare. Evident că, a pedepsi de ex. intră În conceptul lui a porunci, fiindcă legea penală ordonă impunerea și respectiv suportarea pedepsei. Imperativul poate lua, Înainte de toate, o formă pozitivă sau negativă; de aici cea dintâi distincție a normelor juridice În preceptive și prohibitive. Sunt preceptive normele care impun Împlinirea unor acte determinate; sunt prohibitive cele care impun o omitere, Întotdeauna În corelație cu sfera de acțiune a altor obiecte
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
impun o omitere, Întotdeauna În corelație cu sfera de acțiune a altor obiecte. Această distrincție are Însă o importanță limitată, deoarece adeseori se reduce numai la un Înțeles filologic. Aceeași poruncă se poate traduce Într-o formă preceptivă sau prohibitivă (pozitivă sau negativă). E sigur Însă că, atunci când dreptul impune o anumită atitudine, el interzice o atitudine incompatibilă cu cea dintâi, și invers. Ceea ce e important de lămurit este că dreptul nu conține numai interziceri, nu se mărginește la prohibiții, ci
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sigur Însă că, atunci când dreptul impune o anumită atitudine, el interzice o atitudine incompatibilă cu cea dintâi, și invers. Ceea ce e important de lămurit este că dreptul nu conține numai interziceri, nu se mărginește la prohibiții, ci cuprinde și comandamente pozitive, impune a se Împlini anumite acte, după cum am remarcat când am vorbit despre raporturile dintre morală și drept, În orice caz, În drept există Întotdeauna o datorie pozitivă, datorie genetică de supunere la ordinea juridică. Aceasta poate cuprinde, de ex.
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
conține numai interziceri, nu se mărginește la prohibiții, ci cuprinde și comandamente pozitive, impune a se Împlini anumite acte, după cum am remarcat când am vorbit despre raporturile dintre morală și drept, În orice caz, În drept există Întotdeauna o datorie pozitivă, datorie genetică de supunere la ordinea juridică. Aceasta poate cuprinde, de ex. În cazul serviciului militar; chiar și obligația sacrificiului suprem. Mai sunt, apoi, datorii pozitive În raporturile particulare, ca de ex. datoria de Întreținere Între anumite grade de rudenie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
raporturile dintre morală și drept, În orice caz, În drept există Întotdeauna o datorie pozitivă, datorie genetică de supunere la ordinea juridică. Aceasta poate cuprinde, de ex. În cazul serviciului militar; chiar și obligația sacrificiului suprem. Mai sunt, apoi, datorii pozitive În raporturile particulare, ca de ex. datoria de Întreținere Între anumite grade de rudenie, datoria de a da ajutor persoanelor rănite sau aflate În primejdie (v. art. 593 și 652 din Codul penal ital.), datoria de a asigura pe muncitori
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
marinei comerciale) etc. Prin urmare, dreptul nu are un caracter pur negativ, impune a face sau a nu face ceva, de aceea el e o normă universală a acțiunii, care cuprinde Întreaga conduită umană. Dar, dacă exemplele de obligațiuni juridice pozitive nu lipsesc, ci sunt numeroase, cele mai multe norme Însă au formă prohibitivă, adică impun obligații de a nu face; de aici, Încercarea de a reduce tot dreptul la conceptul neminem laedere. Dreptul recunoaște anumite bunuri ale persoanei, vrea să le ocrotească
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
știința juridică. Adept al pozitivismului științific, acesta a căutat să arate că ideea de justiție, ca și ideea de bine, se pot „explica”, dar nu se pot „justifica”. Orice credință juridică, fie că ar fi Întemeiată pe ordinea de drept pozitivă, fie că s-ar produce În noi ca o convingere independentă, nu ar fi decât efectul conștient al presiunii pe care societatea o exercită, prin tendințele și interesele ei, asupra fenomenologiei sufletului nostru; ea nu s-ar putea, prin urmare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ce se pot constata În cazurile vizate, pe unul dintre ele și Îl preferă altuia: debitorul, de exemplu, are interes să i se plătească, legiuitorul preferă acest din urmă interes celui dintâi și-l impune ca o obligație de drept pozitiv, În acest caz, obiectul cugetării legiuitorului nu este de a cerceta prin ce procese de cauze reale se poate ajunge la Încheierea unui contract, sau, dacă o face, numai spre a vedea mai bine dacă e bine sau nu să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
autonomă; ea este paralelă cu cea a naturii, a se confunda cu ea și este la fel de justificată și de obiectivă. Pentru o deplină lămurire, să Încercăm acum, În fine, a relua aceste considerații cu prilejul unei norme oarecare din dreptul pozitiv, cum ar fi de exemplu prescripția legală că furtul este interzis. Această prescripție, așa cum stă scrisă În legile penale sau așa cum e simțită În ambianța socială, are desigur o explicație cauzală, putând fi legată de realitățile sociale și psihice care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pură și simplă a unei acțiuni făcute? Obligația nu e o realitate naturală, spre a o putea explica pe cale genetică-cauzală, printr-o legare a ei de realități naturale; pe această cale, putem cel mult Înțelege numai cum a apărut norma pozitivă ca fenomen social sau cum s-a produs În noi starea intelectuală de conștiință prin care gândim o asemenea obligație, dar prin aceasta este evident că nu am explicat deloc obiectul gândirii pe care această stare de conștiință o reprezintă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
prisma sistematizării sale logice, adică prin prisma adevărului, constituie tocmai punctul de vedere etic, acel al rațiunii practice kantiene, și, prin urmare, și acel juridic, spre deosebire de cel al rațiunii teoretice kantiene. Capitolul V Conceptul de drept. Dreptul obiectiv și dreptul pozitiv. Bilateralitate. Generalitate. Imperativitate. Coercibilitate 1. Dreptul obiectiv În maniera deschis neokantiană, normativistă și imperativistă, manieră care a consacrat numele unor Wilhelm Windelband, Heinrich Rickert, Ernst Cassirer etc, Giorgio del Vecchio asumă consecvent perspectiva axiologic: „Conceptul dreptului - scria filosoful jurist - aparține
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Filosoful observă cu profunzime: Adevărul este, În schimb, că izvorul nesecat al Dreptului e constituit de natura lucrurilor, așa cum poate fi apreciată de Rațiune”. C. Imperativitatea. Nu ne putem imagina o normă care să nu aibă caracter imperativ. Deci: Comandamentul pozitiv ori negativ este un element integrant al conceptului de Drept. Astfel, a impune o datorie (obligație) Înseamnă a ordona. În Drept, nu există modul indicativ, iar când este folosit În Coduri, are un Înțeles imperativ. Toate formulele atenuate de impunere
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a ordona. În Drept, nu există modul indicativ, iar când este folosit În Coduri, are un Înțeles imperativ. Toate formulele atenuate de impunere nu sunt de natură juridică, observă cu justețe Giorgio del Vecchio. Deoarece imperativul poate lua o formă pozitivă sau una negativă cea dintâi distincție deosebește normele juridice În: preceptive și prohibitive. Preceptive sunt normele care impun Împlinirea unor acte determinate. Prohibitive sunt normele care impun o omitere, Întotdeauna În corelație cu sfera de acțiune a altor obiecte. Deși
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În corelație cu sfera de acțiune a altor obiecte. Deși complementare, cele două feluri de norme spun simplu că: atunci când Dreptul impune o atitudine, el interzice o atitudine incompatibilă cu cea dintâi, și reciproc. În Drept, există Întotdeauna o datorie pozitivă, datorie generică de supunere față de ordinea juridică (de ex. În cazul serviciului militar, chiar și obligația sacrificiului suprem; datorie de a ajuta pe muncitori contra accidentelor de muncă; obligația impusă navigatorilor de a veni În ajutorul vaselor aflate În primejdie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu profunzime și justețe, totodată, obiecțiile care s-au adus de-a lungul timpului tezei kantiene a coercibilității dreptului, Giorgio Del Vecchio subliniază, constant și pe deplin coerent logic, reafirmând mereu: „acolo unde lipsește constrângerea, lipsește și Dreptul”. 2. Dreptul pozitiv Adept al Teoriei dreptului Natural, filosoful Giorgio del Vecchio a simțit nevoia de a limpezi, de a clarifica noțiunea de Drept pozitiv și, totodată, care Îi sunt „izvoarele” (am spune, mai bine, „temeiurile”). Ideea de Început afirma că: „nu tot
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
subliniază, constant și pe deplin coerent logic, reafirmând mereu: „acolo unde lipsește constrângerea, lipsește și Dreptul”. 2. Dreptul pozitiv Adept al Teoriei dreptului Natural, filosoful Giorgio del Vecchio a simțit nevoia de a limpezi, de a clarifica noțiunea de Drept pozitiv și, totodată, care Îi sunt „izvoarele” (am spune, mai bine, „temeiurile”). Ideea de Început afirma că: „nu tot Dreptul este În mod necesar pozitiv”. De ex., un proiect de lege nu constituie Încă un drept pozitiv deși are, cu toate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
filosoful Giorgio del Vecchio a simțit nevoia de a limpezi, de a clarifica noțiunea de Drept pozitiv și, totodată, care Îi sunt „izvoarele” (am spune, mai bine, „temeiurile”). Ideea de Început afirma că: „nu tot Dreptul este În mod necesar pozitiv”. De ex., un proiect de lege nu constituie Încă un drept pozitiv deși are, cu toate acestea, forma dreptului sau forma juridicității; sau, de asemenea, o lege are și Își păstrează caracterul logic al dreptului, chiar dacă, la un moment dat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]