21,274 matches
-
Dacă cel mai formidabil, cel mai puternic suveran din Europa, Ludovic XIV, a fost pe punctul de a sucomba în războiul pentru succesiunea din Spania și, neavînd încheiate alianțe, n-a mai putut, aproape, rezista în fața coaliției atîtor regi și prinți care au vrut să-l zdrobească, cu atît mai mult orice suveran care-i este inferior nu poate, fără a risca enorm, să rămînă izolat și privat de alianțe puternice. Se spune, și ideea se repetă fără multă judecată, că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vorbește apoi despre principini, acei suverani în miniatură, care, neavînd decît state mici, nu pot duce o campanie armată. Autorul insistă pe ideea că aceștia trebuie să-și fortifice Capitala pentru a se putea retrage acolo pe timp de război. Prinții italieni despre care vorbește Machiavelli nu sînt, la drept vorbind, decît un amestec de suverani și oameni de rînd. Ei nu jucau rolul de mari seniori decît cu slugile lor; ceea ce i-am putea sfătui mai bine ar fi, cred
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
suficientă pentru a alunga hoții din castel, în caz că s-ar arăta vreunii atît de înfometați încît să caute acolo de-ale gurii, să dărîme meterezele, zidurile și tot ceea ce poate da reședinței lor aerul unei fortărețe. Și iată motivele: majoritatea prinților mărunți, și mai ales cei din Germania, se ruinează cu cheltuielile excesive în raport cu veniturile, la care-i supune beția grandorii deșarte; ei se distrug pentru onoarea Casei lor și iau, din pricina vanității, drumul mizeriei și al spitalelor. Nu există unul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și al spitalelor. Nu există unul, pînă la cel din urmă moștenitor al unor domenii, care să nu-și imagineze că este cineva, asemenea lui Ludovic XIV; își contruiește Versailles-ul său, își întreține armatele lui. Există astăzi un anume prinț, descendent al unei mari Case, care, din dorința de grandoare, întreține numai în serviciul lui toate felurile de trupe care compun Casa unui mare rege, dar aceasta într-o variantă atît de miniaturală, că-ți trebuie un microscop ca să poți
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
variantă atît de miniaturală, că-ți trebuie un microscop ca să poți vedea fiecare corp de armată în parte; cred că armata lui ar fi destul de puternică pentru a da o bătălie pe scena teatrului din Verona. Am spus că acești prinți fac o greșeală fortificîndu-și reședința, iar motivul e simplu: ei nu sînt în situația de a putea fi asediați de cei asemeni lor, deoarece vecini mai puternici decît ei se amestecă mai întîi în răfuiala lor, apoi le propun o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fă în așa fel încît să nu te temi nici de dușmani, nici de prieteni, dar cînd ai încheiat un tratat, respectă-l. Atîta timp cît Imperiul, Anglia și Olanda au luptat împreună împotriva lui Ludovic XIV, atîta timp cît prințul Eugen și Marlborough au fost uniți, au fost învingători; dar cînd Anglia și-a părăsit aliații, Ludovic XIV s-a ridicat pe dată. Puterile care se pot lipsi de trupe mixte sau auxiliare fac bine cxcluzîndu-le din armatele lor; dar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-și formeze o idee despre profesiunea lor, pentru a acționa în consecință. Trebuie să adaug, mai ales pentru a-i răspunde lui Machiavelli, că nu este deloc necesar să fii vînător pentru a fi mare căpitan. Gustav Adolf, Turenne, Marlborough, Prințul Eugen, cărora nu li se contestă calitatea de oameni iluștri și abili generali, n-au fost deloc vînători. Nu știm să fi fost, din cele citite, nici Cezar, Alexandru, sau Scipio. Plimbîndu-ne, putem reflecta mai bine și mai judicios asupra
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
continuu această mască și să nu și-o dea jos uneori, fie și pentru a respira; iar o singură ocazie poate fi suficientă pentru a-i mulțumi pe curioși. Artificiul și disimularea vor poposi, deci, în van, pe buzele acestui prinț; degeaba va folosi, în discursurile lui, șiretenia; oamenii nu se judecă după vorbe, altfel acestea ar fi un mijloc de a înșela tot timpul. Faptele lor sînt judecate, iar apoi sînt comparate cu discursurile, împotriva acestui examen reiterat, falsitatea și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că, dacă el n-ar face-o, în această ocazie, față de cei care i-au încredințat ce aveau ei mai prețios, aceasta ar fi trăsătura cea mai nedemnă a unei ingratitudini ce nu va întîrzia să-i vestejească memoria. William, prinț de Orania, a acordat, pînă la sfîrșitul vieții, prietenia și încrederea lui celor care-i puseseră în mîini conducerea Angliei, iar cei care-i erau ostili și-au abandonat patria și l-au urmat pe regele alungat. În regatele elective
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
le cultivau și care se puteau hrăni de pe urma lor. Dar cum rasa umană a fost dintotdeauna foarte fecundă în aceste climate reci, se întîmplă că existau de două ori mai mulți locuitori decît puteau să trăiască din cultivarea pămîntului, iar prinții marilor Case se înarmau; erau niște hoți iluștri din necesitate, devastau alte țări și le cucereau. Se vede astfel, în Imperiul de Răsărit și de Apus, că acei barbari nu căutau, de obicei, decît pămînturi cultivabile pentru a-și asigura
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe care un cer al gurii obișnuit cu ele nu-l mai simte. Din contră, probitatea este utilă oricînd, ea seamănă cu alimentele simple și naturale care convin tuturor temperamentelor și care fac trupul robust, fără să-i dăuneze. Un prinț a cărui corectitudine va fi cunoscută se va bucura mereu de încrederea Europei; va fi fericit fără să înșele și puternic numai prin virtute. Pacea și fericirea unui stat formează un centru unde se întîlnesc toate căile politicii, și acesta
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
diferențialul de performanțe care separă Europa și Statele Unite. Economiștii nu au avut totuși același punct de vedere asupra acestei relații. Înainte de secolul al XX-lea, legătura între cele două variabile era admisă: mercantiliștii sunt pentru popor, făcând să depindă bogăția prințului de calitatea supușilor; fiziocrații acordă toată încrederea lor puterii pământului de a hrăni o populație pe care n-o doresc totuși prea abundentă; clasicii ricardieni ajung la concluzia că economia se îndreaptă către un stat ineluctabil staționar, conform legii naturale
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
cămașă albă, care le spune că Isus a înviat și le trimite să le ducă vestea „ucenicilor și lui Petru”. Petru este citat separat de înger, dată fiind tripla lui apostaziere. Într-un fel, invitația îngerului, cu caracter special pentru „prințul apostolilor”, este o reconfirmare a elecțiunii în ciuda greșelii sale. Petru nu trebuie să deznădăjduiască; și el, ucenicul care și-a renegat Învățătorul de trei ori într-o singură noapte, merită să se bucure de vestea bună a învierii laolaltă cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vlăstar, ca să nu-mi las regatul fără urmaș!” Atunci a dat poruncă să fie crescut pruncul pe ascuns și s-a prefăcut însărcinată. La sfârșit, a mințit că a născut un fiu, iar vestea extraordinară se răspândește în tot regatul. Prințul exultă cu frenezie pentru vlăstarul născut, iar mulțimea se veselește cu mare bucurie. șPrunculț a fost educat cu măreție regească (secundum magnificentiam regiam). Nu după multă vreme însă, regina a rămas grea de la rege și, la vremea cuvenită, a născut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vocabularul grecesc păgân nu există noțiunile de „păcat” și de „iertare”. Syngnome nu are sens de „iertare”, ci de „îngăduință”, „indulgență”. Zeul îngăduie, lasă de la sine, tolerează cu generozitate greșeala unui muritor. Indulgența nu e considerată virtute; ea constituie apanajul prinților străini și este de neconceput într-o societate egalitară, democratică, în sens politic sau religios (ca monoteismul iudaic, unde toți sunt egali în fața lui Iahve)60. • Alte sensuri ale lui aphiemi: „a emite”, „a da drumul” (lacrimilor sau cuvintelor); cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Happy end. Jean Daniélou a fost făcut cardinal încă din 1969 de către Papa Paul al VI-lea, în timp ce Henri de Lubac a trebuit să aștepte instalarea la Vatican a prietenului său polonez, Karol Wojtila, care l-a trecut în rândul „prinților Bisericii catolice” în 1983. Concluzie și puțină morală Aș încheia scurtul jurnal istorico-teologic de mai sus cu o paralelă între „grupul de la Fourvière” și ortodoxul Stăniloae. Pentru Stăniloae, Părinții canonizați de Biserica ortodoxă reprezintă încarnări ale Perfecțiunii, „nemuritori”, după propriile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
decât pentru o clipă, dar am visat... visul meu dintotdeauna : că mă născusem mânz și că stăpânii se minunau cât de frumos sunt... și spuneau că pe mine oricine o să mă vadă o să mă admire și că a venit deja prințul de peste mări și țări să mă cumpere, numai și numai pentru el și-mi spune când îmi pune el însuși șeaua de aur cu nestemate : hai, frumosul meu... "Hai, frumosule, trezește-te, trezește-te..." îmi spuneau străinii și-mi puseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
niciodată nu dau flori (doar se știe spunea el că răutatea face pustiu în jur, mai rău decât focul) și tot așa... Acum însă, tăcea. Ne uitam la el și așteptam: eu cred că așa ca el ar fi arătat prințul fermecat dacă ar fi văzut. Și chiar el spusese, altădată, că prințul avea ochii albaștri, mari și frumoși și el avea ochii albaștri, atât de albaștri, că parcă tot cerul se strânsese acolo, doar-doar o să vadă și el... Prințul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pustiu în jur, mai rău decât focul) și tot așa... Acum însă, tăcea. Ne uitam la el și așteptam: eu cred că așa ca el ar fi arătat prințul fermecat dacă ar fi văzut. Și chiar el spusese, altădată, că prințul avea ochii albaștri, mari și frumoși și el avea ochii albaștri, atât de albaștri, că parcă tot cerul se strânsese acolo, doar-doar o să vadă și el... Prințul avea bucle lungi, galben-aurii, care se resfirau pe umeri... ei, da, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
arătat prințul fermecat dacă ar fi văzut. Și chiar el spusese, altădată, că prințul avea ochii albaștri, mari și frumoși și el avea ochii albaștri, atât de albaștri, că parcă tot cerul se strânsese acolo, doar-doar o să vadă și el... Prințul avea bucle lungi, galben-aurii, care se resfirau pe umeri... ei, da, și el avea părul lung, de culoarea grâului... Prințul era îmbrăcat în haine de aur și argint, dar noi îl vedeam, când soarele luneca spre asfințit și răsărea luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și el avea ochii albaștri, atât de albaștri, că parcă tot cerul se strânsese acolo, doar-doar o să vadă și el... Prințul avea bucle lungi, galben-aurii, care se resfirau pe umeri... ei, da, și el avea părul lung, de culoarea grâului... Prințul era îmbrăcat în haine de aur și argint, dar noi îl vedeam, când soarele luneca spre asfințit și răsărea luna, așa în aur și argint... și era lumina asfințitului pe hainele lui, pe pătura aceea roșcată în care se înfășura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
prind picioarele timpului, că așa mi-a spus mama ! O să-l țin strâns, o să-l aduc pe tata înapoi și n-o să mai fim "cei necurați", nici eu, nici mama ! O să fim ca la început, ea soția, iar eu fiul Prințului ! Și n-o să mai moară nimeni, niciodată ! Nici tata și nici altcineva ! Auzi tu ?! Nimeni ! Cel mare : Și până acuma ce-ai făcut ? Băiatul : Am încercat să mă cațăr pe statuie, fiindcă pe acolo trece timpul, iar eu o să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
La câțiva pași În urmă, țăranul vizitiu a tras de frâul calului... ― Trrr cu tata! Cei doi țărani au coborât și, cât ai clipi, au intrat sub coviltir. Tânărul de pe capră - cu chip cioplit după modelul seminției, demn de un prinț de operetă - a dat bice ducipalilor. Apoi și-a Întors privirea spre cei de sub coviltir: ― Sărut mânile, boierilor. Îndata mare agiungim la cii ci vă așteaptî... Țăranii priveau curioși la peisajul ce defila prin fața lor. Satul se profila pe firul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un magnet de specia aceasta umană specială a depravaților, pentru că, în ciuda pișcăturilor, ochii lor erau fixați, surâzători, tot pe mine. Dar eu mă simțeam OK în pielea mea de mic depravat și datorită faptului că fratele meu îmi citise Micul Prinț al lui Saint-Exupéry și, cu imaginația mea slobodă, îmi închipuiam că Micul depravat e un fel de sinonim pentru Micul prinț, altfel era lipsită de noimă toată atenția aceasta specială de care mă bucuram. Până și cârjiștii de pe casa scării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
eu mă simțeam OK în pielea mea de mic depravat și datorită faptului că fratele meu îmi citise Micul Prinț al lui Saint-Exupéry și, cu imaginația mea slobodă, îmi închipuiam că Micul depravat e un fel de sinonim pentru Micul prinț, altfel era lipsită de noimă toată atenția aceasta specială de care mă bucuram. Până și cârjiștii de pe casa scării blocului meu își făceau timp să spună, după ce treceam pe lângă ei, alergând, ceva în genul "of, iată generația de mâine", dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]