2,781 matches
-
sunt tot atâtea prilejuri de unire cu divinitatea, delimitând, În cele din urmă, „marea Liturghie”, ce Înseamnă, pe de o parte, „acțiune și rugăciune”, iar pe de altă parte, „meditație și ceremonie”. Dar oare nu existau și sărbători „laice” sau „profane” În perioada respectivă, ceremonii de factură publică sau privată lipsite de o semnificație spirituală mai profundă? Cred că o asemenea Întrebare este lipsită de relevanță, deoarece, pentru omul tradițional, Întreaga existență era Încadrată religios. Orice aspect al vieții, oricât de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
să se piardă din vedere limita care separă licitul de ilicit; există și ceremonii religioase care induc un fel de necesitate de a viola regulile Îndeobște cele mai respectate. Etnograful Ion Ghinoiu, la rândul său, remarcă aceeași interferare a practicilor profane și a semnificațiilor sacre În conținutul sărbătorii: La babilonieni, iudei, romani, mexicani sărbătorile cu caracter carnavalesc și licențios marcau ziua fără rang și fără nume În care haosul, dezordinea și excesele erau tolerate ș...ț Practicile orgiastice experimentau, probabil, starea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fost rânduit de la Început, să fie zile lucrătoare și altele de sărbătoare: șase zile să lucrezi, iar a șaptea s-o serbezi”. Datorită acestui semantism dual al sărbătorii, ea poate fi privită, În ultimă instanță, și ca o practică destul de profană pe care o Întâlnim atât de frecvent În viața comunităților premoderne, Încărcată Însă cu semnificațiile spirituale profunde pe care omul tradițional le atribuia oricărui lucru. Se poate spune că sărbătoarea se prezintă ca un spațiu de tranziție Între „timpul zeilor
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de tranziție Între „timpul zeilor”, actualizat În cotidian prin intermediul celebrărilor, și „timpul oamenilor”, În fond, și el, o replică terestră a timpul divin. Acest lucru ne aduce aminte și de afirmația lui Eliade XE "Eliade" , potrivit căreia trecerea de la timpul profan la timpul sacru se face prin rit, sau de observația profesorului orădean Barbu XE "Barbu" Ștefănescu, cum că timpul sărbătorii este ...menit să micșoreze distanța dintre sacru și profan, să permită comunicarea Între două lumi aflate În planuri diferite. Dubla
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de afirmația lui Eliade XE "Eliade" , potrivit căreia trecerea de la timpul profan la timpul sacru se face prin rit, sau de observația profesorului orădean Barbu XE "Barbu" Ștefănescu, cum că timpul sărbătorii este ...menit să micșoreze distanța dintre sacru și profan, să permită comunicarea Între două lumi aflate În planuri diferite. Dubla natură a sărbătorii - timp dedicat zeului, dar, totodată, și timp consacrat odihnei - a făcut ca ea să devină un subiect controversat În intervalul istoric și În spațiul cultural abordate
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
bun pretext pentru exprimarea rivalităților existente Între diferitele instanțe de autoritate din epocă. Datorită faptului că sărbătoarea aparținea timpului sacru, ea era controlată, În mod tradițional, de către Biserică. Dar această pretenție a fost mereu contestată de alți factori de autoritate, profani: astfel, era puterea politică a statului, sau puterea socială a seniorului. În competiția pentru menținerea sau dobândirea controlului social, timpul sărbătorii, administrat de Biserică, a fost concurat de timpul profan, timpul muncii sau timpul activităților publice, aflat sub autoritatea statului
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pretenție a fost mereu contestată de alți factori de autoritate, profani: astfel, era puterea politică a statului, sau puterea socială a seniorului. În competiția pentru menținerea sau dobândirea controlului social, timpul sărbătorii, administrat de Biserică, a fost concurat de timpul profan, timpul muncii sau timpul activităților publice, aflat sub autoritatea statului și a elitei conducătoare. Rolul pe care l-a jucat sărbătoarea În Vechiul Regim, ca sursă de conflict social, ca reper al alterității și al diferențelor culturale, a fost bine
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Noi om mer’ mai pă din gios. Pe fondul acestei sfidări a sacrului de către profan (similară, pe undeva, revoltei luciferice din mentalitatea romantică), imaginarul țărănesc va balansa cu mare ușurință odată cu intrarea În modernitate, părăsind spațiul miraculosului pentru o morală profană, lipsită de mari tensiuni și drame de conștiință. Fără Îndoială, Încercarea de a explora istoria comunităților rurale la nivelul celor mai intime atitudini și mentalități - așa cum am făcut-o, sumar, În rândurile de mai sus - poate fi suspectată că oferă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și modernă românească. Studii istorice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1985. Edroiu, Nicolae; Teodor, Pompiliu (coord.), Răscoala lui Horea (1784). Studii și interpretări istorice, Editura Dacia, Cluj, 1984. Egyed, Ákos, Erdély 1848-1849 șTransilvania 1848-1849ț, Pallas-Akadémiai Könyvkiadó, Csíkszereda, 1998. Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1995 Etiemble, René, Comparaison n’est pas raison. La crise de la littérature comparée, Gallimard, Paris, 1963. *** Faire de l’histoire, sous la direction de Jacques Le Goff et Pierre Nora, vol. I, Gallimard, Paris, 1974. Febvre, Lucien
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a „voinței poporului” În numele căreia pretind că acționează toți revoluționarii. Ovidiu Ghitta XE "Ghitta" , Nașterea unei biserici. Biserica greco-catolică din Sătmar În primul ei secol de existență (1667-1761), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, p. 217. Mircea Eliade XE "Eliade" , Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1995, p. 61. Ernest Bernea, Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român, Editura Humanitas, București, 1997, p. 197 (§ 2: „Ideea de sărbătoare”). Simona Nicoară XE "Nicoară" , În volumul Simona Nicoară, Toader Nicoară, Mentalități colective și imaginar social
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pentru a Încheia cu alcătuirea unei retorici și a unui imaginar al blestemului. Ce legătură are blestemul cu destinul? Lexiconul și argumentele din introducerea lucrării sale ne explică. Autorul arată că, În povești și mai ales În basmele fantastice, blestemele profane, dar și acelea În care este amestecat suprafirescul, declanșează metamorfoze: fetele de Împărat și zânele sunt transformate În monștri, În lebede și pupeze, În broaște țestoase, iar În legende, metamorfoza declanșată de blesteme este ireversibilă. Alexandru Ofrim În lucrarea Cheia
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
În babă, ajunge și la moașa satului, la sfat, la lege să ceară să aibă și ei un viitor la familie, un fiu, un copil. Se accentuează aici rolul moașei ca depozitar al Înțelepciunii comunității ca mediator Între sacru și profan, nu numai motivația rațională a dorinței de a avea urmași. Moașa Îl Îndeamnă să ceară de la tatăl lui un cal din vechime, din ăi viteji, cu care să meargă la Marea Neagră pentru a prinde doi pești: unul să-l ia
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
aproape pe toți. Având motivul că beau în sănătatea regelui, supușii au cauzat multe probleme, și erau multe răzmerițe peste tot: și cei care pretindeau că sunt religioși, atât ipocriții cât și cei sinceri dar la fel de entuziaști, au dat ocazia profanilor să râdă de pietatea adevărată».“ Dorim să atragem atenția asupra unui detaliu important privind autenticitatea acestui volum. Philibert, conte de Gramont, este autorul celebrelor Memorii. Însă numele familiei se scrie cu un singur„m“, iar în titlul lucrării de unde am
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cu simbolurile ezoterice, cu miturile păgâne și cu cele creștine. Dar se afla și în postura monarhului absolut, care trebuia să rămână dedicat ritualurilor creștinismului strict, catolic, riguros. Prin urmare, asemeni marilor inițiați alchimiști, alege calea artei pentru a arăta profanilor o frântură din marile secrete ale lumii, transmițând un posibil mesaj cifrat:„eu Regele Soare, cunosc dedesubturile lumii. Însă, dat fiind că imaginea mea actuală trebuie să reflecte religia timpurilor pe care le trăim, aleg să nu duc până la capăt
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
interioară. Ea este decelabilă în spațiul plastic (mozaicul, icoana) dar și în genul parenetic, precum în învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie 20. Răceala desenului și vioiciunea cromatică, mixajul de sfânt și cavaler, literatura teologică aluvionată de "pilde" profane, textele juridice (nomocanoane) permanent "mișcate"de istorisiri în gramatica dreptului cutumiar 21 sau contrastul dintre baza clasică și acoperișul multiplicat în arhitectura religioasă bizantină - toate acestea diversifică tiparul și-i explică, în fond, vitalitatea milenară. Desigur, aceste polarizări n-au
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
cu mult înainte de constatarea ei țtiințifică și a constituit un mod de înțelegere a lumii. Astfel spațiul devine un mod de clasificare. Revelația unui spațiu sacru îi permitea obținerea unui punct fix, cu funcție orientativă în omogenitatea haotică a spațiului profan. De aceea putem considera că ”cel mai timpuriu impuls arhitectural nu s a datorat nevoii de adăpost, ci scopului de a stabili limite, de a crea un spațiu destinat sacrului. ; în societățile bazate pe structuri tradiționale, oamenii își desfășoară activitatea
Spațiul arhitectural. In: Apogeul by Mitrița Filip () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1815]
-
autist: autismul infantil, autismul atipic și tulburarea Asperger. Am făcut toate aceste precizări în încercarea de a aduce mai multa lumină asupra diversității limbajului folosit fie în fișele de diagnostic, fie în literatura de specialitate, fie de către medici, părinți sau profani. Atragem atenția profesioniștilor din sănătate asupra nevoii de înțelegere a diagnosticului de către părinți. Conform declarațiilor părinților (de care presa abundă), în sistemul medical românesc relația cu beneficiarul este pe ultimul loc, ca și cum a-i explica pacientului de ce suferă este în afara
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
practicarea ciclismului nu poate fi dăunătoare organismului. Cățărând munții pe două roți, gustând praful sau noroiul drumurilor, înfruntând vântul și ploaia ivite din senin, transpirând din greu și tânjind după încă o picătură de apă cam așa ar putea înțelege profanii, ciclismul montan și ciclismul în general = fals. Pe de altă parte domnește mitul sportului extrem, „injectorul de adrenalină” al vieții trăite pe margine, al senzațiilor „tari”, la fel de fals. Cu toate acestea, ciclismul este mai mult decât un simplu sport și
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
Clement Alexandrinul, “Pedagogul”, în Scrieri, partea întâi, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1982, p. 167<footnote>. Cuvântul lui Dumnezeu este sinonim cu „Pedagogul”, deoarece se îngrijește de educațuia oamenilor în adevăratul înțeles al cuvântului și nu de simpla lor instruire profană: „...scopul Lui este de a face sufletul mai bun, nu de a-l învăța; de a da sfat pentru o viață înțeleaptă, nu pentru o viață dedicată științei”, scrie Clement Alexandrinul<footnote id="23">Ibidem, p. 167<footnote>. El își
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
încoace și încolo, ca o corabie fără greutate și te vei îneca în „marea” păcatului. Patimile nu sunt rele în sine; ele pot deveni bune, dacă li se dă o întrebuințare inspirată. Pentru Sf. Vasile, antiteza dintre monahism și lumea profană a jucat doar un rol limitat. El le cere tuturor creștinilor trăirea autentică a Evangheliei, iar monahilor le pretindea o trăire a ei în mod total. Episcopul Cezareei recunoaște valoarea materială a bunurilor materiale și rânduia pentru monahi îndeletniciri care
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
a tinerilor, de formare moral a acestora. Pentru Sfântul Vasile cel Mare calea spre idealul educației creștine este luminoasă și lipsită de unilateralitatea pe care o va cunoaște Occidentul creștin. Ea este împodobită cu toate bucuriile creației, între care cultura profană nu este de disprețuit. Orice altă învățătură este pentru el pregătire pentru „cea mai mare luptă dintre toate luptele”, lupta pentru înțelegerea adâncimii cuvintelor Sfintei Scripturi. 2.1.3. Sfântul Ioan Gură de Aur și pedagogia creștină Sfântul Ioan Gură
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
în istoria artei 79 Realizarea compoziției piramidale, unitatea și armonia formelor, ajung la perfecțiune: mișcarea capului Madonei, gestul resemnat al mâinii întredeschi‑ se, ochii închiși care abia rețin lacrimi grele, exprimă cu mare putere o durere adevărată, umană 32. Caracterele profane ale lucrării au provocat mare indignare printre clerici; relatările timpului ne aduc o seamă de amănunte asupra disputei din jurul sculpturii. Și totuși, opera aceasta mărturisește deja în mare măsură despre acea ex‑ presivitate artistică plină de idei filosofice, care va
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
ni se arată. Cu alte cuvin‑ te, pentru cei care au o experiență religioasă natura se dezvăluie ca sacralitate - act prin care se manifestă sacrul; relevare a unei entități sacre în tradiția spirituală a unui popor. De fapt, sacrul și profanul constituie două modalități existențiale asumate de către om de‑a lun‑ gul istoriei. Ca și spațiul, există și un timp sacru care este prin însăși natura lui reversibi, manifestat prin intermediul riturilor. Orice sărbătoare religioasă, orice timp liturgic, susține Mircea Eliade constă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Orice sărbătoare religioasă, orice timp liturgic, susține Mircea Eliade constă în reactualizarea unui eveniment sacru ce a avut loc într‑un trecut mitic «la început» astfel, timpul sacru se poate repeta, este o durată reversibilă căci durata temporală a timpului profan poate fi oprită periodic prin inserția timpului sacru manifestat în rituri, iar suma revelațiilor primordiale este constituită din mituri care poves‑ tesc istoria sacră 50. Reprezentarea oricărei istorii sacre se desfășoară de obi‑ cei sub forma unui ritual, un ceremonial
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
sculpturii. În secolul al XVI‑lea apogeul picturii Renașterii este atins în operele lui Leonardo da Vinci, Raffaelo Sanzio, Michelangelo Buonarroti și în cele ale venețienilor Giorgione, Tiziano, Veronese. Renașterea este dedublarea pe care arta creștină o face față de arta profană, care se finalizează în formele baroc și rococo. Acestea reflectă pe deplin o mentalitate aristocrată cu preocupări specifice și cu interes spre lux, spre fast și emfază, elemente regăsite în dezinvoltura barocă. Faptul că la Michelangelo se găsesc premise clare
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]