2,739 matches
-
popii Iuga, satele Buciumeni, unde este casa lui și Stănigeni. Satele erau “ocina lui dreaptă” adică sate de moștenire. La 30 aprilie 1431, domnul dăruia popii Iuga satele Miclea de la Bahnă, pe Tutova, și Balan, de la Strâmba, ambele lângă comuna Puiești (jud. Vaslui). La 24 aprilie 1434, îi erau întărite satele Buciumeni, unde îi este casa, și cele două sate de pe Tutova, dăruite cu trei ani mai înainte. Se adăugau un loc în pustiu, pe Bașeu, mai jos de iazul lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fiului său Mihul grămatic, le sunt întărite satele Mânzați, Temeșești, unde este Miclea lui Bahnă, sate pomenite în privilegiile anterioare, la care se adaogă satul unde este Mihail Colici (com. Albești, județul Vaslui), unde este Barbă Stan și Stanciul (comuna Puiești, județul Vaslui), și la Conovițe, unde este Mihail Colici (com. Albești). Alte patru sate, toate în județul Vaslui, se adaugă domeniului popii Iuga și a fiului său, Mihul grămatic, la 7 decembrie 1436. La 2 iulie 1439, Iuga și fiul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în Pătuleni, Dâmbovița, valorifică motivul concepției imaculate: fata împăratului înghite o frunză din codrul cu puteri fertilizatoare și este alungată, deci supusă recluziunii inițiatice. Pruncul îl are naș pe Sfântul Petru, care răspunde imboldurilor venite de la Dumnezeu însuși: „- Cum îi pui numele Petre? - Poi cum să-i pui, Doamne, știu eu?! Să-i pun Petre? - Nu! Să-i punem Frunză-Verde, că-i făcut din frunză. E fată nevinovată. Și i-a pus Frunză-Verde. Ș-a plecat moșâi”. Echilibrul modificat de oprobriul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în special, în planul mitic fiind cu totul rar. Interdicția pe care trebuie să o respecte mama intrusă ține de amestecul nefast dintre comportamentul cotidian și cel sacru: „- Numa - zîci - mamâ, t’i rog, cît îi sta aici sâ nu pui mîna sâ mături, sâ nu pui mîna să-mvîrț o oală ori sâ faci ceva în casâ, c-atunci perim d’i foame-aic, ș-aic ișste moart’es nostă” (Fundu Moldovei - Suceava). Armonia sacrului este pervertită de gesturi gospodărești, intruziunea gesturilor mărunte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu totul rar. Interdicția pe care trebuie să o respecte mama intrusă ține de amestecul nefast dintre comportamentul cotidian și cel sacru: „- Numa - zîci - mamâ, t’i rog, cît îi sta aici sâ nu pui mîna sâ mături, sâ nu pui mîna să-mvîrț o oală ori sâ faci ceva în casâ, c-atunci perim d’i foame-aic, ș-aic ișste moart’es nostă” (Fundu Moldovei - Suceava). Armonia sacrului este pervertită de gesturi gospodărești, intruziunea gesturilor mărunte cauzează retragerea principiului și anularea oricărui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și ea fugea la bunicu. Și așa a trăit mama alți 20 de ani cât a fost el primar. Și era și foarte supărată și chiar și slabă. Și lucra și cânta de jele: "Foaie verde ș-o lalea, Eram pui și rândunea. De când îs la maica lui Nu-s nici rândunea nici pui Nici drăguță nimănui". Și ofta și plângea. A trăit foarte greu. Cum să trăiești c-un om nebun. Și după ce a ieșit din primărie, tot bea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ani cât a fost el primar. Și era și foarte supărată și chiar și slabă. Și lucra și cânta de jele: "Foaie verde ș-o lalea, Eram pui și rândunea. De când îs la maica lui Nu-s nici rândunea nici pui Nici drăguță nimănui". Și ofta și plângea. A trăit foarte greu. Cum să trăiești c-un om nebun. Și după ce a ieșit din primărie, tot bea și tot rău era. Și a venit războiul din 1916-1918 și nu mai era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
prezent prof. dr., titulara disciplinei de Anatomie Patologică) ∗ ∗ Trebuie să menționez că, Începând din 2003, Morfopatologia a redevenit Anatomie patologică și Diagnosticul morfopatologic, Diagnostic necropsic și Medicină Legală. “În lumina strălucitoare a soarelui, mica privighetoare Își crește cu dragoste nemărginită puii și cântă ca nimeni alta sub razele de lună, când aceștia se pregătesc de zbor. Cântând, plângând sub alte zări, micuții rotunjesc cu palide triluri melodia minuțios construită Înaintea lor, dar fiecare notă nouă este o amintire despre aripile ocrotitoare
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
spuse am cunoscut totul dar am venit prea târziu. Acum în vârsta de fier nici un mesaj nu animă vocile mele vocile spun bine căci pe mai multe vorbesc dar într-o singură limbă limba din care toți vă trageți ca puii predestinați să fie orfelini și primei scârbe pe care o zăresc să-i zică mamă. Am cunoscut totul m-au lăudat ca pe Masiah au trimis succubi să mă convertească să-mi sugă măduva de Sefirot. M-au publicat m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
degete spre opera poetică sau opera pur scriitoricească a criticilor români, încercând să înțelegem "mecanismul ratării". Dar "divinul critic" n-a făcut, poate, decât să întindă o cursă cititorului, ca să-l provoace să vadă cum deriziunea, care e arta, "naște pui vii", ca să folosesc un clișeu publicistic. Și mai mult, a vrut să spună printre cuvinte că meseria de critic este una a seriozității maxime, a asumării unor responsabilități determinante pentru o cultură, pe când poezia, creația în genere, e o copilărie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acea ușiță, ca un gemuleț aș putea spune, este lipită icoana Maicii Domnului. Acel gemuleț are el taina lui. Deasupra mormântului sunt multe candele. Sunt și lumânări de aprins pe Sfântul Mormânt. Ai un fel de vas pe care Îl pui să ardă fără să curgă ceară pe Sfântul Mormânt. Mai este și o vază cu flori, crini albi și... atât. Cam atâtea se pot vedea cu ochii trupești, dar cu ochii sufletului vezi mult mai multe. Când intri ești pământean
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
1.600 de militari. Regimentul cuprindea două batalioane: 1. Batalionul 1 Tutova, cu reședința la Bârlad, care era alcătuit din: - Compania 1 Bârlad (reședința la Bârlad), din care făceau parte plasa Târgu și orașul Bârlad; - Compania 2 Tutova (reședința la Puiești): din plășile Tutova și Pereschivu; - Compania 3 Semila (reședința la Tunsești): plasa Semila; - Compania 4 Corodu (reședința la Baloșești): plasa Corodu; 2. Batalionul 2 Fălciu, cu reședința la Huși, care era format din : - Compania 5 Huși (reședința la Huși): plasa
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Muzeul Literaturii Române, București, 2002 Popescu, Florentin, Viața lui V. Voiculescu, Editura Vestala, București, 2003 Rădulescu, Mihai, „Rugul Aprins". De la mănăstirea Antim la Aiud, Editura Ramida, București, 1998 Rebreanu, Liviu, Jurnal, I, II, text ales și stabilit, studiu introductiv de Puia Florica Rebreanu. Addenda, note și comentarii de Niculae Gheran, Editura Minerva, București, 1984 Rotaru, Ion, Vasile Voiculescu comentat de..., Editura Recif, București, 1993 Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române de la începuturi până în prezent,Editura Dacoromânia, București, 2006 Sbârcea, George
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
primitor, mă însărcină să invit la masă de Sf. Neculai pe toți prietinii mei din oraș. Îmi aduc aminte că atunci, cu ocaziunea acelui banchet, am scris eu însumi învitațiunile cu litere chirilice încălecate unele peste altele după moda veche, puind în fruntea fiecărei scrisori următoarea adresă: Onorat d-sale boierului... mare agă sau mare ban, sau mare spătar, după rangul fiecăruia; singura dată când am uzat de titlurile cu care Vogoride sperase să ne cumpere. Iar la masă, să dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Vodă Cuza mai târziu a răspuns sau nu speranțelor ce erau rezemate în el, dacă a fost sau nu la înălțimea marei chemări pentru care soarta îl destinase, nu sunt în stare să judec eu aici. Istoria rece și nepărtinitoare puind în cumpănă dreaptă faptele sale bune și rele, îi va desemna locul ce i se cuvine în rândul Domnilor țărei. Eu, precum am zis și altădată, nu fac decât să reculeg amintirile mele personale și să-mi reîmprospătez impresiunile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
uimit și și-a făcut cruce. Aș fi jurat, cucoane, că-i calare, adause el, râzând. Nu fie de deochi!... năltuț flecău... se vede că a ploat când l-a născut maică-sa. Da, a cam ploat, îi răspunsei eu, puindu-i un bacșiș în palmă; iar el s-a depărtat mulțumit, repetând: halal flecău! Sigur în biserică el vede peste capetele tuturor ce face popa în altar. Într-una din primele zile ale lunei iulie primii o telegramă din Fălticeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
eu nu-s turc cum nu ești nici dumneata; sunt get beget român de la București; dar, dac-oi zice că-s român, mor de foame aicea. Ei, brava mă! Ține un bacșiș și dă-i înainte cu turceasca, răspunserăm noi puindu-i câte un franc în palmă. Eu nu sunt singur aicea; a mai venit cu mine un țigan cu un urs. Și unde e țiganul? E la Versailles, căci nu l-a lăsat să intre cu ursul în Paris. Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu aluzii abia transparente și Îndepărtate, de care n-ai cum să te superi, toată amărăciunea, sila și Înfruntarea lui, ca răspuns insolențelor și grosolăniilor fudule ale târgovețului. Turcu Ion fusese brancardier pe front, dar nu din cei care des puiau de verighete, bani și ceasornice răniții și morții - și pentru care, după asemenea fapte, se găsea totdeauna vreun glonț rătăcit și ispășirea cuvenită: Fiindcă, să vedeți dum neavoas tră, dom’le plutonier, răul la rău trage!“ Într-o luptă l-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu vinul acru de gust neaoș românesc, din vița ce n-a cunoscut altoiul străin și ră masă locului de la facerea lumii, așa cum o fi sădit-o, cu mâna lui chiar, tata Noe cel bătrân, care, cică, va fi fost pui de român - mai știi?... ...Însă vrăbioarele fragede de văcuță Îngrășată la povarnă, care-mi țineau locul cafelei cu lapte diminețile, la vadul măce larilor din gura pieței noastre Ghica-Vodă, la Oituz, unde patronul și lumea din prăvălie se săturau numai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
artă. Persoana murise, ce rost mai avea s-o anatemizezi? Studiind epoca, am citit cartea, dar întrebarea ce m-a urmărit n-a fost una de natură estetică. E genul de întrebare pentru care te bate Sfântul dacă ți-oi pui. Dar pe care n-ai cum s-o eviți. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă tânăra cu destin de călău al culturii ar fi avut zile? Primul răspuns, și nu cel mai creștinesc cu putință, ar fi: mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trăia. Am evitat, ocolind pe alte străzi sau mergând pe trotuarul de vizavi, nu numai spitalul, ci și știrile lui. Acum, după douăzeci de ani, am curajul să mă întreb: s-o fi salvat? E și acesta un curaj: să pui întrebări când nu mai e nimeni să-ți răspundă! Are cineva dintre dumneavoastră un pix? Nu plec niciodată de-acasă fără un pix și carnetul în care-mi notez subiecte de articole și povestiri. Cândva, ezitam să scot carnetul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Animalul inimii există următorul pasaj: „Animalele inimilor noastre fugeau ca șoarecii. Își aruncau blana la spate și dispăreau în neant. Dacă vorbeam mult și fără șir, rămâneau încă un timp în aer. Când scrii, să nu uiți data și să pui totdeauna un fir de păr în scrisoare, spuse Edgar. Dacă părul nu mai e în plic, îți dai seama că scrisoarea a fost deschisă. Mă gândeam la acele fire de păr rătăcind solitare în trenuri prin țară. Un fir de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Nu?? Eu sunt Dumnezeul vostru, băăă! Dacă vreau, vă omor pe toți, clar? Trebuie să dați o declarație. Dar mai întâi veți răspunde la întrebarea mea: De câte ori ați mai furat salcâmi din plantație? Aud? Nimic? Ei, vă arăt eu vouă, pui de legionari! A pus mâna pe bastonul cauciucat și a început să ne lovească pe unde nimerea. Spune mă, de câte ori, spune mă, spuneeeee! Și ne-a lovit în neștire până când, nemaiputând suporta loviturile primite, am căzut la podea toți patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cel de-al doilea tom apărut în 1974, e un monument literar, fiecare fragment constituie o operă literară de mic format, semințe risipite, gata de gestație): Je consomme du cinéma comme je mange du poulet (Eu consum cinema așa cum mănânc pui). Observația sa m-a ajutat enorm. Nu poți deveni cinefil cu forța. Altfel, ori ești snob, ori ești ipocrit... Astăzi, 15 aprilie 2005 am simțit pentru prima oară cu adevărat căldura soarelui, după aproape șase luni de iarnă neîntreruptă. Sentiment
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
tabuurilor și a cuvintelor tabu, care erau, din câte vă a mintiți, cuvintele cele mai periculoase, cele legate de sex, sau cele cu încărcătură religioasă? Probabil că exista o ierar hie a dăunătorilor din literatură, nu? Și ce însemna „să pui chiloței nudurilor“? ( Expresia era a lui Romul Mun teanu, dacă nu mă-nșel.) A.R. Nu pot să ierarhizez. Ambele erau nocive și veninoase - la fel de veninoase ca băutura imperialistă Coca-Cola. Cuvintele religioase țineau de opiul cu care imperialiștii încercau să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]