3,372 matches
-
prea Întuneric. Se simțea o puternică Încărcătură erotică acolo, Între umbre, lângă patul lui. — Ai putea să aprinzi lumina, te rog? Întrebă ea neliniștită. Apăsă un buton și storurile se deschiseră cu un ușor scârțâit, lăsând să se vadă o priveliște magnifică: un perete Întreg de sticlă lipit de ocean. Aveai senzația că valurile se sparg direct pe geam. — Doamne! zise ea. Cred că ăsta e cel mai romantic loc din lume! Știi că În Japonia o priveliște frumoasă este considerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se vadă o priveliște magnifică: un perete Întreg de sticlă lipit de ocean. Aveai senzația că valurile se sparg direct pe geam. — Doamne! zise ea. Cred că ăsta e cel mai romantic loc din lume! Știi că În Japonia o priveliște frumoasă este considerată cel mai rafinat cadou pe care-l poți oferi? Orice altceva pare vulgar În comparație cu asta. Îți mulțumesc pentru tot. El zâmbi. Exuberanța ei Îl făcu să privească oceanul, ca și când l-ar fi văzut pentru prima oară. — Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Era masculin și puternic. Dar În același timp sentimental. Și În ciuda incapacității lui de a-și lua un angajament total, era loial. Ajunsese din Întâmplare la el. Și printr-o minune o plăcuse. Stătea acum mulțumit pe gazon, oferindu-i priveliștea calculată a frumosului său profil. Nu-i cerea nimic, cu toate astea o inspira să facă ceva măreț. Și Kitty Își spărgea creierul ce să facă, goală, Întinsă pe șezlong, cu părul lung fluturând În vânt. Voia să producă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de pe colț, de la etaj. Se uită În jur cu dispreț. — Ce-i? Nu-ți place casa? o Întrebă Kitty. — Nu mă interesează casa, răspunse Desert Rose disprețuitoare. Știi că nu mă interesează chestiile astea. Ieșiră În grădina din spate, cu priveliștile care-ți tăiau răsuflarea, și se așezară pe șezlongurile de lângă piscină. Kitty se bucura de soarele cald și voia să se și bronzeze puțin. Pielea ei era ca de fildeș pe lângă bronzul sănătos al lui Matthew. Dar era evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe șezlongurile de lângă piscină. Kitty se bucura de soarele cald și voia să se și bronzeze puțin. Pielea ei era ca de fildeș pe lângă bronzul sănătos al lui Matthew. Dar era evident că lui Desert Rose nu-i păsa de priveliștea frumoasă sau de jacuzzi-ul de-afară sau de vremea superbă. Kitty o vedea frământându-se În șezlong, Încercând să găsească o cale de a-l aduce pe Charlie În discuție. Artista Îndreptă conversația ca pe o mică navă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mintea mi te-a-nchipuit.) Sylvia Plath Ce frumos, se gândea ea cu ochii Închiși, Încercând să păstreze În suflet imaginea visului. Deschise ochii și văzu soarele roșu ridicându-se peste East River, Învăluind cerul și apa În lumina purpurie. Priveliștea asta incredibilă nu Înceta s-o uluiască. Iubea diminețile, iubea răsăritul mai mult decât apusul. Răsăritul era speranță, energie, un nou Început. Era și mâine și azi deopotrivă. Astăzi se Împlinea o lună de când se Întorsese din Los Angeles. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să nu se sature niciodată unul de celălalt. Sau, cel puțin, așa spera. Visa. Ea avea să Îi arate țara ei, Munții Carpați, aveau să schieze Împreună, să se oprească la cabanele vechi ca să bea vin roșu fiert. Să admire priveliștea minunată a munților din casa părinților ei din Sinaia, casa În care se cunoscuseră și se căsătoriseră părinții ei cu foarte mulți ani În urmă. Îi va arăta orașul dintre munți, cu vechiul castel regal și mănăstirea, va dispărea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spuse inutil Marçal când opri. Centrul nu se zărea, dar se ivi imediat în fața lor după colțul străzii unde lăsaseră mașina. A vrut întâmplarea ca aceea să fie latura sau partea sau fața sau extremitatea sau capătul unde locuiau rezidenții. Priveliștea nu constituia o noutate pentru nici unul dintre cei trei, dar e o mare deosebire între a privi doar pentru a privi și a privi în timp ce ni se spune, Două din ferestrele acelea sunt ale noastre, Doar două, întrebă Marta, Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
decât una, spuse Marçal, fără să mai vorbim de cele care le au spre interior, Interiorul cui, Interiorul Centrului, evident, Vrei să spui că sunt apartamente ale căror ferestre dau spre interiorul Centrului, Află că mulți le preferă, cred că priveliștea de acolo este infinit mai agreabilă, variată și amuzantă, în timp ce în partea cealaltă sunt mereu aceleași acoperișuri și același cer, Oricum, cine trăiește în aceste apartamente nu reușește să vadă decât etajul Centrului care coincide cu înălțimea la care locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
toate cufundate în liniște, apoi alte magazine, și alte galerii, și alte manechine, și alte grădini suspendate, și alte lucruri cărora probabil nu le știe nimeni numele, ca într-o ascensiune în paradis. La ce servește viteza asta, ca să admiri priveliștea, întrebă Cipriano Algor, La viteza asta, ascensoarele sunt folosite doar ca un mijloc complementar de supraveghere, spuse Marçal, Nu sunt suficienți gardienii, detectoarele, camerele video, și celelalte echipamente băgărețe, întrebă din nou Cipriano Algor, Pe aici trec în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
partea centrală prin structura pasajelor. Marta spuse, Oamenii ăștia nu văd lumina zilei când sunt acasă, Nici cei care locuiesc în apartamentele care dau spre interiorul Centrului, răspunse Marçal, Dar ei, cum ai spus tu, se pot distra oricând cu priveliștea și mișcarea lumii, în timp ce dincoace sunt practic închise, nu poate fi ușor să trăiești în aceste apartamente, fără lumina soarelui, respirând toată ziua un aer de conservă, Mulți le preferă, li se par mai comode, au mai multe facilități, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
e greu să citesc cadranul ceasului. Reflectez, uitându-mă pe fereastră. Văd un fel de licurici, stele căzătoare pe pantele dealurilor. Mașini rare care trec, coboară la vale, urcă spre sătucuri cocoțate mai sus. Când Belbo era copil, probabil că priveliștile nu erau aceleași. Nu existau mașinile, nu existau șoselele de acum, noaptea era camuflaj. Am deschis dulapul unde se găseau juvenilia, imediat ce am sosit. Rafturi Întregi pline cu hârtii, de la temele școlare din clasele elementare până la fascicule de poezii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
purtînd pe cap căciulițe de Moș Crăciun. Maggie Îi spune lui Wakefield că o să aștepte pînă cînd urcă el În cameră, apoi o să iasă la o băutură „sau ceva“. Își lasă geanta pe patul imens, se uită pe geam, admirînd priveliștea: o parcare drăguță, o masă consistentă de mașini de teren acoperite de zăpadă; apoi inspectează baia: cadă din cea mare, bun așa. Nimic nu se compară cu o baie lungă, cu un toddy cald În mînă, În timp ce afară ninge; asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un azil. Stevie cea dură și lipsită de sentimentalisme, al cărei pulover fusese îmbibat de râurile de lacrimi vărsate de alții pe umărul ei, dar niciodată de propriile ei lacrimi, se trânti pe scaun și începu să plângă cu suspine. Priveliștea era șocantă. — Nu l-a apreciat niciodată, darămite să-l iubească. Activitatea lui minunată ca jurnalist, campaniile lui pentru acest oraș. A considerat slujba lui un inconvenient minor, care risca să-l deranjeze pe secretarul care se ocupa cu admiterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
avea o urmă de rezervă, dar muzica și sentimentul că făcea ceva spontan o înăbușiră. Ghinionul lui Miriam fu că, în drum spre șoseaua de centură, totodată drumul spre dealul Woodedge, care se lăuda cu una dintre cele mai romantice priveliști din ținut, se întâmplă să o ia pe High Street și să treacă pe lângă redacția Citizen. N-o ajută nici faptul că Fran se întâmpla să se afle la fereastră, cu lumina care-i bătea din spate, privind în gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de Eminescu și Arghezi, ca și de iudaismul poetului idiș Iacob Gropper - nu anunțau rupurile ce aveau să vină. Însă poemele scrise la sfîrșitul Primului Război Mondial, într-o Moldovă devastată, apocaliptică (paralel cu fenomenul Dada), și publicate mai tîrziu în volumul Priveliști (1930), ca un omagiu adus limbii române de exilatul francez, mărturisesc - dincolo de ironia și umorul caustic al atitudinii - despre o extrem de acută angoasă a provinciei. Scrise, aproape toate, într-o impecabilă prozodie clasică (autorul a pledat în numeroase ocazii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
amintirii (prefața „Cîteva cuvinte pădurețe“ conține, în prima parte, o estetică aproape „constructivistă”). Natură scindată - ca și colegul său Ion Vinea - „între două lumi”, între nostalgia estetizantă a clasicității patriarhale și revolta profetică a avangardei, „arghezianul”, „naturistul” Fundoianu din Herța, Priveliști sau Cîntece simple se află de fapt la antipodul „bucolicelor”, „jammesienelor” lui Ion Pillat din volumul „monografic” Pe Argeș în sus, unde dominantă este seninătatea nostalgică și melancolică, armonia abia tulburată a comuniunii cu familia, strămoșii, locurile natale. Poemele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
personală a istoriei necunoscute „din spatele frontului”, prezentarea nudă a suferinței, fragmentarismul modern și observația poetică: „Cartea aceasta nu e un roman. Nu propune și nu dezleagă, printre peripeții și episoduri, o factice intrigă literară. E o suită de crochiuri, de priveliști...” (în Adevărul, an XXXIII, nr. 11056, 20 aprilie 1920). Articolul despre „culegerea de povești și basme” a lui Victor Eftimiu din Corabia cu pitici polemizează, dintru început, cu formula raționalist-burgheză a romanului: „În roman, legile fizice și toate constrîngerile naturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o stranie dorință de a petrece, ar strîmba pirostriile ruginite ale lumii noastre, ne-ar răsturna valoarea tuturor noțiunilor, brusc”. Răsturnarea valorilor dezvăluie caracterul de butaforie al lumii „de fetișuri” în criză. Apocalipsa umanului este însă una veselă, carnavalescă: „...întreaga priveliște ar fi de carnaval. Suferința rostogolită în cascade de rîs. Veselia isbucnită în suspine și întreg rostul firei întors. O lume croită pe-o muche de gîndire. Sinteza rece a acțiunilor omenești laolaltă, pe cari nu le poți confrunta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
știința construcției imagistice și a ritmului in blue caracterizează aceste poeme, ci și replierea interioară într-o singurătate angoasată. Nu prea departe de lamento-urile lui Vinea sînt poemele proaspăt „înstrăinatului” B. Fondane, unele urmînd a fi incluse în volumul Priveliști (1930). Un Exercice de français (La Bébé Vinea, s’il veut accepter cette dedicace) pune în scenă tristeți crepusculare pe fundalul industrial cu afișe, reclame, tramvaie, autobuze și becuri Auer. Modelul pare a fi mai degrabă Zone de Guillaume Apollinaire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de către B. Fundoianu, într-un comentariu pe marginea lucrării lui G. Ibrăileanu, „Spiritul critic în cultura românească“, în Sburătorul literar, 10 noiembrie 1922. Contestînd ideea purității folclorului autohton - și, ca atare, „specificul românesc” al inspirației autorilor romantici sau postromantici -, poetul „Priveliștilor“ consideră că, la fel ca în cazul Rusiei din secolul al XIX-lea, „aportul personal european” al României rămîne un deziderat. Pe urmele lui Jules de Gaultier, el vede în statutul de „colonie a Franței” efectul pozitiv al unei iluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vor tipări volumele neapărute: Imagini și scriitori români, Caietele unui inactual, Probleme vesele, Ferestre spre Europa, Dialoguri, un studiu despre esteticianul Walter Pater (cel care i-a inspirat lui Fondane ideea „artei religioase” a amicului Brâncuși...) și volumul de poeme Priveliști. Doar ultimul va vedea lumina tiparului în România interbelică... Tot în 1930, după întoarcerea din Argentina, îi va scrie lui Liviu Rebreanu - pe atunci, președinte al Societății Scriitorilor Români - spre a i se plînge că nu i se trimit cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca „element de legătură”.) Dintre dezideratele modeste, de bun-simț ale „Insulei”, ceva rămăsese totuși valabil pentru insurgenții avangardiști: „reintegrarea textului”, „deteatralizarea”... Emigrat la Paris, dornic să relanseze proiectul teatral eșuat în România din motive financiare și lipsă de audiență, autorul Priveliștilor avea în vedere și o carieră de dramaturg, din păcate abandonată înainte de a începe. În adolescență, publicase traduceri din dramaturgi idiș și o versiune a dramei Ahasverus a olandezului Herman Heifermans. La Paris ajunge pe urmele surorii sale Lina Fundoianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
caznă a dracilor, pictată în vestibulul unei vaste întreprinderi din zilele de azi” (Mențiuni critice III, ed. cit., p. 319). Elogiul „fantaziei” moderne devine manifest în comentariul despre „Strofe pentru toată lumea” de Ion Minulescu, semnificativ cuplat cu cel despre volumul Priveliști al lui B. Fundoianu. După ce afirmă, dintru început, că: „D. B. Fundoianu are perfectă dreptate cînd, în dedicația volumului său de poeme, vorbește de Ion Minulescu ca de «primul clopotar al revoltei lirice românești»”, poezia minulesciană e privită în evoluția ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Kritik, München, 1976 Davidescu, Nicolae, Din poezia noastră parnasiană, antologie, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, București, 1943 Fondane, B., Écrits pour le cinéma, Plasma, Paris, 1984. Fondane, B., Le Féstin de Balthazar, Arcane 17, Paris, 1985 Fundoianu, B., Priveliști, poeme, cu o prefață a autorului, Editura Cultura Națională, București, 1930 Fundoianu, B., Poezii, ediție, note și variante de Paul Daniel și G. Zarafu, studiu introductiv de Mircea Martin, prefață de Paul Daniel, Editura Minerva, București, 1978 La Réhabilitation du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]