3,728 matches
-
spirituale, având legătură cu nivelurile Universului: pământ, văzduh, cer. Termenul generic și-l asumă până la exprimarea dorinței de a rămâne în el: „Un tânăr animal aș fi vrut să rămân, să țin isonul Tăcerii în mână, soarele inimii latră-a pustiu, trecătoare sunt toate, doar cerneala mă-ngână!”; „Veniți, odată, în Piața Balcoanelor să-l vedeți pe Poet, animal pursânge, arcuș lingușitor, mângâind cu floare de vultur petala unei viori!” Ca un animal de pradă se află în fața a două stări
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
substitute sau întregiri teriomorfe ale lui Kundalini, în funcția sa dintâi. El este spiritul tuturor apelor, de sub pământ, de pe fața pământului sau de deasupra. Sub atracția cerului, se poate înălța, ca în episodul șarpelui de aramă ridicat de Moise în pustiu. Așa a dobândit imagine pozitivă, ținut pe cruce ca simbol al lui Iisus, răstignit, contrar relației cu Eva: „Mărul Tăcerii doar Eva îl știe, șarpele demult l-a uitat, febra ta, Poezie, învie, fruct ofilit în bazalt!”; „Totul începe aici
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
geniul, patriotismul - asociate cu motive literare vegetale, acvatice, cosmice, muzicale, visul, jertfa, carpe diem, fortuna labilis, etc. În aceste, denumite de mine, autoreflexe, se suprapun două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea atemporală, rece, a Universului: „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu ... ” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste: „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
Acasă > Poeme > Meditație > NE PLIMBĂM DE MÂNĂ, PRIN PUSTIU Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017 Toate Articolele Autorului Ne plimbăm de mână ,prin pustiu, căutând apă din oază ,ce n-o știu ?... Nisipuri mișcătoare,se-ntorc în val ,spre cer, spre marea îndepărtată ,pierdută în mister! Căutăm dreptatea,ascunsă în nicăieri, de la începutul lumii și până în zi de ieri! batem la porți înalte ,uitate
NE PLIMBAM DE MÂNĂ, PRIN PUSTIU de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378707_a_380036]
-
-ntoarcem fără voie ,citind o poezie! sperăm că judecată, astăzi să fie dreapta, să trecem peste teamă și frica ce așteaptă... Sufletul zdrobit de suferință și iubire, ce a avut destin o viață în fericire! Ne plimbăm de mână ,prin pustiu, Iubire-ți cauți visul ,pe care eu nu-l știu?... Visăm cândva la cerul plin de stele, la câmpuri infinite,cu flori și floricele, vedeam un cer cu soare,stoluri de pasarele, cântecul tinereții și gândurile mele, în valurile mării
NE PLIMBAM DE MÂNĂ, PRIN PUSTIU de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378707_a_380036]
-
cu soare,stoluri de pasarele, cântecul tinereții și gândurile mele, în valurile mării,treceau liniști prea grele, se frământa ideea ca-n vechile castele, ajunge utopia vieții paralele, si strigatul haotic ,al păcii în zabrele! Ne plimbăm de mână prin pustiu, Căutăm astăzi drumul,ce nu-l știu?... Mergem pe drum încet,anevois e drumul care îl știm,spre bătrânețe, atâția ani am mers cu chipul cel voios, plin de lumină și de tinerețe!... De ce trec anii așa ușor,de ce ne
NE PLIMBAM DE MÂNĂ, PRIN PUSTIU de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378707_a_380036]
-
anii așa ușor,de ce ne trece viața?... muncești,iubești,zădărnicești...cu-atâta spor, drumul în viață,visul și speranța, le căutăm posibil,pe drumul următor!... 29 măr 2016 22:42-0017 Olhao-Algarve Lucian Tătar Referință Bibliografica: NE PLIMBĂM DE MÂNĂ, PRIN PUSTIU / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2343, Anul VII, 31 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
NE PLIMBAM DE MÂNĂ, PRIN PUSTIU de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378707_a_380036]
-
curge apă încetișor din iubire sclipitoare se ard clipele de-amor! Ce ești viața trecătoare?... doar o umbră a unui dor o esență plutitoare o enigmă pe un nor! N-ai aripi să zbori spre soare rămâi vis nemuritor prin pustiuri de hotare tu ai spirit călător! ..................................... De ce, tu viața ,nu ești dreapta lovești în bunii tăi ,copii ce te-au slujit pe fiecare treaptă iubirea lor ,stă pură în făclii! Curg lacrimi azi în fiecare șoaptă suferință când se va
CE EȘTI VIAȚĂ? de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378715_a_380044]
-
generații așteaptă o pură floare O simplă rugăciune și-o plecăciune muta! E ziua ,cănd lumină se întoarce în viața noastră Cum păsările,florile,cerul senin și viu La miezul nopții vine scânteia sfântă,albastră Iubirea divină ,se-ntoarce din pustiu!... Să pui pe masa mama ,în ziua mare ,sfântă Sarmale ,friptură și ouăle roșii,pictate Vinul roșu,pasca ,gândul ce te frământa Noi punem dorul de tine și lacrimile ,toate! Soarele și Luna ,ridică cunună de spini... Viața învinge sulița
VENIȚI,LUAȚI LUMINĂ! de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378718_a_380047]
-
Acasă > Poeme > Meditație > ZILELE DIN URMĂ(VI) Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului ZILELE DIN URMĂ (VI) Cine mai cunoaște apusul?...cand răsar lumini din pustiu O oaste stelara cuprinde orori ,ce nu pot să le descriu Sub poartă stelara e lumină un simbol,neclară Războiul rațiunii ,nebunia lumii e-un falnic cântec de fanfara! Ard manuscrise ,în lumi interzise,în munții ascunși pământești Tu viscol
ZILELE DIN URMĂ(VI) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378713_a_380042]
-
dorințelor tale purtat de vulturul desfrunzit și de cel din urmă fior. Clipa bolnavă a pocnit din biciul durerii și brațele au devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de gândul fără ecou ai zidit ferestra coliviei de aur, lăsând ochii sufletului orbi în fața cuvântului sterp. Și bietele aripi au devenit de ceară topindu-se
COLIVIA DE AUR A ILUZIEI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378727_a_380056]
-
ecou grăbit, M-am amăgit prostește cu visul de-mplinire A unui dor nebun, dar care a-mbătrânit. Când m-ai privit absent, fără să ai dorință Și-apoi, ai dezertat în gândul cel ascuns, Am plâns îngenuncheată, defuncta năzuință Simțind pustiul rece că-n suflet a pătruns. Cu ochi cuprinși de lacrimi și zâmbetul bolnav, Am rătăcit o vreme printre copaci stingheri, Atunci un nuc bătrân cu trunchi un pic chilav M-a îndrumat să plec, să uit tot ce-a
AM AŞTEPTAT LA PÂNDĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378726_a_380055]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IUBIRE ÎN FURTUNĂ Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Iubirea mea singuratică străbate sălbatică pustiul așternut peste urmele tale pierdute pe calul sorții înspumat curg șiroaie sudorile din nemărginirea durerii nări fremătânde par vulcani fumegoși la orizont turmele de nori negrii, lânoși se bulucesc înspăimântați peste apus mânați de biciul de foc al păstorului ceresc
IUBIRE ÎN FURTUNĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378775_a_380104]
-
fumegoși la orizont turmele de nori negrii, lânoși se bulucesc înspăimântați peste apus mânați de biciul de foc al păstorului ceresc gem cu voce de tunet ruinele pădurii sub copitele lor se îndoiesc dureros schelele schitului singuratic și cheamă a pustiu clopotele în zvârcoliri furioase rup lanțurile îmbrățișările noastre încătușate în uitări sigilate cu sărutări prăfuite zâmbetul fericit de iubire al soarelui s-a ascuns speriat în bezna temnițelor furtunii destinelor damnate vântul turbat ieșit la balul ielelor cu tunetul în
IUBIRE ÎN FURTUNĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378775_a_380104]
-
Delectare > SĂ ÎNȚELEAGĂ TOȚI CĂ TE IUBESC! Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Să înțeleagă toți că te iubesc! De-ai fi acolo unde mor mușcate Și unde cerul plânge a pustiu Eu te-aș salva, iubirea mea, de toate Acele răni ce porți de când te știu. De-ai alerga desculță prin pădure Și foc din cer ți-ar arde calde pleoape Nu te-aș lăsa s-aluneci în genune Iubirea mea
SĂ ÎNȚELEAGĂ TOȚI CĂ TE IUBESC! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378801_a_380130]
-
ochiuri de ape, răsărite din ploi ce-au înecat visele noastre doar iubirea, ne ține prin gânduri aproape și peste tăceri presăram alte flori albastre. Voi înalța pod din stele ca mioapele tăceri, ce au năpădit cuvântul să ajungă-n pustiu, iară florile albastre cu parfum de mesageri, să înmiresmeze tâmpla colarată-n argintiu. 14 Februarie 2017 Referință Bibliografică: FLORI ALBASTRE / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2309, Anul VII, 27 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria
FLORI ALBASTRE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377707_a_379036]
-
își dau mâna-n levant soarele justiția și luna prin mlaștina destinelor damnate cu cei doi raci casa Domului cade cu fața-n țărână răpusă de fulgere îndoliate și de caii stelelor scăpați din frâuri pacea e dusă în pârjiolite pustiuri de durerea îngerilor și carul lumii funebru își află repaos în groapa Marianelor. Referință Bibliografică: Ghiocul de cristal / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2306, Anul VII, 24 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Giurgiu : Toate
GHIOCUL DE CRISTAL de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377716_a_379045]
-
muncesc cât doi,Vor cu puținul lor, copii să crească,În Pace și Credință strămoșească! . . .E-n miezul iernii și cu Maricica,Cu sufletu-nghețat de Dor și Of,Muncim ca robii toată ziulica,Răbdând jigniri și mofturi la un grof. . .Pustiu, sinistru și doar chipuri triste,Dărâmături ca după-un cataclism,Rar întâlnesc ființe optimiste,Mai mulți fățarnici și plini de cinism. . .Îngenunchez mereu, seară de seară,Șoptind: ,,O, Doamne, câte-ai pus în noi! . . . Și bunătate și rânjet de fiară
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
daci. Mult mai periculoasă pentru o confruntare națională româno-maghiară este trimiterea făcută de către tradiția unei reîntoarceri a volohilor într-o țară pustie. Această imagine a repopulării alimentează teza părăsirii Daciei de către poporul romano-dac în 270 și produce acest vertij al pustiului care îi cuprinde pe militanții romantici cînd aceștia încearcă să formuleze coerența și continuitatea istoriei lor. Studiile istorice au renunțat la această imagine a pustiului care pune în relief gestul întemeierii cu caracterul său inaugural. Literatura despre populația Moldovei dinainte de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
repopulării alimentează teza părăsirii Daciei de către poporul romano-dac în 270 și produce acest vertij al pustiului care îi cuprinde pe militanții romantici cînd aceștia încearcă să formuleze coerența și continuitatea istoriei lor. Studiile istorice au renunțat la această imagine a pustiului care pune în relief gestul întemeierii cu caracterul său inaugural. Literatura despre populația Moldovei dinainte de întemeierea lui Dragoș este foarte bogată. Regăsim printre specialiștii care s-au aplecat asupra acestei probleme numele istoricilor preocupați de adunarea și analiza cronicilor și
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
vorbește: * sunt ruini în care "se mai adăpostește un gând"14, ca și cum ar vorbi despre imposibilitatea "nedespărțirii sufletului de corp;" * sunt ruini care trezesc "chemări la eroism"; * sunt ruini în care nu putem situa prezența omului. În ele vorbește doar pustiul. A dispărut și omul și martorul care să le evoce: "Există monumente imense cari nu produc efectul corespunzător masei lor, numai pentru că nu reușim să situăm în ele omul și fiindcă nimic nu reamintește în ele prezența lui."15 Embleme
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
prin războie nemiloase: "Căci eretic tiranul, ce Crucii se închină / Când oardele-i barbare duc moarte și ruină..." (Preot și filozof). Piatra cetăților devine doar fin nisip ridicat și risipit de vânturi: "Ș-atunci vântul ridicat'a tot nisipul din pustiuri, Astupând cu el orașe, ca gigantice sicriuri..." (Egipetul) Ultima formă a zidului este cenușa. Ea trimite încă sensuri ca o ultimă pâlpâire a unei pile electrice spre ceva care a fost: * spre războaiele dintre regi care au ars și nimicit
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
reciproc ca o "totalitate care se cuprinde pe sine". Astfel, ruina de afară produce o ruinare a lumii dinăuntru: "Stăpân geniilor pieirii! Nu răscoli-n bătaie-ți ruinele sfărâmate A lumii din năuntru" (Andrei Mureșanu) Iar pe alt plan, deșertul / pustiul de afară creează un vid interior: "Și în gându-mi trece vântul, capul arde pustit" (Scrisoarea IV) "Viața-mi se scurge ca și murmura Ce-o suflă-un crivăț peste pustii." (Amicului F.I) " Pe inima pustie zadarnic mâna-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-mi țiu Ia bate ca și cariul încet într-un sicriu." (Melancolie) sau: "O, capul meu, capu-i încins cu fortune O, capul meu, capu-i ruină" (variantă, Mortua est, Opere, vol. 1, 309) Numai prin această reglare a presimțirilor pustiului din afară cu vidul interior, ca o depresurizare, "un înstrăinat de sine însuși" poate deveni propriul contemplator: "Simt că măduva mea devine pământ, că sângele meu e înghețat și fără cuprins ca apa..." Este aici, într-un mod destul de pașnic
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-l credem: el a înălțat cetatea prin cântul harfei sale... Să nu uităm: Sarmisegetuza este astăzi o ruină, dar noi o putem vedea tronând sălbatic în cântecul poetului ... IV " Pustiu e în dome și zeii sunt morți" Pulberea colbul pleava • Pustiul • Nimicul) Pulberea (țărână, praful, colbul, pleava) 1. "Substanță" de reper pe scara devenirii cosmice, praful este un semn al unei gândiri negative. "Pulberea" lui nu este rezultatul unei arderi tensionate, purificatoare, precum cenușa păsării Phoenix. El este o consecință a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]