5,783 matches
-
privilegiate, dar va sfârși prin a deveni victima Parlamentului. Regele Eduard al III-lea (1327-1377) a reușit, până către anul 1341, an considerat punct final al perioadei de tranziție în dezvoltarea Parlamentului, o bună colaborare în Parlament cu reprezentanții stărilor privilegiate. Dar conflictul său cu arhiepiscopul John Stratford de Canterbury, susținut de Parlament, va inaugura o nouă mișcare de opoziție a stărilor. Deși pentru puțin timp, Parlamentul își va asigura preponderența în guvernare. Constrâns la concesii numeroase, regele va reveni asupra
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
va iniția o nouă ofensivă contra monarhiei, pentru îngrădirea prerogativelor regale. Perioada anilor 1375-1509 consemnează lupte cvasicontinue între monarhie și stări, sfârșite cu victoria regalității. Între acțiunile menite să limiteze puterea monarhică și să asigure un ascendent la guvernare stărilor privilegiate, se numără convocarea Parlamentului cel Bun (1376). Adunarea va impune regelui un Consiliu de 10-20 persoane (reprezentanți ai stărilor privilegiate), fără al cărui consimțământ suveranul nu putea lua nici o hotărâre în problemele importante ale regatului. Această nouă încercare de tutelare
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
stări, sfârșite cu victoria regalității. Între acțiunile menite să limiteze puterea monarhică și să asigure un ascendent la guvernare stărilor privilegiate, se numără convocarea Parlamentului cel Bun (1376). Adunarea va impune regelui un Consiliu de 10-20 persoane (reprezentanți ai stărilor privilegiate), fără al cărui consimțământ suveranul nu putea lua nici o hotărâre în problemele importante ale regatului. Această nouă încercare de tutelare a regelui, inițiată de John de Lancaster, va impune convocarea primului packed Parliaments. Minoritatea lui Richard al II-lea (1377-1388
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
constituirea guvernului și a Consiliului regal; numirea miniștrilor; verificarea gestiunii Curții și a Statului; numirea judecătorilor de pace etc. În anul 1381 puterea Parlamentului aproape a atins apogeul. Contra Parlamentului se va ridica Michael Pole, desemnat mai înainte de reprezentanții stărilor privilegiate ca tutore al regelui. Pole era susținătorul unui stat birocratic, după modelul francez, care a putut limita activitatea Statelor Generale consolidând monarhia. Numit cancelar, el va obliga Parlamentul să renunțe la puterea executivă. Richard al II-lea a fost un
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de sub tutelă (1383), l-a destituit și condamnat la moarte pe Pole. Adunarea de la Shrewsbury al doilea packed Parliaments a anulat actele Parlamentelor din 1386 și 1387, transferând toate drepturile acestuia unei Comisii numită în întregime de monarh. Revolta stărilor privilegiate a reizbucnit violent. În anul 1399 o facțiune a "vechii nobilimi" a înlăturat pe ultimul rege Plantagenet, instaurând prin persoana lui Henric al IV-lea (1388-1413) dinastia de Lancaster. Schimbarea dinastică a fost urmată de cea a sistemului politic. Parlamentul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
mai era alături, ci deasupra Coroanei. Domnia lui Henric al V-lea (1413-1422), însoțită de succese pe plan militar, a reușit să redea prestigiul monarhiei. "Mișcarea parlamentară" începută în anul 1215 a fost oprită pentru un timp. Seria succeselor stărilor privilegiate, de la impunerea Prevederilor de la Oxford la Parlamentul cel Lung, s-a dovedit a fi întreruptă cu ușurință în perioada domniilor energice. Chiar și deputații Camerei Comunelor (Commons), care după domnia lui Eduard al III-lea s-au postat în prima
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
care le-am subliniat, Parlamentul nici nu a fost total supus, nici nu a reușit să se ridice deasupra Tronului, menținându-și cea mai lungă perioadă de timp poziția alături de suveran. Creșterea puterii monarhice a declanșat reacții violente ale stărilor privilegiate. Ridicarea acestora a determinat și schimbări dinastice, ultima în timpul Războiului celor "Două Roze": de o parte dinastia de Lancaster (Trandafirul roșu), sprijinită de "vechea nobilime", de cealaltă parte familia York (Trandafirul alb), sprijinită de "noua nobilime", orășeni și burghezie. La
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
30 de ani (1455-1485), încheindu-se odată cu domnia lui Richard al III-lea (1483-1485), instaurarea puternicei dinastii a Tudorilor și restabilirea păcii. Calea spre întemeierea monarhiei absolute era deschisă. În perioada crizei dinastice raportul de forțe dintre monarhie și stările privilegiate reprezentate în Parlament, a fost favorabil regalității. Parlamentele convocate în perioada 1459-1461 au purtat culorile forțelor victorioase. În perioada "York" de pildă, sub regele Eduard al IV-lea (1461-1470, 1471-1483), Parlamentul a devenit un simplu organ executiv al voinței suveranului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
dispoziție o sală din Palatul Westminster. Ei puteau asista la dezbateri cu o delegație anume invitată, dar nu puteau vorbi decât printr-un "delegat-vorbitor" (speaker)243. În a doua parte a domniei lui Henric al VIII-lea colaborarea cu stările privilegiate va fi reluată, Parlamentul legitimând toate actele succesive ale regelui. Londra devenea reședința principală a Parlamentului englez, iar deputații Comunelor vor primi și ei la dispoziție o cameră în palatul Westminster. Desfășurarea adunărilor cu prilejul marilor sărbători religioase era o
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
va aproba mai multe legi destinate să le apere drepturile contra puterii regale, în special "Marea Mustrare". Ea va interzice regelui să îl dizolve, deschizând perioada numită "Parlamentul cel Lung" (Long Parliament, 1640-1653)251. Lupta dintre monarhia absolută și stările privilegiate s-a manifestat tocmai prin opoziția dintre rege și Parlament. Deși a promis, Carol I și-a încălcat angajamentele 252 și, față de protestul Parlamentului, a luat măsura de a-l dizolva. "Războiul civil" dintre rege și Parlament se va încheia
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
tocmai prin opoziția dintre rege și Parlament. Deși a promis, Carol I și-a încălcat angajamentele 252 și, față de protestul Parlamentului, a luat măsura de a-l dizolva. "Războiul civil" dintre rege și Parlament se va încheia cu victoria stărilor privilegiate, a armatei condusă de Oliver Cromwel. În februarie 1639 Carol I a început războiul cu Scoția 253, avea nevoie de bani și doar Parlamentul putea vota creditele necesare. De nouă ani regele nu mai guverna cu Parlamentul convocarea și dizolvarea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
militar, constituind "frățiile" (Hermandades) pentru a se apăra contra nobilimii. În schimbul acestui ajutor, orașele s-au bucurat de privilegii. Este evident că marea noutate a secolelor XI-XIII este și în Spania, în domeniul instituțiilor centrale, organizarea Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate: Cortès. Ele apar cu mult înaintea celor din alte state europene, caracterizându-se și prin aceea că vor fi dominate de reprezentanții orașelor. Cortès erau adunări alcătuite din reprezentanții stărilor privilegiate, numite în Spania brazos sau estamentos: clerul (brazo ecclesiastico
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în domeniul instituțiilor centrale, organizarea Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate: Cortès. Ele apar cu mult înaintea celor din alte state europene, caracterizându-se și prin aceea că vor fi dominate de reprezentanții orașelor. Cortès erau adunări alcătuite din reprezentanții stărilor privilegiate, numite în Spania brazos sau estamentos: clerul (brazo ecclesiastico), marea nobilime (grandes, ricos hombres), mica nobilime a cavalerilor (caballeros, hijosdalgos, hidalgos) și reprezentanții orașelor (procuradores)276. În adunări stările își apărau cu putere privilegiile (fueros). Împărțirea Cortèsului pe stări (brazos
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
sunt întrunite în Catalonia, la 1218, cu reprezentanți ai orașelor, deși pentru cele din Aragon anul 1274 este, în opinia unor istorici, o dată prea târzie, aici fiind convocate de către Jaime I277. În adunările din Castilia și Leon participau reprezentanții stărilor privilegiate împărțite în trei brazos: marea nobilime, clerul și reprezentanții orașelor (ei apar prima oară în Cortès din Burgos). Cortèsul din Castilia va deveni treptat o adunare exclusiv reprezentativă a orașelor, mai exact a celor 17 orașe privilegiate, în care nobilimea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
participau reprezentanții stărilor privilegiate împărțite în trei brazos: marea nobilime, clerul și reprezentanții orașelor (ei apar prima oară în Cortès din Burgos). Cortèsul din Castilia va deveni treptat o adunare exclusiv reprezentativă a orașelor, mai exact a celor 17 orașe privilegiate, în care nobilimea și clerul dețineau un simplu rol decorativ. De aceea în Castilia adunarea regelui cu nobilii și clerul, fără participarea orașelor, nu constituia un Cortès. Funcția principală a Cortèsului era votarea impozitelor și subsidiilor cerute de rege. Ulterior
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
rol decorativ. De aceea în Castilia adunarea regelui cu nobilii și clerul, fără participarea orașelor, nu constituia un Cortès. Funcția principală a Cortèsului era votarea impozitelor și subsidiilor cerute de rege. Ulterior ele vor dobândi și facultăți legislative. Reprezentanții stărilor privilegiate se întruneau în același timp, păstrând caracterul lor particular în adunări distincte. Stările se întâlneau în plen doar la încheierea solemnă a dezbaterilor și în prezența regelui 278. În Catalonia, după închiderea sesiunii Cortèsului funcționa o junta numită Deputacion de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
fel asemănător acelui liberum veto din Polonia, opoziția numită dissentimiento 280. În afara atribuțiilor pe care le-am amintit, caracteristice pentru toate Cortèsurile regatelor spaniole, în adunările din Aragon și Catalonia nota particulară o reprezintă plângerile (ofensa) pe care reprezentanții stărilor privilegiate le puteau prezenta contra regelui ori funcționarilor regali, în situația violării legii. În Castilia și Leon Cortèsurile au intervenit mai mult în elaborarea legilor, începând cu anul 1263. În situația morții regelui și în absența unui moștenitor, aceste Cortès se
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
stări (pacta conventa). Se păstrează un text ce se crede că era citit regilor Aragonului cu prilejul actului electiv. Pus sub semnul întrebării, contestat și considerat o "legendă", textul ne introduce în decorul și ceremonialul de încoronare, reflectând mentalitatea stărilor privilegiate și redă cu o plasticitate deosebită o realitate, de altfel existentă în țările care au cunoscut regimul de stări: "Noi, care luați separat valorăm fiecare tot atât ca și Tine, și care la un loc valorăm mai mult decât Tine
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Noile Privilegii obligau regele să convoace Cortès anual și permiteau acestora să depună suveranul care nu-și respecta promisiunile făcute la încoronare și aleagă un altul. Acestea exprimă materializarea dreptului la rezistență (ius resistendi) asumat în mod colectiv de stările privilegiate. Constituirea monarhiei stărilor și limitarea puterii regale în profitul stărilor aragoneze, l-au determinat pe Alfons al III-lea să constate că Privilegiul Uniunii a creat "tot atâți regi în Aragon, câți mari seniori"284, iar în Cortèsul din 1328
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
al XV-lea dezvoltarea orașelor aragoneze, în special porturile Valencia și Barcelona, a oferit regalității un aliat puternic în lupta contra marii nobilimi și posibilitatea restaurării puterii monarhice. În alianță cu orașele și profitând de disensiunile create în sânul stărilor privilegiate, regele Pedro al IV-lea (1336-1387) va înfrânge marea nobilime rebelă (1384) și îi va retrage privilegiile, consolidând temporar autoritatea centrală. Anularea Privilegiului Uniunii a ridicat însă nobilimii doar concesiile noi pe care le sancționase, vechile drepturi ale nobilimii și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
strâns legate ca în Spania. Ea se reflectă nu doar prin titulatura de "regi catolici", ci și prin independența de care se bucura Biserica. Ferdinand și Isabella au promovat o politică autoritară, menită să întărească puterea centrală prin subordonarea stărilor privilegiate. În anul 1475, la propunerea reprezentanților orașelor (procuradores), suveranii au consimțit în Cortèsul de la Madrid să revigoreze vechea instituție a "frățiilor" în scopul apărării regatului. În consecință, pentru pedepsirea nobililor rebeli, s-a constituit Santa Hermandad. Astfel, "regii catolici" au
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de pildă, nemaifiind convocate în perioada 1482-1498. În faza finală a unificării teritoriale și centralizării instituționale, regatul era organizat sub forma unei monarhii pluraliste, care îmbina conducerea centrală autoritară cu menținerea unei instituții tradiționale. Reducerea rolului Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate și eșecul tratativelor ulterioare de a limita sau controla puterea regală, semnifică trecerea de la etapa monarhiei stărilor la cea a monarhiei absolute. Domnia lui Carol I se va înscrie ca perioada de decădere totală a Cortèsurilor. În anul 1518 regele
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cu puterile impuse de rege, care va respinge orice încercare a stărilor de a delibera în afara prezenței președintelui său. La rândul ei și marea nobilime, ținută departe de războaie și demnități publice, a fost exclusă din Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate. Măsura a fost luată cu prilejul Cortèsurilor din 1538, când nobilimea a respinse cererile sale privind impozitele. Adunarea din 1538 a fost ultima din șirul Cortèsurilor convocate de rege cu participarea nobilimii 295. În anul 1556 Carol I renunța la
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
formal, pentru că totul nu era mai mult decât "un simplu ceremonial"297. Adunările se vor convoca o dată la trei ani, constituind mai mult un Consiliu la care orașele se rezumau doar la a face propuneri pentru "binele public". Alături de stările privilegiate deja menționate, clerul a devenit cel de-al treilea ordin supus autorității regale. Încă din pe-rioada lui Ferdinand "Catolicul" se obținuse dreptul de la Sfântul Scaun ca regele spaniol să numească în demnități ecleziastice. La fel ca și predecesorii săi, Filip
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
persistat însă în întreaga perioadă: în timp ce în Germania funcționa o autoritate centrală sub forma instituției imperiale, cu caracter nominal pronunțat, în Italia s-a dezvoltat un policentrism politic. 4.1. Imperiul german 301 Regimul corporativ și Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate se înfățișează în Imperiul german piramidal: în plan superior Dieta imperială (Reichstag), alcătuită din principii laici și ecleziastici, seniori și reprezentanți ai orașelor, iar la bază Dietele provinciale (Landtag). Aceasta va da naștere dualismului constituțional în două planuri diferite: unul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]