8,125 matches
-
Încă nu știu să fi pus început pocăinței mele. Și ei au înțeles că desăvârșit este. Apoi fața i-a devenit mai strălucitoare ca soarele și bătrânii iar întrebară iar el răspunse: Iată vine Domnul care zice: Aduceți-Mi chivotul pustiei! Și a închis fericit ochii. Acestea s-au întâmplat în anul 429. Din apoftegmele lui avva Sisoe: - Zis-a odată avva Sisoe cu îndrăzneală: îndrăznește, iată treizeci de ani am de când nu mă mai rog lui Dumnezeu pentru păcat. Ci
SFANTUL SISOE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365341_a_366670]
-
orice ceas vine patima, îndată tai-o. - Zis-a avva Sisoe: când va fi vreun om care poartă grijă de tine, nu trebuie tu să-i poruncești. - Întrebat-a unul din părinți pe avva Sisoe, zicând: De voi ședea în pustie și va veni vreun barbar vrând să mă omoare și de voi putea asupra lui, omorî-l-voi pe el? Și a zis bătrânul: Nu, ci lasă-l la Dumnezeu, căci orice fel de ispită va veni omului, omul să
SFANTUL SISOE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365341_a_366670]
-
păsările cerului își încearcă propria lor vocație apostolica: „Privighetoarea nu se teme/ Să intre ziua în cetate./ Să cânte iarăși și să cheme/La milă și la bunătate.”// („Privighetoarea”, Lacrimi de mărgean, Rondeluri, Editura Artemis, 1994). Păsările precum peregrinii în pustie îl caută pe Domnul „Cu aripile mari, obosite/suie sa-ntampine zorii,/Precum odinioara-n pustie/mulțimile însetate de Tine//” (Păsările). Și cum cântecele păsărești, trilurile de bucurie inaltoare până la ceruri, se aseamănă atât de bine cu limbajul poetic, părintele
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
cetate./ Să cânte iarăși și să cheme/La milă și la bunătate.”// („Privighetoarea”, Lacrimi de mărgean, Rondeluri, Editura Artemis, 1994). Păsările precum peregrinii în pustie îl caută pe Domnul „Cu aripile mari, obosite/suie sa-ntampine zorii,/Precum odinioara-n pustie/mulțimile însetate de Tine//” (Păsările). Și cum cântecele păsărești, trilurile de bucurie inaltoare până la ceruri, se aseamănă atât de bine cu limbajul poetic, părintele traduce și pune pe versuri cântecul păsărilor, imaginile minunate ale naturii și creației văzute de sus
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
și Apusul, Dar tot nu am aflat: De ce iubirea moare-ncet, În lacrimi înecată, Și sufletul , rupt în bucăți, N-o uită niciodată? De știe cineva să-mi spună, Acum e prea târziu. Iubirea mea e printre stele, Iar sufletul pustiu! Referință Bibliografică: AM ÎNTREBAT / Flori Bungete : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2346, Anul VII, 03 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Flori Bungete : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
AM ÎNTREBAT de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365405_a_366734]
-
citi graba, nerăbdare și din când în când, pe câte unele, bucuria revederii cu alții care au așteptat ca și el. Privirea îi devine din ce în ce mai pătrunzătoare până ce, în colțurile ochilor, mijesc lacrimi, datorită efortului. Peronul a ajuns să fie aproape pustiu. Trenul golit de călători mai scoate pe la câte un capăt de vagon o pufăială de abur, sporindu-și cenușiul, apoi se pune în mișcare spre triaj. Albert se străduiește din răsputeri să nu se lase pradă dezamăgirii întărindu-și sufletul
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
fost Nicolae Ceaușescu. De cum avusese ocazia să se strecoare în afara stadionului „Republicii” Albert alergase într-un suflet să prindă un tramvai „treisprezece” care să-l poarte până aproape de casă. Cei câțiva kilometri rămași i-a străbătut în fugă pe traseul pustiu al autobuzului „cincizecișipatru”. De ce atâta grabă ?! ... În ziua care urma, de fapt în aceeași zi, începea sesiunea de examene, a doua lui sesiune iar primul examen ce urma să-l susțină, acum, era la „ matematici aplicate în economie ” materia lui
XXV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365392_a_366721]
-
fără geamuri forfotesc umbre întunecate cărând în grabă, pe scări, tot ce pot lua. Ăștia, chiar că nu ar refuza o mână de ajutor. Nici că se gândește să le-o ofere. Caută cu privirea în susul și în josul arterei. Pare pustie. Cei câțiva oameni, pustiiți sufletește, accentuează singurătatea. Doar cei dinăuntrul magazinului sunt alfel, sunt cuprinși de un spirit întreprinzător. Sunt oameni care stau la baza progresului omenirii. * Autoritățile, salvatorii oficiali, așteaptă întoarcerea lui Ceaușescu în țară pentru a putea acționa
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
știe că i-ai fost atât de dragă Precum erai băiet la sânul ei! Bat clopotele-n Blaj a liturghie, Târnavele îți poartă chipul blând Și ierburile ți se închină ție, Izvoarele te-așteaptă murmurând... Pe Dealul Hulii „Geniul cel pustiu” Se uită-n calea ta c-un Singur Dor „ Din câte-au fost în viață să le știu, Iancule, n-am învățat să mor!” Referință Bibliografică: Mihai... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1262, Anul IV, 15
MIHAI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365499_a_366828]
-
Acasa > Poeme > Antologie > CODRULE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 986 din 12 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Plânge ramul prin pădure Că îi frunza călătoare, Primăvara înviază, Iară toamna frunza-i moare. Plânge ramul că-i pustiu Și rămâne singur-cuc, Codrule, de ce ești trist?, Lasă-mă ca să mă duc. Plec în lumea mea departe, Călător peste pământ, Toamna asta ne desparte Printre ploi și printre vânt. Dorul tău și doina mea, Se-ntâlnesc în primăvară În poieni
CODRULE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365013_a_366342]
-
strop de încredere în cei de la conducere. ”Preotia se vinde și se cumpără, moșiile sufletesti se tranșează ca și imobiliarele. Ai senzatia ca sufletele rătăcesc răzlețe undeva într-un gulag invizibil, iar trupurile derutate, tracasate de griji, se preumblă singure, pustii și pline de riduri de colo până colo, punându-și ca unic țel banul - fără de care ești nimeni. Dacă nu ai bani, nu ai drepturi, nu primești respect, nici îngrijire, demnitatea persoanei umane stă în dimensiunea portofelului, în succes, în
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
LUI Un călugăr cu numele Nicolae, locuia în lavra lui avva Petre care se află alturi de sfanțul rău Iordan. Acesta ne povestea zicând: Pe când locuiam odinioară în Rait, am fost trimiși trei frați spre slujba în Tebaidă. Ajungând în pustie am rătăcit drumul și ne învârteam în pustie. Am isprăvit apă și, pentru că nu am gasit apă timp de câteva zile, a început să ni se facă rău din pricina setei și-a arșiței. Nemaiputând merge, ne-am așezat fiecare la
LIVADA DUHOVNICEASCA (6) de ION UNTARU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365029_a_366358]
-
lavra lui avva Petre care se află alturi de sfanțul rău Iordan. Acesta ne povestea zicând: Pe când locuiam odinioară în Rait, am fost trimiși trei frați spre slujba în Tebaidă. Ajungând în pustie am rătăcit drumul și ne învârteam în pustie. Am isprăvit apă și, pentru că nu am gasit apă timp de câteva zile, a început să ni se facă rău din pricina setei și-a arșiței. Nemaiputând merge, ne-am așezat fiecare la umbră unui tamarisc, pe care l-am găsit
LIVADA DUHOVNICEASCA (6) de ION UNTARU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365029_a_366358]
-
apă și, pentru că nu am gasit apă timp de câteva zile, a început să ni se facă rău din pricina setei și-a arșiței. Nemaiputând merge, ne-am așezat fiecare la umbră unui tamarisc, pe care l-am găsit în această pustie și așteptăm să murim din pricina setei. Pe când stăteam eu întins la pământ, văd că în vis un vas plin cu atâta apă încât se varsă pe de laturi, iar doi oameni stăteau pe marginea colimvitrei și scoteau apă cu o
LIVADA DUHOVNICEASCA (6) de ION UNTARU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365029_a_366358]
-
și cad obol de vise tocmai la mine-n prag și-mi picură pe pleoape singurătate-n gând și mă trezesc adesea ca un copil plângând. de-atâta toamnă, doamnă, tot te aștept să vii, o umbră călătoare pe străzile pustii dar nu mă strigă nimeni făptura ta ce mirosea a luncă, s-a dus în altă lume sub stranie poruncă. e seară peste toamnă și luna ca un sol îmi luminează pragul și pragul mi-este gol, a rămas amintirea
DE-ATÂTA TOAMNĂ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365058_a_366387]
-
această îndeletnicire: dacă vreodată vedea pe vreun om din satul lui că nu era destul de înstărit ca sa-si samene țarina, se ducea noaptea, fără știrea stăpânului ogorului , lua boi și sămânță lui și semăna ogorul celuilalt. Când ai venit în pustie și trăia în chilia Hozeva bătrânul făcea aceiași milostenie cu cei nevoiași. Pleca pe drumul care duce de la sfanțul rău Iordan la Ierusalim, luând cu el pâine și apă. Și ori de câte ori vedea pe cineav obosit de drum, le purta poverile
LIVADA DUHOVNICEASCA (8) de ION UNTARU în ediţia nr. 992 din 18 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365067_a_366396]
-
și să spun: - Doamne Dumnezeule, care Te-ai arătat roabei Tale Tecla și ai izbavit-o din mâinile celor fără de lege, scoate-ma și pe mine din primejdia această și mantuieste-ma de moartea asta amară și voi merge în pustie și voi duce o viață de sihastru! Când m-am întors , povestește el, n-am mai văzut nici un barbar. Și îndată am venit la lavra Coprata. Și iată sunt , cu harul lui Dumnezeu de 33 de ani în peștera această
LIVADA DUHOVNICEASCA (7) de ION UNTARU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365060_a_366389]
-
decât în ființa sa. De aceea, pentru a înțelege ce se întâmplă cu el, omul privește la televizor la „evenimentele-știri“. În consecință, ne putem întreba ce mai poate să spună pustia omului contemporan? Ce înțeles poate să dea el părinților pustiei? Poate să creadă că este vorba despre niște însingurați aflați la periferia existenței, care nu și-au găsit rostul în lume. Cum va înțelege el că acești părinți „nu s-au retras în pustie pentru a se sălbătici, ci pentru
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
înțeles poate să dea el părinților pustiei? Poate să creadă că este vorba despre niște însingurați aflați la periferia existenței, care nu și-au găsit rostul în lume. Cum va înțelege el că acești părinți „nu s-au retras în pustie pentru a se sălbătici, ci pentru a îmblânzi în pustie sălbăticia lumii acesteia“? „Plânsul este un ac de aur al sufletului scăpat de orice țintuire și alipire și înfipt de tristețea cuvioasă în lucrarea de cercetare a inimii. Străpungerea este
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
că este vorba despre niște însingurați aflați la periferia existenței, care nu și-au găsit rostul în lume. Cum va înțelege el că acești părinți „nu s-au retras în pustie pentru a se sălbătici, ci pentru a îmblânzi în pustie sălbăticia lumii acesteia“? „Plânsul este un ac de aur al sufletului scăpat de orice țintuire și alipire și înfipt de tristețea cuvioasă în lucrarea de cercetare a inimii. Străpungerea este un chin neîncetat al conștiinței, care pricinuiește împrospătarea focului inimii
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
include distrugerea umanității omului, iar nisipurile pustiului nu sunt altceva decât imaginea timpului vieții noastre pământești în risipire, învolburat, dar nemaicurgând ordonat precum în clepsidră. Această clepsidră măsoară trecerea vieții, împotmolindu-se în propria-i sterilitate. Avem nevoie de Părinții pustiei fiindcă aceștia poartă în ei înșiși rodnicia viitoarelor „răsăriri în ființă“. Ei sunt coloana duhovnicească în jurul căreia timpul își recompune în liniște spirala creșterilor esențiale, aventura libertății, „pasiunea imprevizibilului, dăruire arzândă de sine a ceea ce încă nu este, rostire care
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
tăvălim în carne și sânge! Oare pentru că ne-au luat-o înainte ne e rușine să le urmăm pilda sau mai curând pentru că nici nu ne mai e rușine de a nu merge pe urma lor?“ (Augustin - Confesiuni VIII). Părinții pustiei ne împărtășesc strategia duhovnicească prin care să ajungem la „știința cea împreună cu Dumnezeu“, la părticica dumnezeiască așezată în om (Părintele Dorotei din Gaza), la conștiință, care este legea firească a ființei interioare. Ei ne ajută să înțelegem cum păcatul este
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
contradicție cu bunătatea dumnezeiască. Lacrimile omului duhovnicesc izvorăsc din imensa bucurie cauzată de meditația lui continuă asupra iubirii inefabile a lui Dumnezeu, a măreției dumnezeiești, a slavei veacului ce va să vină. „Plângeți neîncetat“ este cuvântul de ordine al părinților pustiei. Pin lacrimi părinții anahoreți au transformat natura și lumea, făcând din deșert un nou paradis, cum cântăm noi în troparele asceților: „Prin curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului ai lucrat, iar prin suspinele tale cele din adânc însutit roditoare ai făcut
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
trimite să mai vadă și alte mine. Oricâte mine ar vedea, veșnicul prostituat Tatulici nu va observa, că nu are cu ce, marea diferență dintre minele operate de „Gold Corporațion” din alte părți, amplasate fie prin deșerturi fie prin munți pustii, față de Roșia Montană, care se află într-o zonă dens populată, cu o istorie de două mii de ani marcată acolo. Toți trepădușii gabrielenilor, printre care și această rușine a mass-media românești, nu văd decât ce li se spune să vadă
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (8) – DIN NOU LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365141_a_366470]
-
pantă, printre niște clădiri una mai dărăpănată ca alta, dar lăsau de înțeles trecutul lor frumos al bunăstării de atunci ce acum s-a transformat în monumentalitate neglijată. Piața veche din centrul istoric, deprimantă și bandajată de gabrieleni era aproape pustie, cu cutia Poștei Romane, roșie și prăfuită, căzută pe o rână de pe suportul ei metalic, așteptând și ea să se dea drumul la minerit în speranța ca atunci vin „investitori canadieni” și o așează și pe ea, înapoi pe suportul
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (8) – DIN NOU LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365141_a_366470]