6,020 matches
-
a întrebuința o comparațiune: nu fiecare organism sau element reagează sub aceleași împrejurări în unul și același fel, ci fiecare după natura sa specifică. Reacția fierului, a pucioasei ș. a. e altfel decât aceea a albușului de ou, de es. Dispoziția primordială a unui element este latentă până-n momentul în care e provocată o reacțiune. În acest moment însă una și aceeași împrejurare produce un efect cu totul deosebit. În fața aceluiași foc apa se face abur, fierul se topește, lutul se pietrifică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
element este latentă până-n momentul în care e provocată o reacțiune. În acest moment însă una și aceeași împrejurare produce un efect cu totul deosebit. În fața aceluiași foc apa se face abur, fierul se topește, lutul se pietrifică. Această dispoziție primordială în rău sau în bine se manifestă în accentul etic. El deschide misteriile adevărate a vieței omenești, adâncimile caracterului și este creația cea mai însemnată pe terenul artei reprezentărei. La lovirea aceluiași ciocan aurul va răsuna cu timbrul său senin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
s-a urmat în interesul artei, ci a unui individ atuncea neraționalitatea monopolului rolelor, făcute pe conta și cu disprețul egal al talentului, publicului și artei, sare în ochi. Dar chiar în cazul că numai inteligența a prezidat la montarea primordială a unei piese, posito că pentru moment talentul cel mai cult a ajuns la posesia cutărui rol, totuși monopolul rolelor rămâne un rău inestingibil al artei dramatice. Căci anticipează viitorul și exclude de la participarea a celor mai mari probleme a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cunoștințe cari trebuiesc să aibă originea lor a priori și cari nu servă poate decât pentru a da legătură reprezentațiunilor noastre. Căci chiar dac-am omite din aceste experiențe tot ce aparține simțurilor, totuși ni rămân în mâni oarecari noțiuni primordiale și județuri născute din ele cari trebuie să se fi iscat cu totul a priori și neatârnate de experiență, pentru că fac ca despre obiectele cari apar simțurilor noastre să putem spune mai mult, sau cel puțin să credem a putea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
generalitate originea putinței unor județuri sintetice a priori, de a stabili condițiile sub cari e cu putință fiecare speție a lor și de a determina întreaga această cunoștință (care constituie propria ei speție) într-un sistem instituit după izvoarele ei primordiale, despărțirile, cuprinsul și hotărârile ei, și nu însemnînd-o printr-o schițare fugitivă și a-peu-pres, ci hotărînd-o întreagă și fiind deajuns oricărei întrebuințări. Atâta deocamdată despre caracterul specific cari-l au județurile sintetice. Din toate acestea rezultă ideea unei științe aparte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mare grad de claritate și transparență, totuși nu ne-am apropia printr-asta de natura lucrurilor în sine înșile. Căci în orice caz am cunoaște complect numai modul nostru de intuițiune, adică sensibilitatea noastră, și aceasta iar numai sub condițiile primordial inerente subiectului, adică: spațiu și timp; ce ar fi fiind obiectele de sine înșile nu ni se poate face cunoscut nici prin cunoștința cea mai senină a fenomenului lor. Opinia cum că toată sensibilitatea noastră nu e decât o reprezentație
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-s de cuprins empiric. Totodată ea ar trata despre originea cunoștințelor noastre despre obiecte întru cât ele nu pot fi atribuite obiectelor; pe când logica generală nu are-a-mpărți nimic cu această origine a cunoștinței, ci consideră reprezentațiile, fie ele primordial apriori puse-n noi, fie empiric date, după legile după care-i trebuiesc în raportul lor întreolaltă inteligenței, când le cugetă, și tratează astfel numai despre forma intelectuală cu care pot fi îmbrăcate reprezentațiile, să fi răsărit ele de orișiunde
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
logice s-au văzut a fi în toate județele posibile pe tabla premergătoare; căci inteligența e pe deplin epuizată prin numitele funcțiuni, și facultatea sa măsurata cu totul. Aceste noțiuni le vom numi, ca și Aristoteles categorii, de vreme ce intenția noastră primordială a fost analogă cu a sa, deși în execuțiune s-a depărtat foarte mult de aceasta. Tabla categoriilor 1. Ale cantității Unitate Multitudine Totalitate 2. Ale calității Realitate Negațiune Limitațiune 3. Ale relațiunei a inerenței și subzistenței (substantia et accidens
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tot mancă. Afară de aceea se găsesc între ele și câțiva modi ai sensibilității pure (quando, ubi, situs de-asemenea prius, simul) și unul empiric (motus) cari nici nu se țin de acest registru genealogic al inteligenței, ba între aceste noțiuni primordiale sânt enumerate și altele deduse (actio, passio) și unele din cele primordiale lipsesc cu totul. Ce s-atinge de cele deduse, trebuie să observ că categoriile, ca adevărate noțiuni radicale ale inteligenței pure ce sânt își au și ele noțiunile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sensibilității pure (quando, ubi, situs de-asemenea prius, simul) și unul empiric (motus) cari nici nu se țin de acest registru genealogic al inteligenței, ba între aceste noțiuni primordiale sânt enumerate și altele deduse (actio, passio) și unele din cele primordiale lipsesc cu totul. Ce s-atinge de cele deduse, trebuie să observ că categoriile, ca adevărate noțiuni radicale ale inteligenței pure ce sânt își au și ele noțiunile lor deduse, tot atât pure, care nu trebuiesc trecute cu vederea într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
constituiesc fundamentul obiectiv al posibilității experienței sânt tocmai de asta necesare. Iar dezvoltarea experienței în care ele se pot găsi nu este deducția (ci ilustrația) lor, căci cu așa manieră de pertratare ele pot întîmplătoare a fi. Fără această referare primordială la esperiența posibilă, în care provin toate obiectele cunoștinței, referarea lor la vrun obiect, oricare ar fi, nu s-ar putea pricepe niciodată. Există însă trei izvoare primordiale (facultăți sau capacități ale sufletului) cari conțin condițiile putinței a toată experiența
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
așa manieră de pertratare ele pot întîmplătoare a fi. Fără această referare primordială la esperiența posibilă, în care provin toate obiectele cunoștinței, referarea lor la vrun obiect, oricare ar fi, nu s-ar putea pricepe niciodată. Există însă trei izvoare primordiale (facultăți sau capacități ale sufletului) cari conțin condițiile putinței a toată experiența și nu pot fi deduse înșile din nici o altă facultate a sufletului, anume: simț, imaginație și apercepție. Pe, acestea se-ntemeiază: 1) sinopsea celor diverse apriori prin simț
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și apriori, în pnvirea reprezentațiilor ce nu-s empince. Căci fără ea n-am avea apriori nici reprezentația spațiului nici acea a timpului, neputîndu-se produce acestea decât prin sinteza celor varie pe cari ni le prezintă sensibilitatea în receptivitatea ei primordială. Avem deci o sinteză pură a aprehensiunei. Despre sinteza reproducerei în imaginație E o lege numai empirică după care reprezentații ce s-au urmat sau acompaniat adesea se asoțiază în urmă laolaltă și se pun într-o legătură după care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a tuturor obiectelor experienței, fără care ar fi [cu] neputință ca să ne cugetăm un obiect la intuițiunile noastre, căci acest obiect nu e nimic mai mult decât un ce, al cărui noțiune exprimă o așa necesitate a sintezei. Această condiție primordială și transcendentală nu e alta decât apercepțiunea transcendentală. Conștiința de sine însuși, după determinările stării noastre la apercepții dinăuntru, este numai empirică, întotdeauna schimbătoare, ți un însumi stabil și rămâitor în această curgere de fenomene interioare nu se poate găsi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cunoștință nu poate avea loc în noi, nici o împreunare și unitate [a] unor asemenea, fără acea unitate a conștiinței care premerge tuturor datelor intuițiunilor și la care referindu-se toate reprezentațiile despre obiecte devin abia cu putință. Această conștiință curată, primordială și neschimbăcioasă o voi numi apercepțiunea transcendentală. Că merită acest nume se vede în aceea că chiar unitatea cea mai pură obiectivă, adică acea a noțiunilor apriorice (spațiu și timp) nu-i cu putință decât referindu-și intuițiunile la ea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al tuturor reprezentațiilor acestora. Căci această unitate a conștinței ar fi cu neputință dacă sufletul în cunoștința celor varie n-ar putea să fie conștient despre identitatea funcțiunei prin care ea combină sintetic într-o cunoștință varietatea sus-convenită. Așadar conștiința primordială și necesară a identității de sine însuși e totodată și conștiința unei tot atât de necesare unități a sintezei tuturor fenomenelor după noțiuni, adică după reguli, cari reguli nu numai că le fac reproductibile cu necesitate, ci și determină intuițiunei lor un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
scop ca la fenomene să cugetăm obiecte, au dar o valoare obiectivă apriorică; ceea ce voiam să știm. Putința, ba chiar necesitatea acestor categorii consistă în referarea pe care toată sensibilitatea, și prin ea toate fenomenele posibile, o au cu apercepția primordială, în care apercepție toate celea trebuiesc să se supuie neapărat condițiilor unității pertraversante a conștiinței de sine, adică funcțiunilor generale ale sintezei, și anume ale sintezei după noțiuni, înăuntrul căreia numai apercepțiunea poate să probeze apriori identitatea ei inesceptantă și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ales a experienței. Sinteza varietății din imaginație o numim transcendentală când ea, fără distingere de intuițiuni, se ocupă numai apriori de împreunarea celor varie; și unitatea acestei sinteze se numește transcendentală când se reprezintă ca apriori necesară în predmetul unității primordiale a apercepției. Fiindcă această din urmă (apercepția? ) e temeiul posibilității tuturor cunoștințelor, de aceea unitatea transcendentală a sintezei imaginației este forma pură a cunoștinței posibile toate, prin care formă trebuie deci să se reprezinte apriori toate obiectele unei experiențe putincioase
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a le băga-n seamă) atunci ar fi ca și când am zice că ele nu există defel. Însă toată conștiința empirică se referă necesarminte la o conștiință transcendentală (care premerge esperiența concretă și spețială) adică conștiința de mine însumi ca apercepția primordială. Este așadar absolut necesar ca în cunoștința mea toată conștiința să aparție unei conștiinți (de mine însumi). Aici deci este o unitate sintetică apriori de recunoscut (a varietății conștiinței), care servă tot așa de bine drept fundament tuturor axiomelor sintetice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
conștiință empirică ca material în sufletul meu, însă risipit și fără ca să se ție de una și aceeași cunoștință de mine însumi; împrejurare care nu-i cu putință. Căci numai prin aceea că număr toate aprehensiunile la o conștiință (apercepția primordială) pot predica despre toate aprehensiunile că sânt conștiu de ele. Trebuie deci să existe un temei obiectiv care să poată fi evident apriori și-nainte de orice legi empirice ale imaginației pe care să se-ntemeieze putința, ba chiar necesitatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau să fie aprehendat în așa fel încît să concorde cu unitatea apercepției, care ar fi cu neputință fără unitatea sintetică în împreunarea lor, care de aceea e și obiectiv-necesară. Unitatea obiectivă a toată conștiința (empirică) într-o conștiință (apercepția primordială) este așadar condiția necesară a toată aprehensiunea posibilă, și afinitatea tuturor fenomenelor (depărtată ori apropiată) este consecvența necesară a unei sinteze în imaginație care e apriori fondată pe reguli. Deci și imaginația este o facultate a unei sinteze apriorice, din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
una ș-aceeași conștiință premerge toată cunoștința obiectelor ca formă intelectuală a lor, ba chiar constituie apriori cunoștința formală a tuturor obiectelor întru cât ele sânt cugetate (categorii). Sinteza lor prin imaginația pură, unitatea tuturor reprezentațiilor în raport la apercepția primordială precede cunoștința empirică toată. Noțiuni apriorice pure sânt deci numai de aceea cu putință, ba-n respectul experienței chiar necesare, pentru că cunoștința noastră n-are a face cu nimic alt afară decât cu fenomene a căror posibilitate rezidă în noi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin urmare o semnificație, și categoriile nu sânt în urma-urmelor capabile de o altă întrebuințare decât de una empirică posibilă, servind numai la aceea că, pe rezoanele unei unități apriorice necesare (din cauza împreunării necesare a toată conștiința într-o apercepție primordială), ele supun fenomenele sub reguli generale de sinteză, făcîndu-le prin aceasta apte la o-mpreunare peste tot într-o experiență. În întregimea a toată esperiența posibilă sânt cuprinse însă toate cunoștințele noastre și în referarea generală la aceasta consistă adevărul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce este (obiect în spațiu sau în timp) dacă și-ntru cât e un cuant sau nu, dacă-n el trebuie să ne-nchipuim ființă sau lipsă de ființă, întru cât acest ce (care împle timp sau spațiu) este un substrat primordial sau numai determinarea unui asemenea, dacă are vreun raport al esistenței sale și la altceva ca cauză sau efect și-n fine dacă stă izolat sau într-o atârnare de (reciprocitate) influință reciprocă cu altele în privirea existentei sale, a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sânul ei rațiunea a produs aceste idei, despre a căror valabilitate sau părere dialectică e ținută să-și deie samă. Dacă-i la adică, atunci toată polemizarea sceptică e îndreptată numai împrotiva dogmaticului care, fără ne-ncredere în principiele sale primordiale obiective, își urmează mersul cu gravitate, și aceasta numai spre a-l scoate din concept și a-l aduce la cunoștința de sine. Ca atare însă ea nu decide nimic nici în privința celor ce știm, nici în a celora ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]