3,260 matches
-
tatăl său pe când se găsea în 530 la Schitopole, a afirmat: „De acum înainte, acest copil este învățăcelul meu și fiul Părinților din pustie”, și îl numea și după aceea învățăcelul său și îi îndemna pe părinți să-l învețe Psalmii și să-i explice epistolele Apostolului Pavel. În acest fel, soarta lui Chiril era pecetluită. În noiembrie 543, s-a dus la Ierusalim pentru a asista la sfințirea noii biserici a Sfintei Maria. La începutul anului următor, i-a cerut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Alexandria; există apoi un pasaj, citat de Eusebiu (Istoria bisericească V, 28, 5), dintr-un tratat necunoscut intitulat Contra lui Artimon și atribuit lui Ipolit care datează probabil din prima jumătate a secolului al treilea: aici, scriitorul reamintește „nenumărații psalmi și numeroasele cântări, scrise de frații întru credință încă de la începuturi, prin care preamăreau Cuvântul lui Dumnezeu, pe Cristos, pe care îl considerau Dumnezeu”. Probabil însă că, în aceste cazuri, termenul „imn” trebuie înțeles într-o accepție mai amplă, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anterior după toate regulile. În această privință, Biserica a oscilat întotdeauna între toleranță și severitate. În procesul din 268 unde a fost judecat Pavel din Samosata, episcop de Antiohia, i s-a adus acestuia acuzația că „a dispus încetarea folosirii psalmilor în cinstea Domnului nostru Isus Cristos, pentru că i-a considerat prea recenți și compuși de persoane cu vederi prea moderne”. Însă, pe de altă parte, potrivit aceluiași rechizitoriu, acel episcop eretic „punea femeile să cânte în cinstea sa, în mijlocul Bisericii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cristos, pentru că i-a considerat prea recenți și compuși de persoane cu vederi prea moderne”. Însă, pe de altă parte, potrivit aceluiași rechizitoriu, acel episcop eretic „punea femeile să cânte în cinstea sa, în mijlocul Bisericii, în ziua de Paști, niște psalmi a căror ascultare ar provoca oroare” (Eusebiu, Istoria bisericească VII, 30, 10). Datorită mărturiei Părintelui Bisericii siriene, Efrem, aflăm despre compunerea unor imnuri într-un mediu cultural diferit; autorul lor e Bardesan din Edesa, iar activitatea lui a fost continuată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
exemplu, în opera sa Pelerinaj la locurile Sfinte, când descrie slujbele religioase din Săptămâna Sfântă (cap. 29-40), atestă că Biserica din Ierusalim dispunea de un mare număr de imnuri și nu se limita cu siguranță la cele ce derivau din Psalmi. Ceea ce povestește Egeria e foarte prețios pentru că ne ajută să cunoaștem liturghia Bisericii din Ierusalim și a celei palestiniene în general care pare să fie înrudită cu cea siriană: așadar, această liturghie conținea foarte multe imnuri. De aceea, se pare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Și acesta este opera unui poet talentat capabil să manevreze cu abilitate chiar motivele spirituale tipice ale lumii grecești creștine. Amintim și imnul intitulat Ilie și văduva, din care s-au păstrat fragmente, compus din șapte strofe care formează acrastihul „psalmul”; ultimele două versuri ale prologului constituie refrenul strofelor succesive. Acestea sunt rostite de văduva din Sarepta care îi cere lui Ilie să-i readucă la viață fiul mort, iar urmarea trebuie să conțină probabil un alt dialog, cel dintre Ilie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
învățătura sa. Data morții sale nu e sigură: potrivit unor vechi mărturii, ar fi fost de față în 451 la Ierusalim când a avut loc un miracol. Esihie face parte dintre sfinții Bisericii grecești. El este probabil autorul Scoliilor la Psalmi care au fost publicate în 1746 sub numele lui Atanasie, însă nu aparțin episcopului de Alexandria (cf. pp. ???-???). După cum rezultă din titlu, opera e constituită dintr-o culegere de scolii, în acest caz foarte scurte, în general sub forma unor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Origen, și întâlnit și la Ieronim) se explică dacă ne gândim că acest comentariu al lui Esihie este destinat liturghiei. Oricum, comentariul poate fi completat într-o fază ulterioară prin folosirea materialului extras din Catene. Există și Scolii la Psalmi care apar în Catenele de manuscrise publicate de Corderius în 1642, însă nu par să fie scrise de Esihie, tot așa cum nu este autentic un Comentariu la Psalmi redactat sub formă de scolii (Commentarius brevis) pentru că autorul textului e influențat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fază ulterioară prin folosirea materialului extras din Catene. Există și Scolii la Psalmi care apar în Catenele de manuscrise publicate de Corderius în 1642, însă nu par să fie scrise de Esihie, tot așa cum nu este autentic un Comentariu la Psalmi redactat sub formă de scolii (Commentarius brevis) pentru că autorul textului e influențat de exegeza antiohiană. Esihie a compus și comentarii ale cărților profeților: a comentat Isaia, Daniel, Iezechiel și cei doisprezece Profeți Minori. S-au păstrat Comentariul la Isaia și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Noi ne referim aici la cel din Alexandria care ar trebui să fie acel Amoniu al cărui nume apare frecvent ca autor de interpretări în diverse Catene de exegeze ale Vechiului și Noului Testament. I se atribuie unele observații despre Psalmi și Daniel, mai numeroase acestea din urmă, care derivă probabil dintr-un comentariu propriu-zis care s-a pierdut, sau dintr-un ciclu de omilii consacrate acestui text profetic. Dintre acestea, o parte însemnată este dedicată istoriei Suzanei și, în ansamblu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care a descris-o în opera sa. Însă nici numele de Cosma și nici supranumele „Indicopleuste” n-au figurat în texte încă de la început: acestea apar abia în secolele al zecelea și al unsprezecelea în manuscrisele cu catene exegetice consacrate Psalmilor și Evangheliilor. Fotie face un rezumat al Topografiei creștine a lui „Cosma” și aproape o desființează (Biblioteca, codex 36), însă nu mai cunoaște nici numele autorului și nici titlul precis al operei. Nici autorul însuși nu-și menționează vreodată numele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cosma găsim elementele unei atitudini serioase, nu doar ale unor improvizații de moment: el se bizuie mai ales pe exegeții antiohieni atunci când discută, cu competența pe care i-o permite formația sa, probleme de istorie biblică sau de interpretare a Psalmilor, ori legate de autenticitatea unor opere. Se pare că scriitorul nutrește un oarece interes chiar pentru cristologia lui Nestorios. După cum ne spune el însuși, Cosma ar fi scris și o explicație a Cântării Cântărilor, un Manual de geografie și un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru cristologia lui Nestorios. După cum ne spune el însuși, Cosma ar fi scris și o explicație a Cântării Cântărilor, un Manual de geografie și un Manual de astronomie; oricum, toate s-au pierdut. Unele informații referitoare la Evanghelii sau la Psalmi pe care ni le furnizează Cosma se regăsesc apoi sub forma unor notații pe marginea manuscriselor din epoca bizantină care conțin acele texte sacre; și mai interesant e faptul că numeroase ilustrații și desene împodobesc Topografia lui Cosma: „nicăieri nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
, Mihail (19.X. 1643, Caransebeș - c. 1712), cărturar. Era fiul Anei (n. Magiar) și al lui Mihail Halici, descendent al unor români calvinizați. Teolog cu preocupări literare - traduce pe la 1640 câțiva psalmi în românește -, tatăl lui H. era jurat în senatul Caransebeșului și rector al școlii calvine din oraș, unde fiul învață din 1651. H. urmează liceul reformat din Sibiu (1661-1664), împrietenindu-se aici cu Valentin Franck von Franckenstein, viitorul poet. Din
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
păstra în jurul său un grup și de a impune o direcție literară, Macedonski îl lansează în L. o. și pe unul dintre discipolii săi, Constantin Cantilli, poet lipsit de originalitate, la care descoperă însă naturalețe și simplitate. Alături de Al. Macedonski (Psalmi moderni, Ploaia, Gusla, Ecourile nopții, Cameea) și de Ion Theo (Valea Saulei, Mai în roz, Do-re-mi), poezie au mai publicat Aristide și Constantin Cantilli, Elisabeta M.Z. Ionescu, iar D. Caselli, fragmente de roman. Concise portrete de scriitori străini (Pierre
LIGA ORTODOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287806_a_289135]
-
Mureșanu, intim. Orientarea tradiționalistă a publicației e întărită prin alte intervenții, precum acelea semnate de I. Al. Bran-Lemeny (Problema artei, Religie și artă) și Ion Focșeneanu (Neoromantism sau neoclasicism?). La rubrica „Poezii originale” se impun atenției G. Bacovia (Pantofi, Toamnă, Psalm) și Emil Isac (Vară, Cântare, Medalion). Li se alătură George Voevidca, Alexandru Călinescu, Ștefan Stănescu, Pavel Nedelcu, G. Șt. Cazacu, Ion Iordache, Mia Cerna (Maria Florescu), Lucian Costin, Ecaterina Pitiș, Dumitru Olariu și Cincinat Pavelescu (Sonet) ș.a. Proza aparține lui
RITMURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289285_a_290614]
-
semnate, între alții, de Ion Colfescu-Delaturda, Ștefan Meteș, Horia Stanca, Elie Dăianu, Atanasie Motogna, I.O. Suceveanu ș.a. Sub influența ideologiei naționaliste se află, în bună măsură, și paginile culturale și literare. Dacă poeziile aparținând lui Al.T. Stamatiad (Rugăciune, Psalm, Portul, Sonet, De când ai plecat), Radu Stanca (Colind), Ioan Al. Bran-Lemeny, Iustin Ilieșiu, Verona Brateș, D. Iov ș.a., ca și prozele Martei D. Rădulescu, ale lui Leonard Divarius, Ștefan Popescu, Alecu Vanci sunt mai puțin marcate ideologic, în schimb articolele
ROMANIA EROICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289312_a_290641]
-
spre trecut, / dar pașii-nsângerați ce-au însemnat cărarea/ spre piscul solitar, înalt și neștiut / i-a spulberat demult tăcerea și uitarea.// Ovalul fericirii se profilează calm/ în fina broderie a clipelor austere./ În foi schițează vântul un început de psalm/ și-n ierburi înclinate sfârșit de mângâiere”. SCRIERI: Neutral, Cernăuți, 1934; Blocat, Cernăuți, 1934. Repere bibliografice: Ghedeon Coca, Mișcarea literară din Bucovina, „Grai moldovenesc”, 1933, 9-13; A.M., „Neutral”, FRZ, 1934, 5; George Popescu, „Blocat”, „Puncte” (Buzău), 1934, 5; Ionescu, Război
ROSCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289371_a_290700]
-
pe altarul lirismului încărcat de cele mai eterogene ofrande, un prinos emoționant al pietății atât de trebuitoare în răstimpul de cumpănă istorică în care ne aflăm”. Sunt valorizate acum și alte filoane: protestul împotriva unor monstruozități ale istoriei, precum în Psalmul cenușii (Holocaustul perpetuu) (2003), sau poezia trubadurescă, de celebrare a visului și a eternului feminin, ca în Dragoste la vârsta întâi, dragoste la vârsta a treia (2001), care cuprinde, totuși, multe versificări facile, ori, în fine, disponibilitatea umoristică, epigramatică din
SAIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289436_a_290765]
-
1992; Dragoste la vârsta întâi, București, 1994; Revelații sacre, vol. I, București, 2001, vol. II, pref. Pan M. Vizirescu, Bacău, 2003; Dragoste la vârsta întâi, dragoste la vârsta a treia, postfață Gheorghe Grigurcu, București, 2001; Imaginara paranghelie, Târgu Jiu, 2002; Psalmul cenușii (Holocaustul perpetuu), Târgu Jiu, 2003. Repere bibliografice: Ion Al. Stănescu, Dicționar al oamenilor de cultură, artă și știință din județul Teleorman, Pitești, 1993, 135; Cristea, Teleorman, 604; Gheorghe Grigurcu, Un poet religios, R, 2003, 11-12; Aureliu Goci, Trubadur și
SAIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289436_a_290765]
-
Liceului „Sf. Sava” din București, absolvit în 1929. Se înscrie și frecventează Facultatea de Drept (finalizată în 1937) și, în paralel, fără să o absolve, Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din București. În revista liceului, în 1927-1928, publica Psalmi, după ce, cu alte stanțe, fusese prezent, în 1926-1927, în „Universul” și „Lumea copiilor”. În 1928-1929 va scrie în „Dimineața copiilor” și „Foaia tinerimii”. În 1929 Tudor Arghezi îi tipărește câteva poeme în „Bilete de papagal”, în același an semnează în
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
e Pensiero, Milano, 1987. Studii: F. Decret, Aspects du manichéisme dans l’Afrique Romaine, Et. Augustiniennes, Paris, 1970. O altă sarcină inerentă demnității sacerdotale era aceea de a ține predici, și de aceea Augustin începe să se ocupe de Explicarea Psalmilor (Enarrationes in Psalmos): Psalmii sînt, poate, textul biblic cel mai iubit de Augustin, constituind și fundamentul Confesiunilor, nu numai datorită însemnătății pe care o are dialogul dintre sufletul care se mărturisește și Dumnezeu, ci și datorită influenței stilistice; aflăm acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Studii: F. Decret, Aspects du manichéisme dans l’Afrique Romaine, Et. Augustiniennes, Paris, 1970. O altă sarcină inerentă demnității sacerdotale era aceea de a ține predici, și de aceea Augustin începe să se ocupe de Explicarea Psalmilor (Enarrationes in Psalmos): Psalmii sînt, poate, textul biblic cel mai iubit de Augustin, constituind și fundamentul Confesiunilor, nu numai datorită însemnătății pe care o are dialogul dintre sufletul care se mărturisește și Dumnezeu, ci și datorită influenței stilistice; aflăm acest lucru și din încheierea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dialogul dintre sufletul care se mărturisește și Dumnezeu, ci și datorită influenței stilistice; aflăm acest lucru și din încheierea la biografia lui Possidius pe care o vom cita mai jos, p. 000. în opera sa, Augustin examinează întreaga Carte a Psalmilor, și nu doar secțiuni ale acesteia, așa cum se făcuse pînă atunci. în schimb, dintre cărțile biblice, cele profetice nu s-au bucurat de o atenție particulară din partea lui Augustin, așa cum se întîmplase în cazul lui Ieronim. Cercetătorii au observat că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Augustin a făcut ca la conciliul din 392 să fie luate măsuri împotriva donatiștilor și a încercat apoi să polemizeze cu schismaticii mai concret, din punctul său de vedere, opunînd literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cîntări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o parafrază sau un rezumat al operei lui Optatus din Mileve care îi combate pe donatiști, dar, fiind compus sub forma unui cînt, cu toate tehnicile necesare învățării
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]