27,702 matches
-
american în care se vor îmbarcă în această vară, „Most Nights”, împreună cu Tegan and Sară. Formația va da startul turneului pe data de 6 iulie în Toronto, având ultimul concert la sfârșit de septembrie. Astfel, fanii își pot asculta trupa preferată în săli din Detroit, New York, Denver, Los Angeles sau Dallas. BRUNO MARȘ - videoclipul “When I Was Your Mân”. Talentatul cântăreț a lansat un nou videoclip pentru single-ul „When I Was Your Mân”. Piesă este cea de-a doua extrasa
Mondo pop by Mihai Anton () [Corola-journal/Journalistic/83141_a_84466]
-
legat de această carte, el este acela că, în pofida titlului, ea nu este destul de subiectivă. Autorul simte nevoia să concentreze confesiunile într-o înșiruire aproape obiectivă de fapte. În felul acesta câștigă istoria aviației, dar pierde literatura. Personal aș fi preferat ca Marianei Drăgescu și Stelei Huțan-Palade să li se lase mai mult spațiu pentru a visa pe marginea propriilor lor destine. Mai ales că sensibilitățile acestor amazoane ale aerului nu sunt deloc străine de ceea ce se numește talent literar. Însemnările
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
de Unbreakable (Indestructibilul, 2000), Signs (Semne, 2002), The Village (Satul, 2004) și Lady in the Water (Doamna din apă, 2006), filme nu numai inegale ca valoare, dar riscînd adesea să alunece spre kitsch-ul bine fasonat al filmului hollywoodian. Am preferat povestea familiei din Semne pentru modul în care evoluează psihoza într-o celulă de criză a unei familii incongruente, cu o notă de maladiv și paradoxal de cea mai bună calitate, făcînd abstracție de trama SFistică cu extratereștrii debarcați în
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
dorise, că delegația oficială a Domnitorului și a Guvernului României unite avea să-i caute, febril și inutil, rămășițele pămîntești, pentru a fi reînhumate cu pompă în țară. S-ar zice că, într-un ultim gest de martir, Bălcescu a preferat definitiv anonimatul. Dacă existența istoricului Bălcescu s-a plasat sub semnul martirajului, este pentru că substanța sa secretă și profundă i-a orientat, din umbră și cu fermitate, pașii. Nu este aici vorba numai de biografie, ci și de viziunea spirituală
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
fermitate, pașii. Nu este aici vorba numai de biografie, ci și de viziunea spirituală care l-a animat pe autor. Bălcescu a scris puțin și fragmentar nu doar pentru că a trăit puțin și în condiții dificile, ci și pentru că a preferat acțiunea directă scrisului. Același cifru, azi perceptibil, explică existența sa zbuciumată, ca și opera, fragment dintr-un ansamblu rămas neterminat. Cifrul personalității lui Bălcescu îl reprezintă, cred, spiritul monahal cu care istoricul s-a identificat complet, convins tot mai mult
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
aspirațiile și convingerile lor nu contează. Că soarta li se joacă în altă parte și că e inutil să-și consume energia luptându-se cu morile de vânt ale corupției, minciunii și nesimțirii drapate în formule juridice. În loc să voteze, românul preferă să chibițeze la televizor, îmbrăcându-și frustrările în dispreț față de sistem și neputința în lipsă de orizont. Că eu, ca intelectual sceptic și central-european nevrotic mă înscriu de bună voie în această categorie mi se pare firesc. Dar voi?
Și totuși, de ce n-ați votat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8325_a_9650]
-
surprinse de Gyuri Ilinca se manifestă deschis, în natura mediului rural, cântând chiar la diferite instrumente, ce compun în genere tarafurile sătești de lăutari; Cornel Brad a expus un grupaj de peisaje reflectate, simetric, în apă, iar Cristina Irian a preferat să confere un aer fantomatic siluetelor și obiectelor prezentate. Exponatele au reflectat doza de sensibilitate, simțul de observație a mediului înconjurător și simțul psihologic, ale fiecăruia dintre artiști. În fine, am pătruns în ambianța Instalației audio-video. Un personaj feminin - performer
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
Boulez, Stockhausen, Nono etc.), când apar noi “tipuri de muzici” (concretă, electronică sau electroacustică). În construcția Săptămânii Internaționale a Muzicii Noi am optat pentru această ultimă perspectivă asupra conceptului respectiv, orientându-ne, în consecință, asupra muzicii realizate după 1950. Ați preferat, în limitele acestei perioade (1950 - 2014) lucrări aparținând unor anumite orientări (tehnice, de limbaj muzical sau estetice) cum ar fi aleatorism, spectralism, post modernism, minimalism etc., sau nu? D.B. Răspunsul este hotărât nu. Am făcut loc, în egală măsură, tuturor
Dan Buciu despre SIMN 2014 by Andra FRĂȚILĂ () [Corola-journal/Journalistic/83328_a_84653]
-
la Opera noastră bucureșteană. Și nu în ultimul rând, pentru că în ciuda modestiei partiturilor tehnice „La Sylphide”, mă refer la această variantă, în coregrafia lui August Bournonville, ce se joacă peste tot în lume, mai puțin la Paris unde a fost preferată prima variantă în coregrafia lui Pierre Lacotte (după Philippe Taglioni), evidențiază calități artistice rare, dar esențiale unui mari balerine: săritură, echilibru, grație, expresivitate, calități în care Alina Cojocaru excelează. În fine, mie mi-a plăcut foarte mult. A fost un
Revelație și surpriză la Opera Națională by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/83410_a_84735]
-
ce eram...”. Celelalte sunt “Mint”, “Doi prieteni”, “La jumătatea vieții”, “Aș zbura spre infinit”, “Toamnă perversă”. Între semnatarii versurilor îi întâlnim pe poeții Ion Minulescu, Șt. O. Iosif, dar și pe Constantin Drăghici sau Ioana Sandu. Greu de ales melodia preferată din acest “duel” componistic Drăghici-Reiter, “arbitrat” de vocea admirabilă a Ioanei Sandu. Cert este că, “de nebuni ce erau”, ne-au dăruit un album de colecție! Octavian URSULESCU
La jumătatea carierei by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83423_a_84748]
-
nu e altceva decât un "oligarh" ale cărui învârteli nu ne-au ajuns încă la urechi. După cum duduia "independentă", cu cercei tropicali în urechi, cu zâmbet panoramic, ar putea să reprezinte niște interese atât de întunecate încât aproape că ai prefera să nu afli de ele. S-a lucrat intens, s-a lucrat masiv la ruina de astăzi a vieții publice din România. E greu de dovedit că Iliescu și acoliții săi au știut de la bun început ce fac. Dar e
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
continuă textul ei, aceste defecte ale poeziilor mele. Deseori nu sunt mulțumită de forma lor finală, multe vor fi îmbunătățite, modificate în bine". Vom transcrie câteva în acest spațiu, nu înainte de a-i numi pe poeții pe care ea îi preferă. în primul rând Eminescu, apoi Blaga, Sorescu, Nichita, Păunescu, Rilke. Temele sunt dintre cele mai comune, iar forma, deocamdată, fără străluciri deosebite. O pornire adolescentină îi ritmează patetic clipele de inspirație: "Sărutul tău mi-a topit aripile de ceară/ Atingerea
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
ditamai puritanul sau obsedatul de sănătate. Pur și simplu, nu i se potrivește tihna contemplativă a "sorbirii" cafelei. În viața lui, totul s-a desfășurat și continuă să se desfășoare în viteză. La rându-mi, în nesfârșitele escapade din liceu, preferam cafelei vodca (poloneză ori rusească), băută, ce-i drept, din căni de cafea, pentru a înșela vigilența eventualilor "spioni" din școală. Funcționa, în mica și închistata lume în care am crescut, prejudecata că respectivul lichid e prin definiție primejdios, că
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
efort de transfigurare. Don Juan este un eșec al masculinității, fiindcă el practică femeia așa cum alții practică un sport de performanță: virtuozitate goală și repetiție cantitativă fără culminarea într-o trăire de ordin spiritual. Lui Don Juan îi este de preferat Don Quijote, cu toată bufoneria lui involuntară. De pericolul feminizării societății, care e totuna cu democratizarea ei - o boală ale cărei simptome Eliade le vede în morga socială, în menajarea propriilor slăbiciuni, în spiritul de divertisment, în bagatela filozofică și în
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
noi oamenii/ nu mai vrem/ să-l citim" (Cel mai frumos poem). Punerea în pagină a poeziilor, în versuri de mică întindere decupate dintr-un discurs, oricum, deloc amplu îl diferențiază de asemenea pe autorul craiovean de congenerii săi care preferă, în marea lor majoritate, textul-fluviu, compozit și despletit. Ion Maria comprimă și încearcă să esențializeze într-o "cheie a purității" (Gheorghe Grigurcu) ceea ce colegii săi de generație desfășoară și documentează incriminator: o realitate apăsătoare, o existență aproape insuportabilă. Prin contrast
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
și semnalăm cronica lui Grațian Cormoș ("Dare de seamă despre Pitești") la cartea lui Alin Mureșan (Pitești. Cronica unei sinucideri asistate, Polirom, 2007): "Monografia consacrată de Alin Mureșan Ťfenomenului Piteștiť - pe care el refuză de altfel să îl numească așa, preferînd termenii de Ťacțiuneť sau Ťevenimenteť - este foarte bine structurată, astfel încît să prindă în matrice atît desfășurarea cronologică a reeducării, cît și personajele ei surprinse, în partea a doua a cărții, în microportrete standardizate. Capitolul final, "Instantanee macabre", nerecomandat celor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
atunci despre Körössy. La fel ca Eugen Ciceu și Richard Oschanitzky - Iancy Körössy avea deschiderea spre toate genurile, și tehnica instrumentală dublă: potrivită deplin cântului jazzistic și cântului academic. Al doilea moment de captatio benevolentiae a fost improvizația<footnote Körössy prefera formula „variațiuni spontane” footnote> pe melodia pop americană, la fel de cunoscută, Raindrops, de Burt Bacharach, trecută, ca într-o partidă de badminton, de la paleta lui Mozart la paleta lui Beethoven. Un stol de idei melodice sprințare, zburătăcite pe claviatură spre a
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
tactează prea repede, ori parcă și monodia curge prea lent?... Dacă însă monodia s-ar derula într-un tempo mai strâns (tm = 120), dirijorului i-ar fi mai confortabil să-și adecveze gestul printr-un tempo de Ttm mai lent (preferând probabil tot valoarea de 60 MM). Văzând și totodată auzind noua varaintă a perechilor de tempo, este posibil să percepem monodia pe un alt nivel formal, alcătuit din unități constituite din succesiunea mai multor sunete decât am constatat probabil că
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
Din păcate, până să o termin de scris, a fost depășit termenul de predare și am rămas pe dinafară. Adevărul e că, în aceste proze, am încercat să aduc un omagiu "optzeciștilor" utilizând, cât și cum m-am priceput, metodele preferate de ei - citatul, autopastișa, intertextualitatea. Deși eu nu mă consider propriu-zis "optzecist", cred că drumul deschis de "optzeciști" în proză, deși deocamdată abandonat, încă nu și-a epuizat resursele și, cine știe, poate că vreuna din generațiile literare viitoare va
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
o dată cu ei. Așa s-a ajuns ca nobila misiune a editorului să se fi evaporat dintre preocupările noii generații de intelectuali. Obișnuiți cu succesul imediat - pe cât de rapid, pe atât de efemer -, o întreagă pleiadă de inși altminteri dotați au preferat să jure Zeului-clipă, în loc să ambiționeze să se înhame la înălțarea unor monumente rezistente în timp. Știu, meseria de editor e prost plătită. Dar aceea de "jurnalist cultural" chiar te îmbogățește? Drama e că, obligat să freci aceleași și aceleași cinci
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
învață Kundera -, după cum există și testamente împovărătoare. Fiul lui Françoise Sagan (autoare despre care am scris într-un articol anterior) a avut posibilitatea să refuze succesiunea mamei sale. Și totuși, în ciuda datoriei bănești imense presupuse de acceptarea moștenirii, fiul a preferat să facă onoare mamei înglodate în datorii, decât să se dezică de numele ei. Scrierea testamentului reprezintă, îmi imaginez, un moment la fel de greu pentru cel care-l scrie, ca și pentru cel care-l va citi. Prin simpla decizie de
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
roman, care se numește Muzeul inocenței, pe care așteptăm să-l citim și să-l traducem. Este un roman la care el muncește de ani de zile. Pamuk este un singuratic, nu are nimic din flamboaianța unui om de lume, preferă biroul și camera lui în care să petreacă zile în șir, să citească și să scrie." Ei, toți scriitorii preferă asta, dar numai unii și-o pot permite... Revizuiri Pe ultima pagină a revistei Cultura (nr. 15/ 17 aprilie 2008
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
care el muncește de ani de zile. Pamuk este un singuratic, nu are nimic din flamboaianța unui om de lume, preferă biroul și camera lui în care să petreacă zile în șir, să citească și să scrie." Ei, toți scriitorii preferă asta, dar numai unii și-o pot permite... Revizuiri Pe ultima pagină a revistei Cultura (nr. 15/ 17 aprilie 2008), Cătălin Sturza publică, sub titlul explicit Criticii spoler-i, un incitant articol referitor la una dintre maniile publicistice ale anilor din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
spectacole absente de pe lista nominalizărilor datorate tot lui Andrei Șerban (Pescărușul), Silviu Purcărete (Gianni Schicchi) și Alexandru Dabija (Capra sau Cine e Silvia). În legătură cu cele din urmă recunosc că (și alături de mine și ceilalți doi membri ai juriului) le-am preferat pe cele nominalizate. De ce? Pentru că și un juriu are dreptul să fie subiectiv. Chiar dacă la o anchetă la care am răspuns înainte de a vedea, de pildă, Unchiul Vania am considerat Pescărușul cel mai bun spectacol al anului teatral 2007 și
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
referă la perioada de imediat după război. Deși ar fi avut, probabil, posibilitatea să treacă neobservat în vâltoarea schimbărilor de regim, deși ar fi putut lesne să părăsească țara - așa cum au făcut mulți din colegii săi de generație -, Noica a preferat să rămână și să înfrunte urgia bolșevică. Mai mult, s-a pus la dispoziția legii, într-un moment în care erau în desfășurare sau se pregăteau marile răfuieli politice. Fragmentul, aflat în volumul "Prigoana. Documente ale procesului C. Noica, C.
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]