3,626 matches
-
Catedra de germanistică de la Facultatea de Litere din București. Debutează, încă din timpul studenției, cu studii de specialitate asupra unor aspecte prozodice ale literaturii germane medievale. Lucrarea Minne und Liebe. Ein Beitrag zur Begriffsdeutung und Terminologie des Minnesangs (1940) este premiată de Institutul Goethe din München. Pe aceeași linie de preocupări se situează alte studii de medievistică și de literatură comparată, rămase în paginile unor periodice. Colaborează cu recenzii, prezentări de scriitori germani și articole despre Germania anilor ’40 la „Universul
ISBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287624_a_288953]
-
Fundația Culturală Română, unde funcționează în calitate de secretar general de redacție. A debutat în 1956 la „Viața Buzăului”, colaborând apoi la „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Viața studențească”, „Convorbiri literare”. Prima lui carte de versuri, Măștile somnului, apare în 1968 și este premiată de revista „Amfiteatru”. Poetul I. a provocat reacții dintre cele mai diferite. Majoritatea comentatorilor îl încadrează printre „tradiționaliști”, alăturându-l lui Ioan Alexandru, George Alboiu, Gheorghe Pituț și chiar recunoscându-i capacitatea de a-și crea un spațiu liric propriu
ISTRATE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
consacrate, la care s-au adăugat materiale inedite adunate de cercetătorii Institutului. Nici urmă însă de „folclor nou”, promovat de propaganda comunistă și favorizat de funcționari obedienți ai regimului. Acest fapt nu a trecut neobservat și, deși antologia a fost premiată de Academie, ea va fi dur atacată de ideologii partidului, în temutul oficios de partid „Lupta de clasă”, incriminându-se devieri de la linia ideologică oficială, îndeosebi așa-numitele poziții obiectiviste. G. Călinescu a înțeles repede că, de fapt, atacul era
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
an Asociația Internațională a Criticilor de Artă acorda lui J. și lui Petru Comarnescu Medalia de Aur pentru contribuția lor la cunoașterea operei lui Brâncuși. În 1970, lucrarea să 5000 ans d’architecture, apărută la editură pariziana Fernand Nathan, este premiată ca fiind cea mai bună carte pentru tineret a anului. Va mai publică, între altele, La Sculpture moderne en France depuis 1950 (1982) și, împreună cu Gabriela Carp, Ana Maria Covrig și Lionel Scantéyé, Leș Artistes roumains en Occident (1986). Redactează
JIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
-
a apărut în „Viața românească” din septembrie 1940). Între 1944 și 1946 e asistent al lui Tudor Vianu la Catedra de estetică a Facultății de Litere de la Universitatea din București; în 1945 Editura Forum îi publică volumul de poezii Maree, premiat la concursul editurii de un juriu prezidat de Al. A. Philippide. E perioada în care susține cronica plastică a ziarului „Victoria” condus de N. D. Cocea și George Ivașcu, scrie la „Rampa” și la „Veac nou”. În 1946 și 1947
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
de jupânese și cucoane (1943). Dacă incursiunile istorice ale lui G. vădesc, nu o dată, carențe (genealogii fastidioase, exces documentar, intervenții polemice, pasaje confuze sau incoerente), piesa de rezistență rămâne lucrarea Trecute vieți de doamne și domnițe (volumul I a fost premiat de Academia Română). Subiectele, pe cât de inedite pe atât de captivante, se derulează în povestiri pline de nerv și de culoare, susținute de un limbaj cu sevă arhaică. O vastă galerie de doamne și domnițe, urmărite de la primii voievozi până la Unirea
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
la „Victoria”, colaborează la „Vremea”, frecventează cenaclul Sburătorul și publică pasager în „Kalende” și „Fapta”. După august 1944, este numit inspector în Direcția Generală a Teatrelor, unde rămâne până în 1950. În 1946, publică volumul Libertatea de a trage cu pușca, premiat de Editura Fundațiilor Regale, după ce, în 1943, sub titlul Pelagră, acceptat de Editura Prometeu, fusese respins de cenzură. După război, scrie la „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească”, „Tribuna poporului”, „Veac nou”, „Scânteia tineretului”, „Orizont”, „Meridian”. Director, în 1946, al Teatrului
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
, Eugen (15.VII.1896, București - 2.VI.1975, București), traducător și publicist. Este fiul Aureliei (n. Felix) și al lui Nicolae Filotti, farmacist. Absolvent al Liceului „Gh. Lazăr” în 1914, F. este premiat cu un an înainte la concursul Societății „Tinerimea română”. Licențiat în drept la Universitatea din București, lucrează mai întâi ca avocat al Contenciosului Ministerului Apărării Naționale (1921-1926), fiind în același timp redactor la paginile de cultură ale cotidienelor „Adevărul” și
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
iarăși în dublă expresie, franceză și română (obținută prin autotraducere, sau, mai exact, prin rescriere), nivelul creației literare autentice, prin ștergerea limitelor dintre real și ficțional în planul scriiturii. Romanul Roumains déracinés, apărut în versiune franceză în 1995, la Paris (premiat de Asociația Scriitorilor de Limbă Franceză), cunoscuse o primă variantă în română, Comoara (1989), apoi cea completă, necenzurată, Dislocații (1994). Ele recompun, cu mijloace moderne, un destin urmărit pe diverse paliere ale experiențelor personale și colective, în care naratorul se
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
Relativ târziu își adună poeziile și traducerile în placheta Duh de basm (1934), distinsă de Societatea Scriitorilor Români cu Premiul pentru debut editorial. Ulterior s-a ocupat mai mult de tălmăciri. A tipărit volumul Poemele lui Edgar A. Poe (1938), premiat și acesta, și a dat la lumină, în „Revista Fundațiilor Regale”, versiunea românească a tragediei Mitridate de Jean Racine. Sporadic a mai publicat câteva poezii. Mobilizat la începutul războiului, a dispărut pe front, în campania din Răsărit. În 1935 G.
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
cu deosebire proza lui Mircea Eliade, pentru că, în opinia traducătorului, ea „se naște la punctul de convergență dintre Est și Vest, dintre Orient și Occident”. A transpus și din proza lui Liviu Rebreanu: Daichi a no inori [Ion] (1985), versiune premiată de Asociația Traducătorilor din Japonia pentru „cea mai bună tălmăcire dintr-o limbă străină apărută în 1985 în Japonia”, și Shokei no mori [Pădurea spânzuraților] (1998). În Ion l-a impresionat nu drama protagonistului, ci a învățătorului Herdelea, exclus din
HARUIYA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287416_a_288745]
-
Educație, Știință, Viață Spirituală de la Televiziunea Română, atașat cultural în Grecia și în SUA. Începe să publice proze în revistele transilvănene („Steaua”, „Vatra”, „Tribuna”), după care câștigă concursul de debut al Editurii Albatros, în 1984, cu volumul Curcubeul de la miezul nopții, premiat de Uniunea Scriitorilor. Imediat după debut apar, în serie compactă, volumele de proze scurte Închiderea ediției (1984) și Parcul Ioanid (1986). H. primește aproape din oficiu „naturalizarea” optzecistă, astfel încât în 1987 romanul Sala de așteptare este consemnat ca un succes
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
primit titlurile de maestru emerit al artei din Republica Moldova (1969), artist al poporului din Federația Rusă (1980) și este laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1988). Filmele sale, între care Poenile roșii (1966), Lăutarii (1971), Șatra (1976), au fost premiate la mari festivaluri internaționale. Volumele de versuri Zbucium (1956), Chemarea stelelor (1962) și Ritmuri (1965), concepute în spiritul esteticii (neo)romantismului, se caracterizează prin impetuozitate și tensiune lirică, prin activism civic și elan mobilizator, printr-o sugestivitate metaforico-simbolică frapantă. Este
LOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287850_a_289179]
-
versiunea sa a apărut în 1941) și, în colaborare cu Bernhard Capesius, un volum de versuri din Ion Pillat (1943). Punctul culminant al activității de traducător l-a atins cu versiunile la poezii eminesciene, strânse în 1937 în volum și premiate de Academia Română (Premiul „Constantin Hamangiu”). R. excelează - după aprecierea lui Harald Krasser - în tălmăcirea poemelor filosofice (Scrisori ș.a.), fiind mai puțin norocos în alegerea echivalențelor pentru versurile de inspirație folclorică. Traducerile lui și-au păstrat valabilitatea, la ele apelând frecvent
RICHTER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289282_a_290611]
-
În această perioadă compune scenarii de filme pentru copii (Petrolache Făt-Frumos, 1962), piese pentru teatrul radiofonic (Măiastra lumii, 1968) sau pentru teatrul de păpuși (Reportaj cu păpuși și țepi, 1963, Cine va păzi clopoțeii?, 1967, Nepoții lui Făt-Frumos, 1980), multe premiate în țară și peste hotare (Zagreb, 1976), alcătuiește ediții școlare, face traduceri. În 1985 se stabilește în Germania, la Bad Nauheim (Hessen), urmată, în 1989, de soțul ei, scriitorul Adrian Rogoz. Proza din prima perioadă este centrată aproape exclusiv pe
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
soțul ei, scriitorul Adrian Rogoz. Proza din prima perioadă este centrată aproape exclusiv pe valorificarea, cu sensibilitate și talent, a valențelor basmului cult (Vălurea, 1953, Ulcicuța cu vrăji, 1957, De ce nu mai are puricele potcoave de argint, 1958, Ghil-Thagár, 1959, premiat la Festivalul Tineretului de la Moscova). O situație aparte a avut volumul Basme țigănești, publicat în 1960, interzis și dat la topit imediat, ca urmare a modificării politicii oficiale privind minoritățile. Cartea, rod al unei fericite îmbinări între o serioasă cercetare
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
serie de basme parțial derivate din fondul tematic al etniei respective și parțial recompuse într-un stil liric menit să le purifice de aluviuni multimilenare, într-un generos efort recuperator. Abia în 1997 volumul va putea fi editat, fiind și premiat de Asociația Scriitorilor din București. Alte două filoane tematice o vor atrage pe R. în anii care vor urma: narațiunile cu subiect istoric și literatura științifico-fantastică. Pe Argeș în sus. Secvențe istorice (1964) anunță interesul pentru trecutul național, pe care
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
contemporane a unui gen literar precum romanul istoric. Dar R. rămâne în istoria literară deopotrivă pentru proza ei științifico-fantastică: Eu și Bătrânul Lup de Stele (1966), Taina Sfinxului de pe Marte (1967), Anotimpul sirenelor (1975) și Să nu afle Aladin (1981, premiat la Concursul European de Literatură pentru Copii, Padova, 1982, precum și de Asociația Scriitorilor din București). Nota dominantă a scrierilor din această categorie este o îmbinare foarte personală de calități poetice (fragmentar, textele au valențe estetice de poeme în proză), mesaj
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
La aceste nume se adaugă acelea ale unor autori aflați încă în căutarea propriei identități literare: Eusebiu Camilar, Vintilă Horia, Radu Boureanu, Lucia Demetrius, Pericle Martinescu, Ilarion Mateescu, Neagu Rădulescu ș.a. Ca în cazul poeziei, unii dintre tinerii debutanți, chiar premiați de R.l. (Alexandru Tzintzu, N. Ivanovici), nu au reușit să se impună ulterior. Incitantă și mereu la zi este secțiunea de publicistică, incluzând toată gama de texte posibile, de la nota polemică până la eseul de idei. O rubrică permanentă de cronică
ROMANIA LITERARA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
Crudu scrie articolul Înrâurirea literaturii populare asupra lui Eminescu, Mihai Ciutea articolul Eminescu, cugetător politic și gazetar, iar Mihail I. Țupa dă evocarea După 45 de ani. Tiberiu Crudu, prezent fără întrerupere în R., publică în prima serie schițele Ispita, premiată la concursul „Vieții literare” din București, și Dezlegare. Lucia Oprescu îl evocă pe Emil Gârleanu, se comentează volumul V din romanul În preajma revoluției de C. Stere. Seria a doua debutează cu un articol al lui I.V. Luca, prin care periodicul
ROMANUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289360_a_290689]
-
de divizie la Prefectura Poliției din București. Poet mediocru, R. a fost cunoscut datorită a două lucrări dramatice: Fata de la Cozia (1886) și Lăpușneanu, domnul Moldovei (1886). Cea dintâi, citită la Junimea și corectată după sugestiile lui Titu Maiorescu, era premiată în 1882, cu ocazia concursului inițiat de Direcția Generală a Teatrelor. Cea de-a doua a primit, în 1887, Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române. Lăpușneanu... s-a jucat la Teatrul „Dacia” în 1881, iar Fata de la Cozia la Teatrul Național în
ROSCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289370_a_290699]
-
redacție (1992-1999), devine ulterior redactor-șef la Grupul de Publicații și Editură Cultura din Pitești. Debutul din „Amfiteatru” (1966) este urmat de apariția, în „Biblioteca «Argeș»”, a grupajului de versuri Teamă de final (1970) și de volumul Plânsul oglinzilor (1971), premiat de revista „Argeș”. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Argeș”, „Astra”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „Fakty” (Torun - Polonia), „Journal des poètes” (Belgia) ș.a. Culegerea de poezii Sunetul visării (1978) a fost distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova. Poet
ROTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
micșorează meritele lui S., altminteri prețuit de Iuliu A. Zanne, Ovid Densusianu, S. Fl. Marian, Mihail Sadoveanu, Bela Bartók, Jan Urban Jarník, Gustav Weigand, cărora le trimite variante și informații, ca și de Muzeul Limbii Române din Cluj, care îl premiază pentru culegerile lui. Culegeri: Datinele poporului românesc la nuntă, în plășile Beiușului și Vășcăului, Beiuș, 1937; Dorea, istețul Drăgăneștilor, București, 1937; Avram Iancu și ungurii (1848), București, f.a.; Balade și legende, București, 1937; Craiul pruncilor, București, f.a.; O sută de
SALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
Artă Cinematografică, secția actorie (1954), L. se va remarca în montări după I. L. Caragiale. Concomitent începe să scrie, mai întâi la revista „Albina” (1958). Debutul editorial are loc în 1960, cu volumul de nuvele Hotar. Nuvela Ploaie curată va fi premiată de „Gazeta literară” în 1964. Prozatorul reprezintă o combinație fericită, având „candoarea moldovenească și umbra de umor regățenesc” (D. R. Popescu). Este un observator minuțios al satului contemporan, de obicei alegând ca loc al întâmplărilor comuna natală. Dincolo de țăranii săi
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
Lovinescu. Face școala primară și Liceul „Nicu Gane” (1932-1936) în localitatea natală, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1942. Își ia doctoratul la Iași, în 1946, cu o teză despre poezia lui Arthur Rimbaud, premiată de cenaclul Sburătorul, dar publicată abia în 1981. Lucrează la Institutul de Statistică din București și la Radiodifuziunea Română. Debutează în 1953 la „Viața românească”, cu piesa Lumina de la Ulmi, care va fi pusă în scenă în același an (premiera
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]