95,170 matches
-
sunt analizate imaginile. Cel mai cunoscut în Giurgiu este clanul Butoane, care face afaceri în oraș de mai bine de 20 de ani.Principalii rivali sunt cei din clanul denumit File. În luna martie,chiar în centrul orașului Giurgiu, sub privirile trecătorilor îngroziți, membrii grupărilor “Butoane” și “File” au încins o luptă pe viață și pe moarte. Reglarea de conturi viza o afacere cu foarte mulți bani, colectați prin teroare, din taxe de protecție și din cămătărie. Rețeaua denumită "Butoane" se
Baschetbalistul american, Chauncey Hardy, bătut de interlopi într-un club din Giurgiu () [Corola-journal/Journalistic/25004_a_26329]
-
toată viața, până la nebunie, acest păcat cu tine? Mirciulică, tu ai fi fost tare dacă aveai alte opțiuni decât Turnătorul care te plătește. Tu nu vezi că ți se fac c*****e ca două măslinuțe atunci când îți dă Voiculescu două priviri? În trei secunde te-ai făcut regalist iar mâine o să-l faci zob pe Crin Antonescu dacă trebuie. Sau pe Geaonă. Băi Mirceo, tu uiți mă băiatule că ești un trădător? Tu uiți că te-ai milogit de Sîrbu să
Război total între Mircea Badea şi Radu Moraru. Înjurături ca la uşa cortului pe bloguri () [Corola-journal/Journalistic/25016_a_26341]
-
morții căpătâi. Fereastra se curbase sub legănarea ta E o tristețe ce-mi inundă chipul, și doar greierii coborau pe poteci, se duse mâine dincolo de ieri, ascultând pietrele cu șoapte de nisip nici tu nu mă mai prinzi într-o privire, răsfoit prin ceaslovul ierbii. nici tu nu mă mai mori printre păreri. Desenasem chipul tău, Ploua imens pe-o margine de tine, pe lumina crengii cu ochi de dimineață. ploua imens la streașină de sân, Florile plecate-n vacanță, se
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
pe sandaua din osul drumului. nu mai am miez de foșnet. Doamne, fă-mă dor de tine, Bate inima copacului să mă curb în pântecul pământului din frunza cu care mă dojenești, ca să înțeleg de ce tace infinitul. printre dinții cu priviri de oștiri și coapse de tranșee. ADÂNCUL MĂ PRIVEȘTE Am rămas un înger Adâncul mă privește, pe sprânceana degetului cu orbul ecoului rămas gol, cu ecou de sânge. în palma răsfirată a cămășii mugurind a pleoape de buze. FIINDCĂ Și
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
de neon, Genzken creează o artă, amestec de misterios și perceptibil, comentând despre vulnerabilitatea lumii în care trăim. Dacă retrospectiva Genzken reprezintă o conexiune spre aici și acum, „Gauguin - metamorfoze” reprezintă o punte spre începuturile artei moderne. Expoziția este o privire de ansamblu asupra întregii creații a artistului dar dintr-o perspectivă neobișnuită. Cei doi curatori - Starr Figura și Lotte Johnson - au ignorat în bună măsură arhicunoscutele picturi „exotice”. Dintre cele 170 de exponate doar 11 sunt tablouri în ulei. Și-
Evenimente la MoMA by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2508_a_3833]
-
acum două luni la Editura Paseka sub titlul S bubnem na zajíce chodil am prezentat-o la Praga, la o adunare a Asociației Cehia-România, iar actualmente, după câte știu, câțiva critici au de gând să scrie cronici la această captivantă privire grotescosatirică asupra unor ideologii mesianice, din perioada „de tranziție”. Lansarea romanului la standul românesc, în prezența autorului și a traducătorului a trezit un ecou atât de favorabil în rândurile ascultătorilor, încât bănuiesc că ne putem aștepta, cu timpul, la o
Scriitori români la Târgul de Carte de la Praga by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/2510_a_3835]
-
De la Zâna Lunii, primesc un băiețel Ți-o dau eu, Zâna Pădurii. mesaj către toți oamenii: Atunci (zâna sărută pe obraz persoana pe când vei întâlni un zâmbet pe S1: Dragul mamei puișor care a binecuvântat-o) buzele noastre, lumină în priviri, ne Te botez cu un stropșor vei auzi vorba blândă și vei urmări Constat că mesajele pe care Fruntea să-ți fie senină fapta noastră bună, acestea vor le primesc mă îndreaptă într-o S-aibe parte de lumină. aprinde
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]
-
vindecă de boli. ARSENIE BOCA. La poarta mănăstirii te întâmpină un afiș pe care scrie care este ținuta obligatorie: fustă lungă, bluză fără decolteu, capul acoperit - pentru femei, iar pentru bărbați, pantalonii trebuie să depășească genunchii. La o aruncare cu privirea, se poate observa că o marte parte din femei, oricât de evlavioase ar fi - vin îmbrăcate cu pantaloni care mai de care mai mulați. Și pentru că legea este sfântă și se spune că nimeni nu are voie să intre astfel
EXCLUSIV. Tărâmul unde românii vin cu miile să se roage. Este locul pe care puțini îndrăznesc să-l fotografieze. “Oamenii se regăsesc aici” by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/25218_a_26543]
-
toate - o pecingine uriașă”. În final, apa neagră, a potopului apocaliptic, se regenerează - cele două scene, având aceeași semnificație. În plus, și aici sensul e plin, Ștefan Moise suferă de glaucom, tulburare a ochilor cunoscută în popor drept „apă neagră”. Privirea obturată nu lasă loc adevărului, iar Ștefan înțelege, doar în clipa morții, propria orbire, de dinainte de boală. Viziunea lumii e scindată și impură, ca istoria. Așadar, sensuri multiple, orchestrate de scriitor cu precizie de ceasornicar. În Apă neagră, problema autocrației
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
și țîfnoasă eminent (e singura care-și permite așa cote de aroganță). Se uită la bărbați ca la o turmă, ca la niște satiri grotești și impotenți ce asaltează o Diană, o suverană inaccesibilă a farmecelor. Pune atîta dispreț în privirea pe care le-o aruncă încît îi strivește grămadă și le-ar mai și aplica o pedeapsă degradantă (dar meritată), ca unor animale repugnante. Nimeni în poezia noastră n-a mai îndrăznit să se aburce pe un așa tron inacostabil
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
edițiile în criză de subiecte, a plecat la mare, să facă surf pe cod roșu, de furtună. Ce să mai cauți știri, când ai știri de la nuntă, fără număr, fără număr? Dar, până să ajungem la tabloide, să aruncăm o privire prin presa serioasă. Hotnews scrie că Funeriu a mai făcut o reformă. Vorba reclamei: tu ce-ai făcut azi? Mai nimic! Doar o schimbare la Statutul Studentului, m-am scremut și a ieșit. Ce prevede statutul? Că tinerii au dreptul
Ziare la zi: Băsescule, cu cianură ai încercat? - PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25358_a_26683]
-
Cernat: „Alții mai scriu doar despre prieteni, aliați ideologici, congeneri sau concitatini (sic!): nu selecție cît de cît obiectivă a valorilor, ci team building parohial. Abundența cronicarilor de la România literară pare să infirme cele spuse mai sus, dar, la o privire mai atentă, comentariile de carte de acolo nu depășesc, cu excepția celor ale lui Alex Goldiș, nivelul unei gesticulații căldicele din care lipsesc fie spiritul critic neconcesiv, fie exigența avizată, fie amîndouă. Atenție, nu mă refer aici la cronica specializată pe
Strugurii sînt acri? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2541_a_3866]
-
e vorba de o scăpare, în această frază, fiindcă răspunsul la ancheta din „Steaua” nu e de tipul celor date, pe reportofon, în cîteva minute, „la cald”. Răspunsul lui Paul Cernat, scris, își subliniază, dimpotrivă, mărcile atenției critice: „la o privire mai atentă”, „atenție, nu mă refer aici la..., ci la...”, „abundența cronicarilor de la România literară pare să infirme..., dar...”. Prin urmare, comentariile de carte din România literară par să fie în regulă, dar nu sînt. Ele sînt bune pentru mulți
Strugurii sînt acri? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2541_a_3866]
-
își continuă povestirea Criști. „ Uite nenea vezi că eu nu fumez, eu nu fumez!”, îmi strigă din nou copilul din spate. Stătea cocoțat pe un gard cu o țigară în mână și o pungă de aurolac în cealaltă. Cu o privire amară Criști se uită la el și îl dă jos de pe gard. „ Ce să-i fac, e copilul meu, dar nu am ce să fac. L-am dat la școală și acum vreau să îl înscriu într-o organizație unde
Lumea subterană a Bucureştiului: Copii care se droghează de la 11 ani şi prostituate care fug după un pumn de prezervative () [Corola-journal/Journalistic/25420_a_26745]
-
cu un text pe care am plăcerea de a vi-l prezenta în pagina de jurnal online de astăzi. Este un alt fel de a vorbi despre 23 August: nu cu îngâmfarea prostească a celor care sforăie patriotic, nu cu privirea semidoctă a atâtor intelectuali care cred că adevărul lor este unic și etern, nu cu ignoranța aproape strigătoare la cer a unor publiciști, nu cu sărăcia culturală și intelectuală a multor politicieni, ci cu moderație, competență, curaj și autoritate. Bucurați
Despre 23 August şi despre Regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25400_a_26725]
-
multe tipuri de lectură - o istorie a creșterii și maturizării, o povestire despre Polonia ultimilor 50 de ani, o țesătură filosofic-ingenuă -, volumul Eram singur și fericit oferă cititorilor varietate, artă a povestirii și bucuria dezvăluirii de mistere acolo unde o privire de suprafață ar distinge numai rutină. La început a fost ploaia. Ploua de câteva zile și, în apropierea bisericii Congregației Resurecției, apa brăzdase canale adânci, prin care ajungeau din pădure bețe, fire de iarbă și conuri mici. Îmi plăcea să
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
de sutană. Era parohul care, cu o umbrelă imensă, se ducea de la casa din deal la biserică. Își scutura picăturile de ploaie dând din mâini ca o pasăre cu aripile negre, se oprea pe scări, privea cerul și drumul, dar privirile nu ni se întâlneau. Navele pluteau tot mai rapid, apa le căra printre vârtejuri, peste cascade și cataracte învolburate, așadar fugeam după ele în jos până la locul unde pârâul făcea o mare deschidere, nu mai susura și nu mai bolborosea
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
Clara Aruștei. În acest sens, Maria Dobrescu a combinat admirabil informația știută cu cea primită, încât ea a putut să dea șah la rege după variabile com binații în mutări. E de tot interesul informal biografia poetului care pulsează de privirea în oglinzi rebrandtiene, schimbate de Maria Dobrescu, din când în când, ca în cadrele de filmare, când trebuie intersectate idei și limbaje. Deductiv, și capitole, care oricum se cuvine să aibă o unitate. Iar în cadrul acesteia, gen mozaic venețian, ne
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
bietei fete e furtună de pathos și totul pregătit de sacrificiu, fie de un fel, fie de altul: „Și-aș da ca să te pot uita/ Mulți ani din viața mea pribeagă;/ dar aș plăti cu viața-ntreagă/ O rază din privirea ta” (Un gînd). (Nu știu ce-ar fi vrut unii mai mult). Ar fi însă jertfe în zadar, căci Ada nu s-a potrivit nicidecum cu iubirea; au avut frecvențe total diferite, degeaba invocații peste invocații: „Și n-ai fost
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
țara plată./ Sufletul ți se năpusti către duioasa/ monadă-n care ea tăcea și surîdea.// O iubeai cu ochii tăi de douăzeci de ani./ Ea întorcea spre tine ochii vîrstei voastre” (Scenic railway). Dacă pana poetului zăbovește pe încifrarea voluptuoasă, privirea i se îndreaptă spre lărgirea orizontului. O fibră telurică îl cheamă către materialitățile vaste ale lumii ce se întrepătrund cu undele avîntatcomprimate ale poeticii: „Nu opri cîntul! Lasă-l să se spună,/ întins și dîrz, țîșnit dintr-un regat/ fără
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
degradează/ pe treptele de soare în urcuș.// Orbit, ieși la văzduh pe țărmul divin” (Muzică). E aici o interesantă enclavă originală a lirismului autohton avînd ca obiect o indomptabilă frămîntare, infernalizată printr-o solitudine exacerbată, canibalică: „Acolo, în bezna fără de priviri,/ unul se-aruncă pe altul să-l înghită/ la capătul unei neînchipuite/ singurătăți de foame” (Cîmp de maci). Găsim astfel dovezile unei dedublări a eului poetic. Pe de-o parte avem a face cu un echilibru, cu o caligrafie tranchilizantă
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
din primele numere libere ale României literare. Se întreba atunci, neliniștită: „Cum va reacționa scriitorul român în fața posibilității, deodată, după zeci și zeci de ani, de a rosti, în felul lui, în stilul lui, adevărul integral? Cum își va păzi privirea de o asemenea lumină?” Interogația ei se concretizează repede în deziluzie. Iar ultimul jurnal înregistrează implicarea ei activă în acest tip de dezbatere. De departe, proiectul de la 22 este pentru ea marea dezamăgire, laolaltă cu altele, individuale, ale unor intelectuali
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
puseseră, mai înainte, cariera - dacă nu chiar viața - în joc, refuzând să cedeze complet. Deriziunea mi se pare a acoperi totul; e în mine atâta fiere năclăită, încât tot ce-am putut face sau năzui se despoaie de orice valoare”. Privirea ei rămâne una „clinică”, ca la Glucksmann, încurajânduse că, scriind în agende, trăiește „aparența de normalitate. Singura de care mă simt în stare”. Toate astea răzbat la suprafață cu asupra de măsură. Există, însă, și o dimensiune a nesiguranței în
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
Liviu Georgescu SIGILII I Lumina deschide un ochi cu mai multe priviri care au mai mulți ochi cu mai multe priviri - ape adânci pentru interminabile mori. Îmi cresc brațe din umeri, îmi cresc degete din atingeri. Se cioplesc urechi din vibrații. Mirosul se evaporă ca un abur din flori și îmi cresc
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
Liviu Georgescu SIGILII I Lumina deschide un ochi cu mai multe priviri care au mai mulți ochi cu mai multe priviri - ape adânci pentru interminabile mori. Îmi cresc brațe din umeri, îmi cresc degete din atingeri. Se cioplesc urechi din vibrații. Mirosul se evaporă ca un abur din flori și îmi cresc din lumină ochi. II Dacă ochiul se deschide, dacă
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]