2,436 matches
-
Nu, nici marea nu are chef încă de duel. Doar l-a încercat. Se îndepărtează de țărm, uitându-se în treacăt la un copil cu părul negru fluturând în vânt, ghemuit pe plajă. E greu de spus dacă e tot puștiul de mai devreme. Copilul stă cu spatele la mare și desenează ceva în nisip cu un băț de chibrit ars pe jumătate. Ceva semănând cu un chip de fată cu păr ondulat și cu ochelari. O imagine neașteptată îi răsare în minte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
parte, fără fasoane, și cu mână fermă, apucară de clanța rablagită cu cățel de fier ostenit și trag de portiță în sens invers, către interior, deschizând-o. Prin larma care, din strada potopită de lume, irumpe cu spor de decibeli, puștii de la Școala de reeducare iscodesc într-o parte și în cealaltă, apoi își strecoară, dincolo de portiță, trupurile lor pricăjite și neliniștite, ca de dihor. O zbughesc în hainele lor, făcute standard din doc cafeniu, iar Mircea închide portița în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
hainele patinate cafeniu și fața mânjită în praf de cărămidă, părând o roșcată mască de ceramică. Mircea nici nu simți mâna milițianului precaut, cum îi răsucea degetul mic al mâinii, așa cum se procedează în cazul borfașilor violenți. El privea la puștii care, agili și cafenii, se strecurau printre siluete ce nu le sesizau prezența, depărtându-se, până dispărură după colț. Precis că s-a dat alarma la Școala de reeducare! își întări, pentru sine, explicația, față de vâlva dimprejur. Milițianul și masele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
făcut frică. Era însă prea beat, ca să reacționeze în vreun fel: mișca numai o mână a amenințare, scăpând-o în apă și bâiguind ceva nedeslușit. Am zărit, în capăt de alee, o patrulă de-a lor, apropiindu-se în trap. Puștii bucureșteni au zbughit-o, împrăștiindu-se care-ncotro, ca vrăbiile din obor. Eu, cu ochi rătăciți și disperați, l-am căutat din privire pe tata, care moțăia pe o bancă, citind un ziar. Patrula m-a înhățat, înjurând fioros, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nou al firmei Palace-Afrodita. De fapt, ar trebui să-i zică Palas-Athena, dar fiindcă marele patron, potentatul zilelor de azi, de după Revoluție, are un nivel de cultură aproximativ... Știți ce a zis Alioșa la Praga, când l-a prins un puști cum își sufla nasul cu degetele? Puiul de ceh observase gestul, zicând în bășcălie: nema cultura! Dar tankistul a ripostat: kultura esti, nema batista! Mi-a zis doamna..., soția patronului, că așa voia să-și denumească acest prim hotel: Afrodita-Palace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
destul. Zice să-i dai banii. Nici asta cu zice nu-i rea. Simon says, ca Jeremy Irons. Îl aud și pe Leac râzând În spatele meu, mă umflu În pene, Încep să mă hlizesc și eu. Idiotule! Ți-a scăpat puștiul, a fugit În bucătărie, bagă repede piciorul În ușă. Mă proptesc la timp, Împing cu umărul, reușesc să intru. Cu prea mult elan Însă, fiindcă mă rostogolesc până la masa din celălalt capăt al bucătăriei. Alunec și cad pe pardoseală. Puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
puștiul, a fugit În bucătărie, bagă repede piciorul În ușă. Mă proptesc la timp, Împing cu umărul, reușesc să intru. Cu prea mult elan Însă, fiindcă mă rostogolesc până la masa din celălalt capăt al bucătăriei. Alunec și cad pe pardoseală. Puștiul apucă să Învârtă cheia În ușă, ia un sucitor de pe bufet și mă trosnește cu el În cap. Nu prea tare, am reușit să mă feresc cât de cât, dar tot mă răstoarnă cu fața la podea. Când mă Întorc, Îl văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să Învârtă cheia În ușă, ia un sucitor de pe bufet și mă trosnește cu el În cap. Nu prea tare, am reușit să mă feresc cât de cât, dar tot mă răstoarnă cu fața la podea. Când mă Întorc, Îl văd pe puști călare pe pieptul meu, cu sucitorul În mână ridicat spre tavan. Sunt teminat, acuma o Încasez, Îmi zic. Nu-mi zic până la capăt, se aude zgomot de sticlă spartă. Leac aruncase cu un scaun prin geamul ușii. Puștiul se sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
văd pe puști călare pe pieptul meu, cu sucitorul În mână ridicat spre tavan. Sunt teminat, acuma o Încasez, Îmi zic. Nu-mi zic până la capăt, se aude zgomot de sticlă spartă. Leac aruncase cu un scaun prin geamul ușii. Puștiul se sperie, Înlemnește urmărindu-l pe Leac cum curăță tocul ferestrei de cioburi. Nu știu ce vrea tovarășul meu, probabil se gândește să intre În bucătărie pe-acolo. - Stai pe loc! urlă puștiul izbind cu sucitorul În pardoseală, chiar lângă tâmpla mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
spartă. Leac aruncase cu un scaun prin geamul ușii. Puștiul se sperie, Înlemnește urmărindu-l pe Leac cum curăță tocul ferestrei de cioburi. Nu știu ce vrea tovarășul meu, probabil se gândește să intre În bucătărie pe-acolo. - Stai pe loc! urlă puștiul izbind cu sucitorul În pardoseală, chiar lângă tâmpla mea. Leac Încremenește, nu apucase până atunci să vadă cât e de gravă situația. O evaluează acum. Puștiul Îl privește pe el, el Îl privește pe puști. Puștiul pare În stare. Caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
meu, probabil se gândește să intre În bucătărie pe-acolo. - Stai pe loc! urlă puștiul izbind cu sucitorul În pardoseală, chiar lângă tâmpla mea. Leac Încremenește, nu apucase până atunci să vadă cât e de gravă situația. O evaluează acum. Puștiul Îl privește pe el, el Îl privește pe puști. Puștiul pare În stare. Caut și eu privirea lui Leac, aș vrea să-i spun și eu că puștiul pare În stare. Leac nu se uită la mine, nu zice nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
acolo. - Stai pe loc! urlă puștiul izbind cu sucitorul În pardoseală, chiar lângă tâmpla mea. Leac Încremenește, nu apucase până atunci să vadă cât e de gravă situația. O evaluează acum. Puștiul Îl privește pe el, el Îl privește pe puști. Puștiul pare În stare. Caut și eu privirea lui Leac, aș vrea să-i spun și eu că puștiul pare În stare. Leac nu se uită la mine, nu zice nimic. Se apucă din nou să curețe cioburile din tocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Stai pe loc! urlă puștiul izbind cu sucitorul În pardoseală, chiar lângă tâmpla mea. Leac Încremenește, nu apucase până atunci să vadă cât e de gravă situația. O evaluează acum. Puștiul Îl privește pe el, el Îl privește pe puști. Puștiul pare În stare. Caut și eu privirea lui Leac, aș vrea să-i spun și eu că puștiul pare În stare. Leac nu se uită la mine, nu zice nimic. Se apucă din nou să curețe cioburile din tocul geamului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
până atunci să vadă cât e de gravă situația. O evaluează acum. Puștiul Îl privește pe el, el Îl privește pe puști. Puștiul pare În stare. Caut și eu privirea lui Leac, aș vrea să-i spun și eu că puștiul pare În stare. Leac nu se uită la mine, nu zice nimic. Se apucă din nou să curețe cioburile din tocul geamului, pe Îndelete, cu două degete, de parcă asta ar fi treaba lui acolo, În momentul acela. Nu se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
în stradă, intră la prima florărie. În urma lui, clopoțelul aflat deasupra ușii anunță cu un sunet fin intrarea unui nou client. Așteaptă ca vânzătoarea, o tânără agreabilă îmbrăcată într-un elegant tailleur 8 de catifea verde, să înmâneze comisionarului, un puști simpatic în uniformă la culoarea ierbii încheiată până sus cu nasturi aurii, un pachet învelită în hârtie albă peste care tronează o fundă mare, roz, apoi prezintă domnișoarei dorința sa. Fata se apucă cu mișcări îndemânatece să scoată florile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
promiți că indiferent ce urmează vei avea grijă de tine...și de noi. Draga mea, ceva îmi spune că suntem sortiți să fim împreună la ora marelui final. Dar discutăm despre război și asta poate dăuna moralului. Zâmbește ca un puști și ea îi întoarce zâmbetul. Ce vrei, se pare că e la ordinea zilei. Mirosul plăcut și familiar al apei lui de colonie, trezește la viață în adâncurile întunecate ale sângelui un foc care mocnise mult timp acoperit de tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
grăbiți să fugă din calea bombardamentelor. Alții, la fel de numeroși, preferă să rămână. Precum familia Nandriș, vecinii de palier ai lui Marius, formată din doi bătrâni extrem de simpatici și volubili. Nu au copii, dar tot timpul găsesc câte ceva prin buzunare pentru puștii celorlalți locatari. Domnul fusese mult timp profesor la facultatea de Arhitectură, chiar și Marius îi fusese student cu puțin timp înainte ca acesta să iasă la pensie. Nu lăsase uitării munca de dascăl, de multe ori pragul casei sale fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Darie percepe un strigăt prelung, ascuțit. Un țipăt omenesc plin de spaimă și disperare. Privește agitat în jur și atunci când localizează locul de unde vine, aproape nu-i vine să creadă ceea ce vede. Oh, Doamne! În fața ușii metalice a bisericii, un puști în uniforma băieților de cor, nu mai mare de 10-12 ani, urlă ca un animal hăituit, cu palmele strânse peste creștetul capului, clătinându-se ca o marionetă dezarticulată scăpată din mâinile păpușarului. Cu un muget asurzitor, o bombă percutează solul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
numeroasele aplauze ale soldaților, care ascultaseră ca vrăjiți piesa lui Grigoraș Dinicu ce le aducea aminte de horele din sat, fac pe Suflețel să se îmbujoreze ca o fată mare sfioasă, sărutată prima oară. Iovuț cioplește o jucărie pentru un puști slovac, înfofolit într-o haină militară românească, care se atașase de el. Cu înghițituri lacome, copilul hăpăie din gamela plină ochi cu fasole, oprindu-se doar să muște din pâinea neagră, cazonă. Măi Americanule, ți-ai asigurat un loc în dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pământ și cu pușca bine sprijinită în umăr, trage către creastă. Un corp în uniformă germană se prăbușește. Aproape fără suflare, cu gâtul prins parcă în sârmă ghimpată, Marius gonește mai departe. Detunăturile aruncătoarelor se combină cu răpăitul continuu al puștilor mitralieră. În jurul lui, unii fac mișcări bruște, ca apoi să cadă la pământ. Sare peste morți și răniți. Inima bate nebunește, gata parcă să iasă din piept. Se oprește o clipă să-și tragă sufletul, la adăpostul oferit de rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru ei. Peste puțin timp companiile se încaieră cu nemții. Corp la corp. Baionetele înjunghie, paturile armelor sfarmă maxilare și țeste. Cazematele sunt cucerite una după alta. Urletele și vaietele se împletesc cu rafalele armelor automate și detunăturile seci ale puștilor. Romulus trântește un subofițer neamț la pământ. Baioneta sclipește o dată, de două ori. Mâțu se preface că se ferește de lovitura inamicului și îl pocnește cu patul armei în gură. Turbat de furie, Iovuț folosește arma ca o ghioagă. Strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Vorwarts!150 Valul atacatorilor se pune în mișcare, apropiindu-se din ce în ce mai repede. Trei partizani ies în fugă dintr-un bordei ce arde. Doi dintre ei încercă să pună în baterie o mitralieră, acoperiți de camaradul lor. Pocnetul sec al unei puști curmă tăcerea sinistră. Un soldat german scăpă automatul și duce mâna la gât, de unde țâșnește sânge. Linia albă a nemților are un moment de ezitare. Mulți se culcă la pământ. Von Streinitz vede imediat de unde vine pericolul. Evaluează atent distanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ei, Heilbronn. Parcă îi vede aievea cum stăteau în fața casei ținându-se de mână atunci când ea plecase. Cu blândețe și grijă le explicase că ea trebuie să lipsească ceva timp, dar sigur o să revină. Războiul maturizase la extrem copiii, amândoi puștii simțeau instinctiv adevărul de sub vorbele ce se doreau liniștitoare și anume că pleacă într-un loc de unde puțini se mai întorc. O văzuseră și la ceilalți prieteni de-ai lor, toți pierduseră pe cineva drag. La auzul veștii, ochii copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în fine de la tot personalul piesei și plâng. Actul întîi. Actul al doilea are două scene. În cea dintâi ofițerul scrie acasă. În a doua are ziua nămiaza mare o viziune și începe un atac turcesc cu mult foc de puști și s-au mântuit. Al treilea act se petrece la ambulanța din Turnul Măgurele. Vine un soldat rănit din ale cărui vorbe se poate deduce că ofițerul a murit, iubita plânge, află tatăl și plânge, află mama și plânge și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
secunde, impresia că un dialog, o înțelegere urma să aibă loc între cei doi, căci Bacaloglu îi spuse cu o detașare ironică: "Ei, dom' Nae, ai vrut, domne, să mă muști? Păi nu-ți merge cu mine, domne, ascultă, băiete, puștiule, ia înghite tu", și-i trimise, strîmbîndu-se bestial, un snop de substanțe din vermorelul pe care îl ducea în spinare. Înțelegerea însă nu se realiză, șobolanul țâșni pe lângă el și ieși peste noi. Corpul îi tremura ca o piftie, era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]