3,388 matches
-
74-77; Jervis, 1998, pp. 980-981). Supraviețuirea nu trebuie să fie singura sau chiar principala motivație a comportamentului statelor; cu toate acestea, în situațiile în care supraviețuirea este relevantă, statele o vor lua în calcul. Unii critici ai realismului susțin că presupunerea că statele valorizează supraviețuirea nu este importantă și deci ar trebui să existe și alte presupuneri implicite în realism despre preferințele statelor (vezi, de pildă, Legro și Moravcsik, 1999, p. 14; Wendt, 1999, p. 235). Dar tocmai lipsa de semnificație
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
comportamentului statelor; cu toate acestea, în situațiile în care supraviețuirea este relevantă, statele o vor lua în calcul. Unii critici ai realismului susțin că presupunerea că statele valorizează supraviețuirea nu este importantă și deci ar trebui să existe și alte presupuneri implicite în realism despre preferințele statelor (vezi, de pildă, Legro și Moravcsik, 1999, p. 14; Wendt, 1999, p. 235). Dar tocmai lipsa de semnificație a acestei presupuneri e ideea. Într-o lume în care puterea contează, statele trebuie să aibă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
valorizează supraviețuirea nu este importantă și deci ar trebui să existe și alte presupuneri implicite în realism despre preferințele statelor (vezi, de pildă, Legro și Moravcsik, 1999, p. 14; Wendt, 1999, p. 235). Dar tocmai lipsa de semnificație a acestei presupuneri e ideea. Într-o lume în care puterea contează, statele trebuie să aibă în comun numai o preocupare de bază pentru supraviețuire - pentru a gândi în termeni de putere relativă (vezi, de exemplu, Waltz, 1979; Grieco, 1997; Schweller, 1998). Al
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
politica internațională, ei trebuie să-și mobilizeze rațional resursele de putere. În cuvintele lui Morgenthau (1985, p. 10), „politica externă ar trebui să fie rațională, ținând cont de scopurile sale morale și practice”. Astfel, ceea ce este deseori interpretat drept o presupunere de raționalitate este de fapt o prescripție, fundamentată pe ipoteza centralității puterii. Al patrulea concept, ipoteza primatului capacităților materiale, este uneori mai mult atribuit teoriei realiste de către criticii săi decât proclamat de realiștii înșiși (vezi, de exemplu, Kratochwil, 1984, p.
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
310; Wendt, 1999, p. 30). Este adevărat că realiștii se concentrează adesea mai degrabă asupra puterii militare decât asupra altor forme de putere, fie ele economice, organizaționale sau morale (vezi, de exemplu, Mearsheimer, 1994/1995). Această predispoziție poate deriva din presupunerea că forța armată a unui stat poate amenința însăși existența sa, spre deosebire de alte forme de putere. (Desigur, validitatea ipotezei poate fi pusă sub semnul întrebării.) Ea poate fi atribuită și contextului în care au apărut multe dintre operele fundamentale ale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de măsurare a potențialului uman și a tehnicii militare, determinată mai curând de revoluția behavioristă decât de realism și probabil din acest motiv a ajuns realismul să fie asociat cu materialismul 3. Însă puține teorii realiste acceptă o astfel de presupunere și multe susțin în schimb în mod explicit că sursele puterii nu sunt materiale (vezi, de exemplu, Waltz, 1979, p. 131; Morgenthau, 1985, pp. 34-36). Atunci când ipoteza materialismului este atribuită realismului, trebuie să ne întrebăm de ce a fost creat acest
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
1984). Faptul că unii cercetători realiști folosesc evaluări cantitative ale capacităților materiale brute nu ar trebui deci să fie interpretat în sensul că materialismul de acest tip este inerent în realism. A doua acuzație este că logica realistă necesită anumite presupuneri materialiste despre natura umană și despre nevoile care guvernează comportamentul actorilor în politica internațională (Wendt, 1999, p. 30, pp. 131-133). Ipoteza specifică atribuită realiștilor include deseori prezența insecurității și a temerilor (Waltz, 1959; Wendt, 1999). Este adevărat că realiștii trebuie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ca metodologie, epistemologie sau ontologie - nu ar trebui înțeleasă ca o paradigmă, în sensul în care sunt interpretate realismul, liberalismul și marxismul. Prin paradigmă înțelegem aici un set de ipoteze despre modul cum funcționează politica. Constructivismul este o colecție de presupuneri despre felul cum ar trebui studiată politica. Ca atare, este compatibil (la fel ca alte grupuri de premise privind modul de studiere a politicii, cum e raționalismul) cu o varietate de paradigme, inclusiv cu realismul. Constructiviștilor idealiști (idealism referindu-se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
însă modificată. Pentru el, există o distincție implicită între balanța puterii din cadrul unui sistem internațional și cea din interiorul societății internaționale. Deși nu este vorba despre distincția clară între sistem internațional și societate stabilită de școala engleză, se face aceeași presupunere că acestea două coexistă. O teorie a balanței puterii fără implicații normative este deci o trăsătură distinctivă a realismului american modern. Un sistem internațional apare, pentru școala engleză, atunci când „statele interacționează constant și când, în plus, comportamentul unui actor este
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
între armata unui stat subdezvoltat și cea a Statelor Unite. Această simplă realitate îi determină pe oponenții noștri să se orienteze spre terorism sau, după cum consideră unii profesioniști din domeniu, către conflictul asimetric. Capitularea rapidă a ascuns însă unele erori și presupuneri greșite relativ importante. Pentagonul a prezis că ocupația va costa puțin și că populația irakiană îi va întâmpina pe învingători ca pe niște eliberatori. Ambele idei s-au dovedit a fi departe de realitate, deși Departamentul Apărării nu și-a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ales furnizate de forțele terestre -, majoritatea opoziției este internă, mai curând decât susținută din exterior, deși acest lucru poate contrazice reportajele din presă. Din nefericire, securitatea fragilă reduce șansele ca aliații noștri să ni se alăture, ceea ce elimină o altă presupunere: că, odată Irakul cucerit, rezistența teroristă din lumea arabă se va prăbuși. Este greu de crezut că persoanele mai sofisticate chiar subscriu la această părere. De asemenea, nu este clar de ce un atac timpuriu asupra Irakului era atât de necesar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
după victorie. În mod similar, implicarea tuturor agențiilor guvernamentale înainte de declanșarea luptelor este o responsabilitate civilă, iar conducerea a eșuat aici. Numai o parte dintre experții guvernamentali au analizat problema în prealabil. Bineînțeles, aceasta s-a bazat pe unele dintre presupunerile administrației, ce erau eronate și simpliste. Dacă vrem cu adevărat să combatem terorismul și să sprijinim o politică militară preemptivă, atunci provocările „reconstrucției naționale”, o sintagmă respinsă de președintele Bush înainte, devin la fel de importante ca și operațiunile militare, dacă nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Edwin Locke furnizează unele informații pertinente, deși în ea este vorba mai mult de scopuri individuale. Dat fiind faptul că în literatura de specialitate nu există studii temeinice despre valoarea stimulatorie a scopurilor de grup, s-ar putea emite unele presupuneri plauzibile. Astfel, s-ar părea că scopurile imediate ale grupurilor de muncă, deci cele tranzitive, au valențe motivaționale mai evidente decât cele finale, intranzitive - de aceea, poate, indicatorii anuali (globali) ai planului de producție sunt defalcați pe trimestre și luni
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
diferite au aceeași motivație sau comportamente similare au la bază motivații diferite. În cazul motivației avem de-a face mai mult cu efecte bine cunoscute, ușor identificabile, și mai puțin cu cauze, acestea trebuind să fie presupuse. Or, tocmai asemenea presupuneri ne fac să plutim de cele mai multe ori în incertitudine. Complexitatea fenomenelor motivaționale provine, în al doilea rând, din diversitatea, mobilitatea, înlănțuirea riguroasă sau doar aparentă a motivelor între ele, din trecerea de la unele la altele sau din convertirea unora în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
tipul de relație dintre control și reacțiile la stres ? 2) Care este rolul jucat de control în relațiile dintre cerințe (stresori) și reacțiile la stres ? În primul caz a fost demonstrată statistic existența unei relații directe. În al doilea caz, presupunerea că „latitudinea deciziei” (controlul) ar fi o variabilă moderatoare nu a condus la concluzii definitive. Unii autori au arătat că ea produce într-adevăr efecte moderatoare însă numai în raport cu anumite efecte (satisfacția muncii), dar nu și cu altele (starea de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
abilităților? Probabil că cercetările viitoare vor aduce contribuții semnificative la soluționarea acestei probleme. Deocamdată, după cum apreciază unii autori, rezultatele studiilor întreprinse din perspectiva modelului „vitamină” sunt „mixate și neconcludente” (Le Blanc, Jonge, Schaufeli, 2000, p. 163) − însă generatoare de noi presupuneri și ipoteze, adăugăm noi. Modelul dezechilibrului dintre efort și recompensă Este propus relativ recent de Siegriest (1996). Modelul postulează relația de echilibru sau de dezechilibru între efort și recompensă, ca sursă fie pentru apariția stării de bine, satisfacție, de eustres
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
generează uneori quiproquo-uri și confuzii: „a judeca Înainte” sau a te baza pe o „opinie luată de-a gata” constituie expresii sinonimice curente. În cadrul psihosociologiei, acest termen numește o judecată negativă, devalorizantă, bazată uneori ă și parțial ă pe presupuneri pozitive; ea se referă la obiecte (materiale, simbolice, sociale), grupuri sau persoane caracterizate, din punct de vedere socio-demografic sau cultural, printr-o trăsătură specifică, adesea minoritară. Este vorba despre o atitudine care are, În mod clasic, trei componente: cea a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
prin cucerire); 3) apariția, În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, a imaginarului mixofob În Antile și În cele două Americi, focalizat pe metisajul dintre albi și negri, adică dintre stăpânii europeni și sclavii lor africani, pe baza presupunerii că „puțin sânge negru” ajunge pentru ca rasa-stirpe să fie iremediabil „Întinată” (Bonniol, 1992). Acest „sânge negru” este așadar imaginat ca o putere de contaminare, model Îndepărtat al obsesiei, situată În miezul antisemitismului rasial al celui de-al III-lea Reich
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dreptății. Nu putem decât să subscriem la analiza lui Christian Ruby, care vede În ea „un mod de a pune problema unității politice a societății În termeni de unificare, și nu de unitate abstractă: refuzând despotismul singularului pornind de la o presupunere și diseminarea liberală a multiplului, ea instituie o infinită dialectică a acțiunii” (ibidem, p. 104). Din perspectiva unei acțiuni infinite, solidaritatea este Într-adevăr o politică inextricabil legată de conștiința unei transformări necesare a istoriei și a unei alte societăți
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
marxistă. Vom pune astfel În evidență, conform preceptelor materialismului istoric și ale teoriei valorii-muncă, mecanismele de extragere a plusvalorii, precum și raporturile de exploatare și de dominație. Printre principalele critici aduse acestui cadru de analiză, să menționăm caracterul reductiv al anumitor presupuneri de tip holist și riscurile de reificare sau de ipostaziere legate de adoptarea unei astfel de grile. O a doua orientare de inspirație funcționalistă, dezvoltată În a doua jumătate a anilor ’40 de autori precum Kingsley Davis și Wilbert Moore
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
al doilea. Ea funcționează astfel că, dacă termenul secund este produs, el este considerat ca un element ce ține de primul, însă dacă nu este produs, este considerat ca fiind absent, iar cel care-l așteaptă este îndreptățit să facă presupuneri în legătură cu absența lui. Caracterul secvențial al unei perechi adiacente nu este, de aceea, o simplă serialitate în desfășurare, ci este motivul pentru care alte schimburi de cuvinte pot fi înseriate fără a înceta aplicarea legăturii de dependență condițională, adică fără
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aduse feței negative a receptorului, reprezentînd modul politicos de adresare. Principalele strategii ale politeții negative, în opinia lui Brown și Levinson, presupun utilizarea actelor de vorbire indirecte, prin înlocuirea imperativelor cu interogativul ( Închide ușa! devine Vrei să închizi ușa?), reducerea presupunerilor despre credințele și dorințele interlocutorilor, prin folosirea formulelor evazive sau atenuatoare (probabil, bănuiesc, cred), reducerea constrîngerii receptorului prin exprimarea pesimismului în legătură cu gradul de adecvare a unui act ce urmează a fi performat, prin utilizarea condiționalului (Ați putea să deschideți ferestra
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
E mișto tare!); 5) inițierea de subiecte sigure de conversație, ce vor atrage acordul receptorului; 6) evitarea dezacordului și înlocuirea lui cu acordul parțial cu exprimare atenuată (da, dar prefer altceva, doar într-o anumită măsură, într-un fel); 7) presupunerea sau afirmarea unui spațiu comun; 8) gluma pentru că se bazează pe valori și cunoștințe comune; 9) maximizarea gradului de cooperare prin adoptarea unei atitudini optimiste (Ai să reușești fără îndoială, știu că poți.); 10) folosirea pluralului inclusiv (să gustăm - adică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Ai să reușești fără îndoială, știu că poți.); 10) folosirea pluralului inclusiv (să gustăm - adică eu, să vedem ce ai făcut, în loc de eu să văd); 11) formularea unor motivări ale dorințelor emițătorului care să le prezinte receptorului drept rezonabile; 12) presupunerea sau afirmarea reciprocității, astfel atenuînd potențialul agresiv (Azi faci tu cafeaua, ieri am făcut-o eu.); 13) satisfacerea feței pozitive a receptorului prin oferirea de bunuri materiale și spirituale și satisfacerea dorinței acestuia de a fi ascultat, admirat ș.a. Varietatea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
demonstrat că în România trupele mari pot concerta și fără măsuri de siguranță exagerate. 12.000 de spectatori de toate vârstele și națiile s-au adunat la concertul gratuit din Piața Mare, de pe 31 august, infirmându-i lui Ian Anderson presupunerea că, din cauza gratuității, publicul nu va fi format din fani. Generații mixate Cu mai bine de o oră înainte de începerea concertului Jethro Tull, Piața Mare e plină de oameni de toate vârstele și toate genurile. Sunt și rockeri „clasici“, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]