3,904 matches
-
au hazul lor, dar nimic mai mult decât atât: Probabil că i-ai insulta remarcând că prăpastia dintre un roman polițist bun și cel mai bun roman serios al ultimilor zece ani aproape că nu există dacă o compari cu prăpastia dintre romanul serios și orice bucată reprezentativă a literaturii antice din secolul al IV-lea î.Hr. (Chandler, 1977, p. 58). Mult mai rezonabil e, însă, atunci când pune în discuție condițiile necesare nașterii unei arte viguroase. În același loc, el nuanțează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și lipsită de scrupule, ea împinge nerușinarea până la a se săruta cu Marlowe în fața propriului soț. Nu doar diferența de vârstă, ci și cea de experiență socială a căscat între bărbatul în vârstă și femeia debordând de energie sexuală o prăpastie de netrecut. Pentru a finaliza actul seducției, Helen îl invită pe detectiv la clubul de noapte al milionarului Laird Brunette. Marlowe acceptă, dar împrejurările îl ajută să-și păstreze reputația nepătată: între timp, ancheta îl condusese în locuri mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pielea - de vreme ce, naiv, comisese greșeală după greșeală. Neinspirat, nerezonabil, neuman, ni se înfățișează în cea mai spectaculoasă formulă în care un erou de tipul său ni se poate înfățișa: nevrotic, nefuncțional, atroce. Într-un cuvânt: înduioșător. E piscul, dar și prăpastia în care sfârșește orice erou care începe să-și simtă cu acuitate limitele. Uimit că a mai scăpat dintr-un cerc al Infernului, Philip Marlowe își redimensionează obsesiile: învață să-și trăiască drama fără incandescență, dar și fără sarcasm. Cavalerul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
inutilizabil pentru intențiile autorului, Chandler renunță, de fapt, la atributele lui Marlowe. Pe parcursul romanului, el nu investighează, ci urmărește derutat, fascinat, oripilat firele unor întâmplări în care este implicat fără voia lui, ca într-un soi de somnambulism pe marginea prăpastiei. Radicala modificare de stil, structură și concepție nu poate fi deconectată de puternica infuzie autobiografică a cărții. Nu e vorba, firește, de un autobiografism transpus mecanic, ci de un dialog, pe jumătate abstract, pe jumătate palpabil, între durerea și disperarea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Craiova (de unde a fost dat afară) și ca documentarist la Stațiunea Agricolă Experimentală Șimnic, unde a activat până la 64 de ani. S-a căsătorit și a avut doi copii. Nicolae Călinescu a murit pe 10 august 1992, alunecând într-o prăpastie din munții Făgăraș, în timp ce încerca să reconstituie traseele rezistenței anticomuniste. Ioan Cerbu 1tc " Ioan Cerbu1" S-a născut pe 18 octombrie 1924 în comuna Partoș, județul Alba. A fost arestat ca student la Facultatea de Teologie din Sibiu și a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Popa „Țanu” spune despre el că „se evidențiase prin felul sălbatec și bestial în care își bătea mai ales prietenii și foștii săi șefi, așa cum a fost cazul cu deținuții Moroianu Vasile, Păvăloaie Constantin, Bogdanovici Alex. etc”2, ceea ce denotă prăpastia în care căzuse Pătrășcanu și dorința de răzbunare. Pe 24 aprilie a fost mutat la camera 3-spital și afirmă că și acolo erau cărți și lideri ai deținuților: Păvăloaie, Jianu, Nistor, Andronic, Iosif V. Iosif. Conform înțelegerii cu cei de la
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
imaginar, un animal feroce nu-i oare cel mai bun leac pentru a elimina angoasa? Tendința fetiței de a-și alege ca tovarăș imaginar un animal provine, poate, și din faptul, remarcat de Freud (1926/1995), că la această vârstă, „prăpastia dintre om și animal nu este încă recunoscută” și nu este atât de accentuată cum va fi mai târziu. La rândul lor, adulții își pot crea și ei un alter ego, așa cum sugerează cântecul „Fratele meu”, scris de Maxime Le
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că au fost „un anticorp pentru durere” - sunt multiple. După propriile-i spuse, se simte sărăcită și amputată, are senzația de a fi tăiată în două, de a fi otrăvită de o amărăciune ferecată sub lacăt, de a aluneca în prăpastia fără fund a tristeții. Ea resimte o disperare brută, este bântuită de angoasă și de un sentiment de nefericire pe care încearcă din răsputeri să le sufoce, dar care însă reușesc să se infiltreze pe căi ocolite. Vor urma o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cutremur a avut loc în anul 1738, în timpul celei de-a treia domnii a lui Constantin Mavrocordat, când au crăpat zidurile de la vechea curte domnească; case și biserici s-au dărâmat; lângă București, pământul s-a crăpat, formând o adevărată prăpastie. Despre acest cutremur, cronicarul Constantin Dapontes scria: “Miercuri, 31 mai, către orele 3 și jumătate din ziua, a avut loc la București un groaznic cutremur de pământ. Palatul domnesc s-a crăpat în mai multe locuri și s-au dărâmat
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
lasă să se întrevadă, pe alocuri, note comune cu scrisul de mai târziu al Ștefanei Velisar-Teodoreanu, inclusiv în două încercări de roman: Un menaj ca multe altele (accesibil cvasiintegral, prin secvențele înseriate, în 1935, în „Adevărul literar și artistic”) și Prăpastia (din care imprimă disparate fragmente în periodice, între 1936 și 1940). Susține, între 1935 și 1936, în „Adevărul literar și artistic”, o „Cronică feminină” plină de miez. SCRIERI: Poeme pentru adormit durerea, Craiova, 1937. Repere bibliografice: Doina Bucur, Pentru Paul
BUCUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285903_a_287232]
-
Nu se optează pentru soluția revoltei în perpetuitate, ci pentru una estetică și umanistă: împăcarea cu soarta, prin integrarea în macrocosm. Proiectat în pură idealitate, atenuat de feericul înscenării dramatice, tragicul, în Deliana, are, ca în Miorița, seninătatea zâmbetului deasupra prăpastiei. Durerea nu exclude conștiința frumuseții lumii, magia înfricoșată pe care o exercită în tocmelile ei desăvârșite. În Soarele și Luna, Dumnezeu, constrâns de răzvrătirea celei mai mândre dintre făpturile sale, hotărăște, pentru a nu se nega pe sine, să nimicească
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
se-adune nu mai vrea”), ea se lasă peste trecut („șerpi plini de ghimpi/ umbra planta memoria/ într-un loc secetos din trecut”) nu ca semn final, ci ca absolvire, ca transfer al eului dincolo de limite („în timp ce plângi în somn/prăpastia se gândește la tine”). În acest timp, sufletul lipsit de umbră devine „chin de pâslă” și este așteptat „ca un mormânt”. El se „sparge ca un vas”, înseamnă „trecutul rănii viitoare”, călătorește „în surpare” și sfârșește prin a topi oglinda
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
nebănuită bogăție de nuanțe (...). În scena aceasta scurtă sunt creionate, prin numai câteva amănunte semnificative, două portrete viguroase. Pescarul obidit e nevoit să se umilească («jupâne, ostenește-te, spune el cu șapca în mână» (...). Tot atât de precis este redat și exploatatorul. Prăpastia ce-l desparte de muncitor, trândăvia lui îmbuibată, sunt sugerate, dincolo de împrejurările concrete ale locului și momentului respectiv, prin insistența cu care autorul vorbește despre acea lume a lui. De asemenea, apare clară în această scenă cruzimea, lipsa de omenie
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
autocritica, prin care admitem sincer că judecățile date de alții despre noi sunt adevărate. Câtă vreme critica criticului asupra unui scriitor nu se preface în autocritică liber consimțită în măsura în care a fost înțeleasă din partea scriitorului, între critică și creație este o prăpastie și una nu poate ajuta pe cealaltă. În treacăt fie zis, toate cărțile care apar trebuiesc recenzate fără excepție în cronici literare stabile, într-un spirit serios, adică în așa fel încât să se înțeleagă ce e bine și ce
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bătrân se retrage de pe piața muncii, i se acordă din nou un spațiu în lumea femeilor și în povestea Sarei. Deși Sara este o profesionistă, munca ei poartă amprenta hranei afective și protecției presupuse de natura și locația meseriei. Semnificația prăpastiei dintre lumea bărbaților și spațiul femeilor este rezumată cel mai bine de faptul că Sara nu are permis de conducere, iar mașina familiei este folosită în exclusivitate de soțul ei. În aceeași ordine de idei, Sara va vorbi despre prietenul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
familiei și creșterii copiilor, păstrându-li-se totuși suficiente opțiuni în sferele sociale și ale relațiilor de familie, ale carierei și investirii în gospodărie (Levinson, 1996). Acest lucru ar putea explica trăsăturile multiaxiale ale structurilor intrigilor lor. La vârsta mijlocie, prăpastia dintre graficele bărbaților și cele ale femeilor se micșorează încă o dată. E posibil ca acest lucru să aibă loc deoarece solicitările multiple din viața tinerelor femei încep, la vârsta de mijloc, să se diminueze ca intensitate și, odată cu tranziția înspre
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
de a lua contact cu lucruri [ noi ] și de a mă adapta lor. Chiar dacă nu-ți aparțin, chiar dacă țin de o altă cultură. Pentru alți intervievați, alegerea liceului a fost un act calculat - adesea împreună cu părinții - cu scopul a evita prăpastia dintre ambianța școlii și mediul de acasă, după cum a explicat Ben, unul dintre participanții la cercetarea noastră: Am fost un elev excelent și trebuia să merg la liceul X , dar apoi am avut impresia că grupul social al elevilor de la
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
mai larg. Probabil acesta a fost motivul pentru care toți aveau mari așteptări de la mine, nu știu... pe bune, toți din familie (Steve); unul din părinți, de obicei tatăl, este descris ca având un mare, deși nevalorificat. În acest fel, prăpastia percepută între povestitor și părintele său poate fi minimalizată, ca în cazul Sarei: „Tata era nemaipomenit de bun la matematică și avea o memorie impecabilă a faptelor și figurilor. Puteam să-l întreb orice și-mi răspundea imediat”. Referirile la
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
din fotografie, pe care îl invidiam atâta pentru libertatea lui, avea să se scufunde după scurta lui existență plină de făgăduieli. M-am așezat pe cușetă, prinzându-mă bine de marginea ei, ca și cum aș fi fost cocoțat pe cornișa unei prăpastii. Iar acea cornișă se apleca tot mai mult, făcându-mă să pierd noțiunea de sus și de jos. Abia după ce m-am rugat, am înțeles sensul șoaptelor mele: — Trebuie să facem ceva, nu vreau să mor! Nu acum... Nu știam
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
înspăimântătoare în care sufletele păcătoase ajung după moarte. Există, prin urmare, în viziunea vidului o dimensiune adesea regresivă; lucru confirmat de abordarea jungiană, care face din abis simbolul matricei. Mai ales în limbajul curent, abisul este și expresia unei frontiere (prăpastia dintre două ființe, dintre două idei) și a unei lipse de conținut. Visul poate, prin urmare, simboliza fie șubrezirea unei relații, fie distanța înspăimântătoare ce există între sine și celălalt, ori între dorință și realitate. Vidul este totuși un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
spațiului ce trebuie umplut. Lipsa este circumscrisă. Așteptarea și cererea, adică dorința, sunt mai bine definite. Șanțul sau tranșeea, în afară de semnificația dată găurii, adaugă noțiunile de separare și protecție. În limbaj curent, predomină mai ales ideea de separare («există o prăpastie între noi»); prin urmare, în vis, imaginea evocă obstacolul (material, fizic sau afectiv) ce dăunează relației, dar care îi poate permite persoanei și să se protejeze, nedăruindu-se total. Absență, absent Absența are în mod simbolic un sens, idee pe
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
plan psihologic, dezordinea evocă regresia și este rezultanta terifiantă a pierderii de repere, a exploziei sau a divizării sinelui. Este sinonimă cu confuzia, la extremă cu nebunia. Este, prin urmare, ceea ce amenință individul care se rătăcește pe drumuri greșite. Vezi Prăpastie. Distrugere, a distruge Simbolistica distrugerii (a surpărilor sau năruirilor), oricât de evidentă ar fi, depinde de cine este actor și cine este victima actului distructiv: - a suporta distrugerea înseamnă a trăi cu frica că se năruie tot ce ai realizat
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
vedem pe fereastră. La fel de nepotrivit (incredibil) este să zăbovim descriptiv pe detalii ambientale în timp ce ne grăbim spre un loc anume. Lipsa de experiență îi face pe debutanți să supraliciteze dramatismul unei scene (o cabină de teleferic defectă, suspendată deasupra unei prăpăstii): „Sunt în telecabină de ore întregi. Nimeni nu vorbește. Toți ne speriem și țipăm iarăși și iarăși. Fără rost ne calmăm. Frigul serii devine insuportabil, chiar dacă suntem închiși. Încercăm să deschidem ușa. Bărbatul cere ajutor, noi ne împingem cu toții. Ușa
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
numără între primele noastre romane, Doritorii nebuni, apărut fără semnătura scriitorului în foiletonul „Dâmboviței” din 1864, rămânând doar o încercare. Scriere epistolară, Manoil schițează tipul eroului romantic, wertherian, pasionat și sensibil, apoi cinic, disperat sau nepăsător, împins prin iubire în prăpastia viciului. Inexperiența referitoare la cerințele genului se simte în tendința ilustrativă impusă acțiunii și în lipsa motivației psihologice. Nu străină de influența lui Balzac este strădania de a da pictură de moravuri în mediu românesc. În Elena, meritorie rămâne încercarea de
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
Bührer, Anarhistul - Romanul unui răzvrătit, București, 1930; Holger Dachmann, Povestiri din Danemarca, pref. trad., București, [1932]; Jules Vallès, Amintirile unui student sărac, București, [1932]; Virgilio Biocchi, Acul de cap, București, f.a.; Herbert Eulenberg, Taina femeilor, București, f.a.; Leonhard Franck, Deasupra prăpastiei, București, f.a.; Maxim Gorki, Cerșetorii, București, f.a.; Franz Herczeg, Când femeile se plictisesc, București, f.a.; Ejnar Mikkelsen, Demonul ghețarilor polari, București, f.a.; V. I. Nemirovici-Dancenko, Ocnașul, București, f.a.; Gabriele Reuter, Femeia cu picioare de capră, București, f.a.; Ferdinand von Saar
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]