1,975 matches
-
erau integrate În universul politic al cetății. În interiorul acestuia, dimensiunea feminină putea, periodic, să ocupe un spațiu civic În ocazii instituționale prevăzute În calendar, așa cum se Întâmpla la Atenaxe "Atena" În timpul sărbătorilor skirophorii, În luna skirophorion, Între iunie și iulie. Procesiunea, condusă de preoteasa Atenei, de preotul lui Poseidonxe "Poseidon" și de cel al lui Heliosxe "Helios", părăsind acropola pentru a ajunge Într-un loc din afara cetății, „Îndepărta” de aceasta divinitățile instituționale și le lăsa femeilor spațiul urban pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
instituționale și le lăsa femeilor spațiul urban pentru a se aduna public În el. În același timp Însă, În timp ce lumea feminină putea să Își afirme o independență provizorie față de ordinea patriarhală, micul templu dedicat Demetrei și Corei la care ajungea procesiunea, primindu-i și pe Atena și Poseidon, unea dimensiunea economico-productivă a pământului, reprezentată de Demetraxe "Demetra", cu cea politică a cetății, reprezentată de Atena. Așadar complexul festiv exprimă un timp și un spațiu puternic ideologizate, cărora le este alocată misiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reluate sau vreunei „avanpremiere”, și leneele, În luna gamelion, Între ianuarie și februarie, În care se reprezentau comediile și În care numai către sfârșitul secolului al V-lea Î.Hr. a fost introdusă și o competiție tragică. Deschise de o procesiune care muta de la Akkademie la templul lui Dionysos Eleutheros, la baza Acropolei, unde se Înălța teatrul, o antică statuie a zeului, care rămânea pe durata sărbătorii, dionisiile mari erau singura legătură evidentă pe care competițiile tragice o aveau cu cultul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puteau fi Întâlnite banchete sacrificiale În cultul eroilor, al morților și al zeilor infernului, dar și enàgisma pentru Heraxe "Hera" sau pentru Zeusxe "Zeus". În orice caz, sacrificiul olimpian, thysìa, constituia actul religios cel mai semnificativ pentru societatea greacă. O procesiune conducea animalul În fața altarului, procesiune În fața căreia mergea o tânără fecioară ce purta un coș În care, ascuns Între pâini, turte și cereale, se găsea cuțitul de jertfă, màchaira. După invocații și rugăciuni și după ce erau așezate pe altar boabe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cultul eroilor, al morților și al zeilor infernului, dar și enàgisma pentru Heraxe "Hera" sau pentru Zeusxe "Zeus". În orice caz, sacrificiul olimpian, thysìa, constituia actul religios cel mai semnificativ pentru societatea greacă. O procesiune conducea animalul În fața altarului, procesiune În fața căreia mergea o tânără fecioară ce purta un coș În care, ascuns Între pâini, turte și cereale, se găsea cuțitul de jertfă, màchaira. După invocații și rugăciuni și după ce erau așezate pe altar boabe de cereale și victima, oficiantul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Marilor Zeițe din Andania și Megalopolis, dacă nu chiar cele ale Herei la Argo. Totuși, modelul suprem, tà mystèria, tout court, pentru atenieni, erau Misteriile de la Eleusis, un târgușor la câțiva kilometri de Atenaxe "Atena", unde cetățenii atenieni mergeau În procesiune solemnă pentru a le celebra pe Demetraxe "Demetra" și Coraxe "Cora" În fiecare an, În luna boedromion, la Începutul toamnei, Între septembrie și octombrie. Sărbătoare panelenică din calendarul atenian, misteriile erau așezate sub jurisdicția arhontelui-rege. În prezența hierofantului și a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
civilizație romanătc "2. Religie și civilizație romană" a) Și la Roma religia celor liberi, a celor bogați, a bărbaților, este diferită de cea a femeilor, a slujitorilor, a celor pe jumătate liberi și a celor săraci, care nu pot face procesiuni propițiatorii În câmp, nici nu pot să practice cultul mormintelor, deoarece ei nu posedă nici un teren și nici un mormânt unde să se poată sta, să Îi pomenească pe strămoși și să Îi celebreze. În legătură cu acest lucru am putea urma multe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
insula) situat Într-o parte (vicus) a unui cartier (regio), pe una dintre colinele (colles) sau pe unul dintre munții (montes) pe care s-a dezvoltat orașul. Toți acești factori urbanistici, demografici și teritoriali se disting și prin elemente sacrale: procesiuni În jurul acelor spații, capele (Argeorum sacraria)1, altare la răspântii (compita), case de reuniune (curiae) și sărbători de cartier. Cetățeanul din Roma este membru al unei unități familiale stabile și, mai mult sau mai puțin, vaste (gens/gentilis). Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fie criticați prin prisma unei teologii iluminate 1. c) Mit și teatru 1. Diferitele intersectări ce au loc Între mit și cult (Hepding, 1903; Romanelli, 1964; Vermaseren, 1977-1989) pot fi ilustrate prin sărbătorile zeiței Mater Magnaxe "Mater Magna" de la Roma. Procesiunea (pompa) de la templul ei de pe Palatin până la pârâul Almonus În care statuia este scufundată (lavatio) este un fel de dramă cultuală. Probabil odată cu Începutul epocii imperiale de ea a fost legat un ciclu de sărbători publice În care era reprezentat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ea și tradiția troiană a originilor Romei. Pătrunsă În chiar inima cetății lui Romulusxe "Romulus" ca zeitate „națională”, ocrotitoare și garantă a averilor statului, zeița constituie obiectul unui cult public cu bază aristocratică, exprimat În jocurile anuale Megalesia și În procesiunea urmată de scufundarea statuii În apele râului Almo. Aspectele frigiene ale cultului, izolate În veacurile Republicii În interiorul sanctuarului Împreună cu figura lui Attisxe "Attis" și cu echivocii lui credincioși, Galli, se Înmulțesc, fără să poată fi oprite, la sfârșitul acestei epoci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ei Îl numeau al Tamfanei.”), unde expresia latină solo aequare lasă să se Înțeleagă că nu este vorba despre o poiană sacră sau despre un simplu cerc de pietre. În plus, descrierea pe care Însuși Tacit (Germania, XL) o face procesiunii zeiței Nerthusxe "Nerthus" implică obligatoriu existența unei statui a zeiței: „Este transportată de vaci, iar preotul o urmează cu mare venerație”. Desigur, mărturiile din epocile mai târzii sunt mai puțin semnificative (cf. De Vries, 1957, pp. 376 sqq.), pentru că se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
citat din Germania (XL) unde vorbește despre zeița Nerthusxe "Nerthus", Tacitus amintește că, Într-o insulă din Ocean, neprecizată, se află o pădure sacră În care este păstrat un car acoperit cu o pânză, destinat să poarte statuia zeiței În timpul procesiunii. În alt loc (Annales, I, 61), Tacitus, amintind de priveliștea atroce care li s-a arătat romanilor Întorși În 14 d.Hr. În pădurea Teutoburg pentru a-i oferi lui Quintilius Varus și soldaților săi uciși În bătălie o ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care extrage auspiciile pentru adunare (Germania, X). Un preot Însărcinat cu actele de cult apare În fragmentul În care Tacitus (Germania, XL) vorbește despre zeița Nerthusxe "Nerthus": doar lui Îi este permis să atingă carul zeiței, el Însoțește cu devoțiune procesiunea, el este singurul care știe când se satură zeița de relația cu oamenii și trebuie dusă Înapoi În locul sacru. În plus, nu se poate considera că preotul ar fi fost străin de sacrificiul uman care avea loc după ritual: sclavii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
satură zeița de relația cu oamenii și trebuie dusă Înapoi În locul sacru. În plus, nu se poate considera că preotul ar fi fost străin de sacrificiul uman care avea loc după ritual: sclavii care spălau tot ceea ce luase parte la procesiune erau mai apoi Înecați În lac. De asemenea, se poate opina că solemna jertfă umană oficiată de semnoni (Germania, XXXIX) necesita, Într-un fel sau altul, prezența unui preot. În acest caz, trebuie să ne Întrebăm care a fost motivația
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nesatisfăcătoarea definiție a lui Nerthus ca zeiță-mamă, care ocrotește agricultura; această definiție este cu atât mai nesatisfăcătoare, cu cât, În fragmentul citat din Tacitus, ea apare ca izvor de pace, bunăstare și bucurie pentru oamenii printre care este purtată În procesiune, dar nu apare și ca personaj specific legat de viața câmpurilor. De fapt, tot ceea ce se poate spune despre Nerthus este că aparține celei de-a treia funcții, ceea ce o leagă indiscutabil de Njördr. În plus, se poate ca sistematizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trimise de popoarele de același sânge se adună Într-o pădure sfințită prin riturile străvechi și, acolo, ucigând un om În numele obștii, Împlinesc rânduielile Îngrozitoare ale acestei ceremonii barbare (Tacitus, Germania, XXXIX). De asemenea, după cum am văzut deja, la sfârșitul procesiunii solemne a zeiței Nerthusxe "Nerthus" erau sacrificați prin Înecare sclavii care spălaseră carul și statuia zeiței. Este interesant că aceste jertfe aveau cel mai adesea o formă „nesângeroasă”, cel puțin În cazurile În care cunoaștem detalii; acestea se desfășurau fără
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
său este scris în fața lui: „Capul Ibșa”. Bastonul îndoit care se vede deasupra coarnelor ibexului este simbolul egiptean tradițional pentru a desemna un principe asiatic sau beduin. Se vede un toiag destul de asemănător în mâna stângă a lui Ibșa. În procesiunea care urmează se recunosc bărbați, femei și copii. Bărbații poartă arcuri și săgeți, lănci și toiege, în timp ce penultimul bărbat cântă la o liră cu opt coarde. Măgarii duc poveri, între altele burdufuri și o suliță. Capul Ibșa și un bărbat
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
române. Perioada dintre 1918 și 1921 avea să fie o perioadă de tulburări de stânga pe tot cuprinsul României. La 13 decembrie 1918, a fost o demonstrație de stânga în fața Teatrului Național de la București, care s-a transformat într-o procesiune insurecțională care s-a îndreptat spre Palatul Regal, strigînd "Trăiască Republica!" S-a tras în masă împotriva demonstranților. Mișcări similare s-au produs și la Iași și în alte părți 7. La 12 noiembrie, Regele Ferdinand și-a reafirmat promisiunile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la funeralii a însărcinatului francez a fost bătătoare la ochi. Au venit și cîțiva ofițeri superiori, protestînd prin prezența lor împotriva anarhiei legionare. Pe lîngă toate acestea, se făcuseră pregătiri minuțioase pentru reînmormîntarea lui Codreanu și a altor legionari. O procesiune solemnă a pornit de la bisericuța Sf. Ilie din Gorgani spre Casa Verde, unde martirii Legiunii au fost depuși spre odihnă veșnică, la care au participat trimiși ai țărilor Axei (cu excepția notabilă a Ungariei). Făptașii crimelor de la Jilava și asasinii lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ordre de la Boisson), înființat în anul 1703 la Villeneuve-lès-Avignon (Franța). În fiecare an, sărbătoarea Sfântului Vincențiu se desfășoară într-una din cele treizeci și două de localități de pe coastele înalte ale Burgundiei, unde au loc o slujbă religioasă și o procesiune în timpul căreia statuia Sfântului este purtată solemn de-a lungul străzilor satului de către "Cavalerii Tastevin", îmbrăcați în costume specifice confreriei. De vreo cincizeci de ani încoace, în jur de 100000 de persoane vin în satul burgund, ales pentru desfășurarea ceremonialului
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
parte din regula jocului și întreține misterul. Loghi a evitat prim planul și din considerente de ordin strategic: asemănarea cu pictura lui Böcklin ar fi fost atunci evidentă. Misterul silvan este reliefat și de prezența personajelor din prim plan, întreaga procesiune din fundal potențându-l. Tot în fundal se află un lac cu lebede, îndrăgite de artiștii secesioniști pentru armonia liniei gâtului și o grație a plutirii și un castel înconjurat asemeni unui templu de arborii asemeni unor coloane. Personajele se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mâna cealaltă eliberată într-un gest nu lipsit de grație, o postură în care dezinvoltura nu e spontană, ci căutată. Fundalul, nu întâmplător, este dat de un panou decorativ, fie o scenă războinică, oameni cu trompete și flamuri, fie o procesiune sărbătorească. Cremer este pictat din profil, ceea ce intensifică relația sa cu fundalul, conferind impresia de așezare în efigie, în rama artei sale muzicale, expresia picturală a unui libret. Compozitorul înfățișat pe fundalul artei sale cadrul estetic devine expresia vocației, latura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
au luat locul pulsiunile sexuale și o nouă expresie corporală: "[...] o nouă propensiune pentru tensiunea imobilă, crisparea nervoasă, sau încă ostentația extazului sexual, mereu prin intermediul reprezentării corpului oprit într-un moment semnificativ"358. Simptomele marii nevroze, Charcot le identifica în procesiunile dansante la școala de pictură a lui Brughel desemnate cu numele de "danse de Saint-Guy", așa cum la artiștii spanioli subliniază înclinația spre surprinderea atitudinilor extatice. De cele mai multe ori, cazurile de demonism sunt descifrate de medicul francez drept cazuri de isterie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ștafeta jocului și capul sfântului în locul marotei cutumiare. Asocierea nu este lipsită de semnificație, Salomeea preia rolul bufonului, rol care va evolua până la "danțul" oriental al domnișoarei Hus, avatarul modernist barbilian cu accente balcanice al coregrafiei decadente. Aspectul hazliu al procesiunii nu mai realizează un contrast atât de puternic cu actul crud al decapitării, introdus într-un ceremonial ludic cu măscărici și toboșari, iar versul liber înlocuiește formele prozodice clasice, conferind poeziei un caracter prozaic, anecdotic. Demitizarea rolurilor decadente, prozaismul și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Partidul Liberal, sub conducerea lui Dinu Brătianu. Pe 13 aprilie, guvernul a adoptat noua Constituție, prin care era creată Republica Populară Română și erau asigurate drepturile minorităților și ale naționalităților, libertatea religiei, a presei, cea de opinie, de asociere, libertatea procesiunilor și a demonstrațiilor. Organizațiile care se opuneau guvernului nu aveau dreptul la asociere și organizare. Noua Constituție arăta că România era într-un proces de tranziție de la capitalism la socialism 405. Mecanismul aplicării articolelor Tratatului de Pace Între timp, în
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]