187,471 matches
-
n-aveau cine e regizorul al cărui film îl vor viziona. Era vorba de Ken Loach, regizor britanic cu un pomelnic de premii, impresionant prin asiduitatea cu care a refuzat orice contact cu Hollywoodul. Până aici, bravo lui! Ceea ce depășește puterea mea de înțelegere e de ce s-a deschis festivalul cu pelicula sa intitulată Ae fond kiss. Care, departe de a fi de calitatea la care mă așteptam, a reușit să câștige aprecierea juriului de la Cesar pentru că la modă e corectitudinea
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
doar dedat la migala trudei pe porțiuni specializate, ci și dispunînd de-o perspectivă asupra ansamblului. în cazuri ideale, să fie dublat de un moralist și de un scriitor. Un atare caz ideal să recunoaștem că este dl N. Gheran. Puterea de muncă benedictină, impresionanta tenacitate, meticulozitatea pilduitoare pe care le învederează au ca suport o personalitate acuzată, o reactivitate dintre cele mai vii, mergînd pînă la a pune în relief, alături de figura scriitorilor de care se ocupă, propria sa figură
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
un individ pe care bunul simț elementar te îndemna să îl eviți. O istorie a comunismului românesc este necesară, dincolo de informațiile factuale pe care le oferă, pentru a înțelege ceea ce s-a întîmplat în realitate și cum au funcționat mecanismele puterii, indiferent de calitatea oamenilor aflați în frunte sau de valoarea programelor pe care aceștia le-au pus în practică. Vladimir Tismăneanu este persoana cea mai îndreptățită să scrie istoria comunismului românesc. Descendent al unei familii de militanți comuniști de origine
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
Pactului de la Varșovia (era un mesaj antisovietic, nu unul de susținere a reformelor economice inițiate de Dubcek), rolul (cel puțin ambiguu) jucat de Securitate în ultimii ani ai comunismului, cum a fost posibil ca Nicolae Ceaușescu să se mențină la putere mai bine de un sfert de veac, paradoxul tranziției de după căderea comunismului. Stalinism pentru eternitate de Vladimir Tismăneanu este o carte fundamentală, lectură obligatorie pentru toți cei preocupați să cunoască și să înțeleagă istoria recentă a României. Vladimir Tismăneanu, Stalinism
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
contaminare cu bolile societății românești. Toate aceste lucruri - ca și multe altele din aceeași familie - sunt strâns legate de ceea ce, cu un cuvânt politicos, se numește "moștenirea Iliescu". Dacă n-ar fi existat un astfel de personaj nefast, însetat de putere ca nici un alt actor de pe scena politică actuală, societatea românească - spun o banalitate - ar fi fost cu totul altfel. N-ar mai fi existat această fractură - parcă tot mai de nevindecat - între diversele grupuri și clase sociale. Dihonia sădită cu
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
formațiunea politică născută din gândirea sa nu știu cât de cinstită, dar știu că săracă cu duhul cât cuprinde. Cum de-i vede abia acum, când au decis să se descotorosească de el ca de-o măsea stricată? Ce altceva decât pierderea puterii - și spaima că lucrurile vor merge pentru el din rău în mai rău - l-au determinat să iasă la bătaie? E un fel de a zice, de altfel, pentru că nici măcar în acest al treisprezecelea ceas el n-a îndrăznit să
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
simțea că, poate, n-o să ajungă la nici unul, pentru că șuvoiul îi venea ba din stânga, ba din dreapta, îl întorcea când dintr-o parte în alta, când înapoi, el se opintea să mâie într-o direcție, dar nu putea, că-i slăbise puterile, obosise, simțea că se coboară tot mai jos, tot mai la fund, apa se făcea mai rece, mai întunecată), după ce-a văzut satul și privirea a găsit o margine din acoperișul casei lor (cealaltă era în dosul copacilor, iar
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
că dragostea ticăloșilor de bărbați o împiedică să se concentreze și să scrie mai bine, încît biata poetă recunoaște că a fost înzestrată, dar asta, ca și omului din Tecuci, nu i-a folosit la nimic: Nu moartea mă-spăimîntă/ Ci puterea de a purta o cruce,/ Înzestrată am fost cu daruri,/ Dar n-am folosit nici unul. Banalitatea absolută a frazelor sale o întristează pe biata poetă pînă cînd ea uită să mai rimeze versurile, umblînd prin poezie cu un singur picior
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
de-a dura, de-a dura/ se dă iubirea între noi. Mă opresc aici, ar fi nevoie să citez toate volumele! O altă poetă izbutește o monorimă excelentă în "înd", dar apoi, în strofa a doua, n-o mai țin puterile și ultimul vers rămîne sărman: Te-am cunoscut de mult... Dar când?/ Te văd mereu, te-aud râzând,/îți simt și lacrima căzând/ pe chipul meu de-al tău flămând.// Mă uit la teiul desfrunzit și ud/ încovoindu-se sub
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
să pici de moralist sec precum iasca. "Șmecheria" Alexandrei Târziu stă în sprințăreala fabulelor ei, care nu susțin niciodată, pînă la sfîrșit, un același punct de vedere. Și n-ai decît să te întrebi, cam năucit de-atîtea rocamboluri, ca Oamenii Puterii din Imperiul impostor (una din cele mai "transparente" proze ale ei), " Cum dracu' rezistă valoarea, în ce se camuflează?" Firește, e și-un zaț de Orwell aici, dar din O gură de aer, nu din 1984... Și totuși, ce face
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
timp în timp, cîte-o aluzie. Dacă bagi de seamă, citești un jurnal lucid de călătorie transatlantică și, cumva, interregn. Dacă nu, nici o nenorocire. Tot te poți ferici cu o "citanie" de vacanță, despre eclipsele parțiale (sau nu...) și comice ale puterii de judecată. Alexandra Târziu, Fapte bune cu Lisa, Editura Compania, București, 2004
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
civilizată. Și... iată, Hazardul strecurând ideea în carnetul meu sub forma lui Manolescu. Va să zică, Scriitorul de 5000 de ani, cu privirea lui fixă, ce m-a fascinat întotdeauna, stând jos cu picioarele încrucișate, gata să noteze ascultător dictarea Faraonului, a puterii sociale absolute... Or, criticul român și cu mine, deși de vârste diferite, trăirăm experiența... (Un cinic pretinde că scrisul ar fi și el o formă de sclavie)... Totalitarismul nostru, deci, ar fi putut întări opinia. Iar realismul socialist, - dacă ne
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
susținătorul ei nu reușește (sau nu dorește) să o ilustreze prin comentariul critic curent, în care derapează, de mai multe ori, spre un evident parti pris "progresist". Mircea Cărtărescu se arată și în acest volum foarte preocupat de lupta pentru putere simbolică în spațiul literaturii noastre. Amplifică enorm orice obiecție, are senzația că s-a format o cabală împotriva lui și că, oricât de bine ar scrie, îi este dat să primească loviturile nemeritate ale mediocrităților invidioase. O scenă-tip, recurentă
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
a susținut cu fervoare, anunțând public că mai există scriitori "curăței", incapabili să înțeleagă importanța unor asemenea opere. Spre deosebire de sinucigașul Fadeev, Babaevski n-are nici un fel de regrete. Deasupra biroului lui e agățat portretul lui Stalin în uniformă și, atunci când puterea sovietică a încetat să existe, s-a lăsat de scris. Semeon Petrovici s-a născut într-o familie de cazaci analfabeți, a fost autodidact, a început de timpuriu să scrie povestiri "în stilul lui Gorki". A urmat cursurile Institutului de
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
de acțiune, la posturi de conducere încă din fragedă tinerețe. Din familie bună, oameni truditori, și el era bun, m-am bucurat când a fost ales. I-am trimis chiar și o telegramă de felicitare. Credeam că a venit la putere tocmai omul de care era nevoie. Ce m-am mai înșelat, Dumnezeule! Vă spun cinstit, ca în fața morții, că putere mai bună decât puterea sovietică n-a existat nicăieri în lume și, sigur, nici nu va mai fi curând. Iar
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
am bucurat când a fost ales. I-am trimis chiar și o telegramă de felicitare. Credeam că a venit la putere tocmai omul de care era nevoie. Ce m-am mai înșelat, Dumnezeule! Vă spun cinstit, ca în fața morții, că putere mai bună decât puterea sovietică n-a existat nicăieri în lume și, sigur, nici nu va mai fi curând. Iar de defăimat - e ca și cum unii ar mânji cu păcură o fată frumoasă, ar silui-o, iar apoi ar spune: ia
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
fost ales. I-am trimis chiar și o telegramă de felicitare. Credeam că a venit la putere tocmai omul de care era nevoie. Ce m-am mai înșelat, Dumnezeule! Vă spun cinstit, ca în fața morții, că putere mai bună decât puterea sovietică n-a existat nicăieri în lume și, sigur, nici nu va mai fi curând. Iar de defăimat - e ca și cum unii ar mânji cu păcură o fată frumoasă, ar silui-o, iar apoi ar spune: ia uitați-vă la fata
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
și, sigur, nici nu va mai fi curând. Iar de defăimat - e ca și cum unii ar mânji cu păcură o fată frumoasă, ar silui-o, iar apoi ar spune: ia uitați-vă la fata voastră cea frumoasă! Așa e și cu puterea sovietică. Noi am siluit-o pe ea, nu ea pe noi. Și, apropo de sex și de dragoste. Am scris prost despre dragoste, nu așa ca Maupassant sau ca Turgheniev al nostru. Și eu am iubit prost, n-am știut
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
Pământ, i-a reforjat în imaginația sa pe sclavi în entuziaști și i-a pedepsit aspru pe cei ce s-au îndoit. în Cavalerul Stelei de Aur zace morbul hidos al delațiunii; smulgând din rădăcini "lipsurile" autorităților raionale, ia apoi puterea în mâinile sale. Tot atât de hotărât e cavalerul și în aprecierea lumii burgheze. în săraca, nefericita Polonie - după expresia autorului -, o tânără țărancă nu s-a putut da jos de pe vatră ca să-i salute pe ostașii sovietici eliberatori pentru că era, în
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
și acolo "începe să facă gălăgie": - Și, de fapt, cu ce drept am fost percheziționat? Trei luni mai târziu, cărțile i-au fost înapoiate. Alții, pentru o singură carte, pentru o jumătate de carte, au fost băgați în pușcărie. Bineînțeles, puterea sovietică se deosebea de nazism, fiind mai netoată, - o utopie irealizabilă - dar la nivelul politicii de stat era un totalitarism necruțător. Șmecherul ingenuu a scris în raport că avea nevoie de cărți pentru sporirea "vigilenței ideologice". Când a sosit însă
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
de cărți pentru sporirea "vigilenței ideologice". Când a sosit însă libertatea și mulțimile au început să demoleze monumentele vremurilor totalitare, un cineva colectiv i-a strigat lui Evtușenko în față: "Pentru care merite a fost așa de grijulie cu tine puterea sovietică?" Libertatea a devenit pieirea lui. Atunci el a repudiat-o: "Fără să știm ce e libertatea, am luptat pentru ea ca pentru Dulcineea intelighenției noastre ruse. Fără s-o vedem vreodată aievea, ci doar în visurile noastre sociale, am
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
vreodată aievea, ci doar în visurile noastre sociale, am crezut că ea e minunată. Dar libertatea nu are doar multe fețe, ci și mutre, unele dintre ele de-a dreptul dezgustătoare. Una dintre mutrele libertății - libertatea de a insulta". Noua putere nu l-a mai luat în seamă pe Evtușenko. Acesta a plecat în America pentru a preda, ca semiemigrant, timp de multe luni, cursuri și pentru a scrie o proză ofensei, apropiată prin epitetele și comparațiile ei vii cu un
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
puncte cruciale de narațiune îi amintește numele și îi citează versurile). Astăzi știm pertinent că nici măcar alcoolurile, drogurile, lenea ori descurajarea existențială nu reprezintă principalele cauze ale distrugerii unui scriitor: a devenit infinit mai periculoasă transformarea lui în mercenar al Puterii, trădarea propriei vocații pentru cîteva avantaje derizorii. Situația, valabilă pentru oricare societate și oricare tip de putere, devine acută în societățile dictatoriale. Puțini scriitori au reușit, în literatura noastră contemporană, să personifice trista paradigmă cu aceeași strălucire întunecată ca Titus
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
drogurile, lenea ori descurajarea existențială nu reprezintă principalele cauze ale distrugerii unui scriitor: a devenit infinit mai periculoasă transformarea lui în mercenar al Puterii, trădarea propriei vocații pentru cîteva avantaje derizorii. Situația, valabilă pentru oricare societate și oricare tip de putere, devine acută în societățile dictatoriale. Puțini scriitori au reușit, în literatura noastră contemporană, să personifice trista paradigmă cu aceeași strălucire întunecată ca Titus Popovici. în cazul de față, ce-i drept, există unele circumstanțe atenuante, pe care istoricul literar le
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
care, mutatis-mutandis, par, uneori - prin concentrație și dimensiuni - a fi corespondentul în proză al unor haiku-uri) se succed cu repeziciune, precum clipele care ne măsoară existența. În fond retrăim la nesfîrșit, în alte forme, aceeași poveste biblică despre dragoste, putere, trădare și remușcare. Viața noastră întreagă, toată istoria și literatura lumii pot fi circumscrise perimetrului de cîteva sute de metri dintre Muntele Măslinilor, Golgota și Zidul Plîngerii. Cele mai abominabile crime ale omenirii și cele mai sensibile povești de dragoste
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]