2,965 matches
-
fie prea puțin grăitoare.” (C. Noica) Categorii semantice de predicattc "Categorii semantice de predicat" Modul specific în care se desfășoară, în procesul de comunicare lingvistică, actualizarea planului semantic al enunțului verbal determină tipurile semantice de predicat, în amândouă variantele structurale (predicat sintetic, predicat analitic). Dintr-o primă perspectivă, a raportului dintre planul semantic al enunțului și lumea extralingvistică, se disting două categorii de predicate: a. predicatul absolut b. predicatul referențial a. Predicatul absoluttc "a. Predicatul absolut" În enunțul cu predicat absolut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
puțin grăitoare.” (C. Noica) Categorii semantice de predicattc "Categorii semantice de predicat" Modul specific în care se desfășoară, în procesul de comunicare lingvistică, actualizarea planului semantic al enunțului verbal determină tipurile semantice de predicat, în amândouă variantele structurale (predicat sintetic, predicat analitic). Dintr-o primă perspectivă, a raportului dintre planul semantic al enunțului și lumea extralingvistică, se disting două categorii de predicate: a. predicatul absolut b. predicatul referențial a. Predicatul absoluttc "a. Predicatul absolut" În enunțul cu predicat absolut, se absolutizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
comunicare lingvistică, actualizarea planului semantic al enunțului verbal determină tipurile semantice de predicat, în amândouă variantele structurale (predicat sintetic, predicat analitic). Dintr-o primă perspectivă, a raportului dintre planul semantic al enunțului și lumea extralingvistică, se disting două categorii de predicate: a. predicatul absolut b. predicatul referențial a. Predicatul absoluttc "a. Predicatul absolut" În enunțul cu predicat absolut, se absolutizează planul semantic al relației de interdependență subiect predicat, concomitent cu absolutizarea semanticii lexicale a termenilor care realizează cele două funcții sintactice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
actualizarea planului semantic al enunțului verbal determină tipurile semantice de predicat, în amândouă variantele structurale (predicat sintetic, predicat analitic). Dintr-o primă perspectivă, a raportului dintre planul semantic al enunțului și lumea extralingvistică, se disting două categorii de predicate: a. predicatul absolut b. predicatul referențial a. Predicatul absoluttc "a. Predicatul absolut" În enunțul cu predicat absolut, se absolutizează planul semantic al relației de interdependență subiect predicat, concomitent cu absolutizarea semanticii lexicale a termenilor care realizează cele două funcții sintactice la nivel
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al enunțului verbal determină tipurile semantice de predicat, în amândouă variantele structurale (predicat sintetic, predicat analitic). Dintr-o primă perspectivă, a raportului dintre planul semantic al enunțului și lumea extralingvistică, se disting două categorii de predicate: a. predicatul absolut b. predicatul referențial a. Predicatul absoluttc "a. Predicatul absolut" În enunțul cu predicat absolut, se absolutizează planul semantic al relației de interdependență subiect predicat, concomitent cu absolutizarea semanticii lexicale a termenilor care realizează cele două funcții sintactice la nivel conceptual, în afara oricărei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
determină tipurile semantice de predicat, în amândouă variantele structurale (predicat sintetic, predicat analitic). Dintr-o primă perspectivă, a raportului dintre planul semantic al enunțului și lumea extralingvistică, se disting două categorii de predicate: a. predicatul absolut b. predicatul referențial a. Predicatul absoluttc "a. Predicatul absolut" În enunțul cu predicat absolut, se absolutizează planul semantic al relației de interdependență subiect predicat, concomitent cu absolutizarea semanticii lexicale a termenilor care realizează cele două funcții sintactice la nivel conceptual, în afara oricărei determinări cu originea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de predicat, în amândouă variantele structurale (predicat sintetic, predicat analitic). Dintr-o primă perspectivă, a raportului dintre planul semantic al enunțului și lumea extralingvistică, se disting două categorii de predicate: a. predicatul absolut b. predicatul referențial a. Predicatul absoluttc "a. Predicatul absolut" În enunțul cu predicat absolut, se absolutizează planul semantic al relației de interdependență subiect predicat, concomitent cu absolutizarea semanticii lexicale a termenilor care realizează cele două funcții sintactice la nivel conceptual, în afara oricărei determinări cu originea în situația de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structurale (predicat sintetic, predicat analitic). Dintr-o primă perspectivă, a raportului dintre planul semantic al enunțului și lumea extralingvistică, se disting două categorii de predicate: a. predicatul absolut b. predicatul referențial a. Predicatul absoluttc "a. Predicatul absolut" În enunțul cu predicat absolut, se absolutizează planul semantic al relației de interdependență subiect predicat, concomitent cu absolutizarea semanticii lexicale a termenilor care realizează cele două funcții sintactice la nivel conceptual, în afara oricărei determinări cu originea în situația de comunicare. Din punct de vedere
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planul semantic al relației de interdependență subiect predicat, concomitent cu absolutizarea semanticii lexicale a termenilor care realizează cele două funcții sintactice la nivel conceptual, în afara oricărei determinări cu originea în situația de comunicare. Din punct de vedere logico-semantic, enunțurile cu predicat absolut sunt expresia unor adevăruri axiomatice; semantica termenului-predicat și semantica termenului-subiect sunt consubstanțiale: „Lumea există.” „Omul gândește.” Predicatul este expresia lingvistică a unei „note” din sfera noțiunii/conceptului - exprimată lingvistic prin subiect, dar a unei note esențiale, intrinseci, care este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două funcții sintactice la nivel conceptual, în afara oricărei determinări cu originea în situația de comunicare. Din punct de vedere logico-semantic, enunțurile cu predicat absolut sunt expresia unor adevăruri axiomatice; semantica termenului-predicat și semantica termenului-subiect sunt consubstanțiale: „Lumea există.” „Omul gândește.” Predicatul este expresia lingvistică a unei „note” din sfera noțiunii/conceptului - exprimată lingvistic prin subiect, dar a unei note esențiale, intrinseci, care este însuși temeiul/nucleul noțiunii; altfel spus, existența (afirmată prin subiect) și esența (afirmată prin predicat) sunt consubstanțiale, ceea ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
există.” „Omul gândește.” Predicatul este expresia lingvistică a unei „note” din sfera noțiunii/conceptului - exprimată lingvistic prin subiect, dar a unei note esențiale, intrinseci, care este însuși temeiul/nucleul noțiunii; altfel spus, existența (afirmată prin subiect) și esența (afirmată prin predicat) sunt consubstanțiale, ceea ce și conferă caracter interversibil celor doi termeni-funcție: Lumea există. ® Ceea ce există e lume(a). S P S P Omul gândește. ® Cel ce gândește e om(ul). S P S P Enunțurile cu predicat absolut au dezvoltarea redusă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și esența (afirmată prin predicat) sunt consubstanțiale, ceea ce și conferă caracter interversibil celor doi termeni-funcție: Lumea există. ® Ceea ce există e lume(a). S P S P Omul gândește. ® Cel ce gândește e om(ul). S P S P Enunțurile cu predicat absolut au dezvoltarea redusă la cei doi termeni ai nucleului predicațional: subiectul și predicatul. Verbele care realizează predicatul absolut au conținutul lexical absolutizat în desfășurarea consubstanțialității semantice subiect - predicat sau își dezvoltă o variantă proprie acestor enunțuri, a cărei caracteristică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termeni-funcție: Lumea există. ® Ceea ce există e lume(a). S P S P Omul gândește. ® Cel ce gândește e om(ul). S P S P Enunțurile cu predicat absolut au dezvoltarea redusă la cei doi termeni ai nucleului predicațional: subiectul și predicatul. Verbele care realizează predicatul absolut au conținutul lexical absolutizat în desfășurarea consubstanțialității semantice subiect - predicat sau își dezvoltă o variantă proprie acestor enunțuri, a cărei caracteristică definitorie este pierderea componentei „temporalitate”. Verbul a fi este un verb existențial, sinonim „perfect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
există e lume(a). S P S P Omul gândește. ® Cel ce gândește e om(ul). S P S P Enunțurile cu predicat absolut au dezvoltarea redusă la cei doi termeni ai nucleului predicațional: subiectul și predicatul. Verbele care realizează predicatul absolut au conținutul lexical absolutizat în desfășurarea consubstanțialității semantice subiect - predicat sau își dezvoltă o variantă proprie acestor enunțuri, a cărei caracteristică definitorie este pierderea componentei „temporalitate”. Verbul a fi este un verb existențial, sinonim „perfect” cu a exista, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
existența este raportată la situația de comunicare, printr-o actualizare referențială, verbul a fi este sinonim cu a se afla și primește, în consecință, determinări de timp, de spațiuetc. Nu e nimeni aici/acum./ Nu a fost nimeni acolo/ieri. Predicatul absolut poate fi introdus în situația de comunicare numai ca un „obiect” autonom - „obiect semantic” supus actualizării printr-o altă predicație: șCred/nu cred căț Dumnezeu există. șCred/nu cred căț omul gândește. Intră în aceeași categorie, a predicatului absolut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ieri. Predicatul absolut poate fi introdus în situația de comunicare numai ca un „obiect” autonom - „obiect semantic” supus actualizării printr-o altă predicație: șCred/nu cred căț Dumnezeu există. șCred/nu cred căț omul gândește. Intră în aceeași categorie, a predicatului absolut, predicatele conceptuale și predicatele metaforice; amândouă tipurile au structură analitică, guvernată de copula absolută a fi, în formă de prezent, persoana a III-a. Structura enunțului poate fi redusă la termenii realizând cele două funcții ale nucleului predicațional, dar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
absolut poate fi introdus în situația de comunicare numai ca un „obiect” autonom - „obiect semantic” supus actualizării printr-o altă predicație: șCred/nu cred căț Dumnezeu există. șCred/nu cred căț omul gândește. Intră în aceeași categorie, a predicatului absolut, predicatele conceptuale și predicatele metaforice; amândouă tipurile au structură analitică, guvernată de copula absolută a fi, în formă de prezent, persoana a III-a. Structura enunțului poate fi redusă la termenii realizând cele două funcții ale nucleului predicațional, dar poate fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
introdus în situația de comunicare numai ca un „obiect” autonom - „obiect semantic” supus actualizării printr-o altă predicație: șCred/nu cred căț Dumnezeu există. șCred/nu cred căț omul gândește. Intră în aceeași categorie, a predicatului absolut, predicatele conceptuale și predicatele metaforice; amândouă tipurile au structură analitică, guvernată de copula absolută a fi, în formă de prezent, persoana a III-a. Structura enunțului poate fi redusă la termenii realizând cele două funcții ale nucleului predicațional, dar poate fi mai amplă, mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în formă de prezent, persoana a III-a. Structura enunțului poate fi redusă la termenii realizând cele două funcții ale nucleului predicațional, dar poate fi mai amplă, mai ales prin dezvoltarea unor noi câmpuri semantico-sintactice cu originea în termenul predicat. Predicatul conceptual (al conceptualizării) este propriu stilului științific/filozofic. Expresie a definiției reale a conceptelor, predicatul reia într-o desfășurare amplă, explicită, definiția nominală, reprezentată de planul semantic-noțional al termenului subiect: „Ermetismul e o metodă de gândire prin simboluri, dar trebuie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizând cele două funcții ale nucleului predicațional, dar poate fi mai amplă, mai ales prin dezvoltarea unor noi câmpuri semantico-sintactice cu originea în termenul predicat. Predicatul conceptual (al conceptualizării) este propriu stilului științific/filozofic. Expresie a definiției reale a conceptelor, predicatul reia într-o desfășurare amplă, explicită, definiția nominală, reprezentată de planul semantic-noțional al termenului subiect: „Ermetismul e o metodă de gândire prin simboluri, dar trebuie să determinăm ce este un simbol.” (G. Călinescu) În stilul filozofic, planul semantic al predicatului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicatul reia într-o desfășurare amplă, explicită, definiția nominală, reprezentată de planul semantic-noțional al termenului subiect: „Ermetismul e o metodă de gândire prin simboluri, dar trebuie să determinăm ce este un simbol.” (G. Călinescu) În stilul filozofic, planul semantic al predicatului absolut intră în mod frecvent cu planul semantic al subiectului într-un raport de incluziune: „Omul tânăr nu este, ci devine; numai despre omul bătrân se poate întrucâtva zice că este fiindcă a fost și s-a dezvoltat.” (T. Maiorescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mod frecvent cu planul semantic al subiectului într-un raport de incluziune: „Omul tânăr nu este, ci devine; numai despre omul bătrân se poate întrucâtva zice că este fiindcă a fost și s-a dezvoltat.” (T. Maiorescu) Dintre cele două predicate ale propozițiilor din prima parte a frazei, aflate în relație de coordonare opozitivă, al doilea afirmă devenirea ca esență a ființei umane; umanitatea (omului) și devenirea sunt în relație de incluziune: devenirea este inclusă în umanitatea omului: Omul ... devine. Omul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
devine. Omul ... este. ® Omul există + este (devenit) om. Ceea ce înseamnă: sfârșitul unei vieți individuale conturează destinul ființei individuale; din punctul de vedere cel mai profund: și-a construit și apărat umanitatea sau a trăit doar, în cel mai bun caz. Predicatul metaforic (al metaforizării) este propriu limbajului poetic: „O fată frumoasă e o fereastră deschisă spre paradis.” (L. Blaga) Prin predicatul absolut al metaforizării, se poate revela adevărul esențial, obscurizat de adevărul fenomenal, exprimat lingvistic prin predicate referențiale: „Nu credeți cum
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de vedere cel mai profund: și-a construit și apărat umanitatea sau a trăit doar, în cel mai bun caz. Predicatul metaforic (al metaforizării) este propriu limbajului poetic: „O fată frumoasă e o fereastră deschisă spre paradis.” (L. Blaga) Prin predicatul absolut al metaforizării, se poate revela adevărul esențial, obscurizat de adevărul fenomenal, exprimat lingvistic prin predicate referențiale: „Nu credeți cum că luna-i lună. Este / Fereasta cărei ziua-i zicem soare.” (M. Eminescu) Luna-i lună. (S) (pr.ref.) luna
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obscurizat de adevărul fenomenal, exprimat lingvistic prin predicate referențiale: „Nu credeți cum că luna-i lună. Este / Fereasta cărei ziua-i zicem soare.” (M. Eminescu) Luna-i lună. (S) (pr.ref.) luna (noaptea) - este fereasta (pr. metaf.) soare (ziua) b. Predicatul referențialtc "b. Predicatul referen]ial" În enunțurile cu predicat referențial, prin predicație se actualizează - în funcție de situația de comunicare sau/și de tipul de cunoaștere (empirică, științifică, artistică, filozofică, religioasă) - planul semantic al termenului-subiect și planul semantic global. În funcție de specificul clasei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]