29,239 matches
-
o îngăduia în felul ei nepăsător, când o răzbea prea mult singurătatea și deznădejdea -, dragostea ei era zgârcită și aspră, amenințată mereu de teamă, simțind cum, pe zi ce trece și nu mai vine Toma, nora-i scapă din mână, râzându-și de ea și de el, de ei toți, cum, poate, și-a râs de la începutul începutului, de cum a apărut în casa lor, și ea, mama, a simțit în ea, care nu era încă muiere de-a binelea, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dragostea ei era zgârcită și aspră, amenințată mereu de teamă, simțind cum, pe zi ce trece și nu mai vine Toma, nora-i scapă din mână, râzându-și de ea și de el, de ei toți, cum, poate, și-a râs de la începutul începutului, de cum a apărut în casa lor, și ea, mama, a simțit în ea, care nu era încă muiere de-a binelea, dar nici fecioară nu mai era, că-n ființa ei se ascunde ceva ce puține femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
alb, gol, rotunjit în pulpă voinică de femeie frumoasă, se întinse prin somn. Cerboaica șopti ceva fără să se deștepte și răsucindu-se se-ntoarse pe spate, lăsând-o să vadă ochiul dracului cu care era însemnată: alunița care-i râdea sub buric. Era demonul care-o mâna mereu și-i da acea stare de nestare, acel soroc de înstrăinare și nestatornicie. Trase cearșaful învelind-o cu grijă. Cerboaica își aminti la trezire cum văzuse prin somn un zăvod scoțând urlete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din apropierea orașului, căci altfel, numai din leafă, nu se puteau ajunge. Era un cufăraș negru de funingine și de unsoare, pe care-l avea și acum și pe care-l poartă toți la Ateliere. Cu bărbatu-su, Costache, chiar și râdea: La noi, zicea, oamenii se-mpart în două: cei care intră pe poartă cu lădițele, și ceilalți, care ies cu gențile pline. Lumea-i formată din șepci și pălării. Pălăriile merg cu trenul, și șepcile lucrează la tren. Dau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ia să te văd, domniță, se adresă el Cerboaicei și bocăni nerăbdător cu bontul de lemn în tejghea. Ți-a priit noaptea? Ai dormit bine? Sunt fericită, papa! E un bărbat la mijloc, pot paria! Pariază și-ai să câștigi, râse Cerboaica zglobie. Se apropie de tejghea, lăsând să se vadă din toate mișcările trupului ei subțirel că bucuria o învăluia ca o lumină și-i dădea aripi.. Da, dumneata? Ai terminat maratonul de dimineață prin capitalele lumii? Ei, aș! protestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i că da! Bine zici! se bătu peste frunte plutonierul. A fost chiolhan mare la Prefectură... Pentru o clipă, plutonierul amuți, aprins ca un curcan, gata să plesnească, apoi își reveni și se strâmbă caraghios, făcându-i pe toți să râdă. Da dumneata?! Ia fă-te-ncoa, mătușă! Unde mi te-ai pitit pân-acu? Spionezi, hai? Spionezi forța publică? Curăț podelele, domnu jandarm, se dezvinovăți bătrâna făcându-i-se frică, și o năuci presimțirea că ceva nu-i cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Curăț podelele, domnu jandarm, se dezvinovăți bătrâna făcându-i-se frică, și o năuci presimțirea că ceva nu-i cum trebuie cu Miluță. Va să zică așa, hai? continuă s-o toace la cap plutonierul, numai din răutate, s-o sperie, să râdă de ea. Sari cu gura?! Îmi faci observații?! Ultragiezi forța publică în exercițiul funcțiunii?! Dumneatale știi ce-i asta? Știi că pot să te arestez? Ia spune, o luă el repede, unde-i noră-ta? A dormit acasă as-noapte? S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Unde? s-a pierdut cu firea Miluță, și l-a împuns gândul c-a făcut altă prostie venind. Unde? mai întrebă o dată. Da ce-i cu hainele astea pe tine? Văd că ești pus la șapte ace! Parcă ești ginerică, râse mecanicul, făcându-i cu ochiul, adică să te fofilezi, șmechere, să nu pună laba pe tine! Cine să creadă, înțolit în costum de gabardină, un pârlit de fochist? Hai cu mine. N-ai pus în gură nimic... Să mănânc?! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Profirița! strigă el, bătând cu pumnu-n masă. Patroana veni. Ne-ai văzut, coană Profiriță? De-o lună nu mai dă nimeni pe la mine, de unde să vă văd? se văicări coana Profirița, și strecură grămăjoara de bani în sân. Așa, așa! râse mecanicul, ridicându-se. Dădu ultima picătură pe gât. Atunci, noi ne-am dus. Și dacă la noapte nu ne mai vezi pe-aici, să știi că se schimbă lumea. CAPITOLUL 7 Cu buzele strânse, împietrită lângă bătrână, fără să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
impresie bună de la noi. Nu mă interesează ce spune orașul, mă interesează ca orașul să nu simtă represaliile foștilor aliați. Într-o zi am să-ți argumentez detaliat ce-am urmărit prin petrecerea asta și-o să-mi dai dreptate... Negreșit, râse ea, dacă o să binevoiești să mă cauți. Sluga domniei voastre, duducă. Cerboaica zâmbi privind pe lângă fața surâzătoare, ochii limpezi și iscoditori ai bătrânei: S-a făcut târziu. Vrei să plecăm, mamă? Păi, dacă dânsul nu ne poate duce la Tomiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
între perete și ușă, se retrase de-a-ndaratelea, bocănind greoi. Totul se prăbuși, cu ecou, în liniștea albă din jur. Închide ușa! Ușa! strigă Irina. Vocea îl lovi cu violență, dureros, crispându-i întregul corp. În mod inexplicabil, izbucni în râs. Râse cu ochii închiși, scuturându-și umerii pân-o simți pe ea udă și goală lângă el astupându-i gura cu palmele. Te-ai scrântit!? Ce-i cu tine? Heraus! Schnell! urlă Erika pe scări și trânti ușa de la apartament cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
arcuită pe gâtul înalt, părul stufos dat pe spate, o tufă de liliac înflorit, ochii strălucitori, învăpăiați de fugă, de oboseală și de neliniște. Ce bine c-ai venit! se bucură el. Nu eram sigur că vii. Mă faci să râd! se minună ea. Lasă-mă să-mi trag răsuflarea. Așa! Acum sunt mai liniștită. Mult mai liniștită. Îmi pare bine. Dă-mi mâna să mergem. N-o să rămânem aici. A, da! se scutură ea, amintindu-și povara misiunii sale. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în stare să te ascult! Îi atinse brațul cu mâna: Rămâi în mașină? Floarea cărnoasă a gurii ei se deschise într-un zâmbet suav înghițit de-ntuneric. Glasul îi sună dulce și grăbit: Rămân, să te-ntorci mai repede! Clar, râse el, și genele ei se zbătură într-un început de alarmă când îi văzu silueta înaltă ștergându-se prin dreptul geamurilor și dispărând. Știa bine că așa era. Un val de mândrie îi umflă pieptul. N-avea rost să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ce strigă? Ce aristițiu? Ce s-a-ntâmplat? Scoală-te, te rog! N-auzi ce-i jos? Vacarmul din piață urca întruna difuz, precipitat. Prin pereți, prin geamuri, strigăte înverșunate, chemări, râsete, da, ca niciodată nemaipomenit! izbucneau râsete, auzea oameni râzând, dispăruse huruitul infernal, clocotul metalic de pe drum. Ce-i chestia asta? Ce se-ntâmplă? Nu te enerva. O să afli. Dar tocmai eu să nu... Iubitule, mi-e atât de bine! Nu vreau să știu nimic. Spune-mi că mă iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cerbului ce ridicase capul și privea spre ea, și se lăsă fără vlagă, la pieptul bărbatului, sorbind adânc în nări damful iute ce țâșnea de la subțioara lui. Detot, detot, o liniști Tudor. Numai că nu știu ce-o să ne facem, râse el și-o împinse s-o îndepărteze, să i se uite în ochi și s-o vadă din toate părțile. Odaia mirosea a ciuperci murate și-a vin negru de coacăză. Ești frumoasă! Ești și mai frumoasă! constată el, fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
studiam ce dorisem, dar, interesant, și acest alt domeniu îmi plăcea. Eram o fată obișnuită: dansam și cântam cu plăcere, citeam cărți și vedeam filme, mă plimbam cu prietenii și colegii, eram un bun camarad (sunt și acum sociabilă) și râdeam foarte mult (și frumos, spun unii, pentru că mulți au râs la râsul meu). Stăteam în cămin, la Iași, ca orice student din provincie. Era să uit ! Nu lipseam de la reuniuni și ceaiuri; lucru foarte important pentru orice om - tânăr sau
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
plăcea. Eram o fată obișnuită: dansam și cântam cu plăcere, citeam cărți și vedeam filme, mă plimbam cu prietenii și colegii, eram un bun camarad (sunt și acum sociabilă) și râdeam foarte mult (și frumos, spun unii, pentru că mulți au râs la râsul meu). Stăteam în cămin, la Iași, ca orice student din provincie. Era să uit ! Nu lipseam de la reuniuni și ceaiuri; lucru foarte important pentru orice om - tânăr sau bătrân. Râdeți?... Voi, cei tineri, să nu râdeți, pentru că toți
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
mult (și frumos, spun unii, pentru că mulți au râs la râsul meu). Stăteam în cămin, la Iași, ca orice student din provincie. Era să uit ! Nu lipseam de la reuniuni și ceaiuri; lucru foarte important pentru orice om - tânăr sau bătrân. Râdeți?... Voi, cei tineri, să nu râdeți, pentru că toți avem nevoie de oameni, de muzică, de voie bună, de mișcare ! Fiecare, după posibilități ! Bun! și această studentă plină de viață și de energie, adoarme într-o noapte, ca oricare alta, în
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
mulți au râs la râsul meu). Stăteam în cămin, la Iași, ca orice student din provincie. Era să uit ! Nu lipseam de la reuniuni și ceaiuri; lucru foarte important pentru orice om - tânăr sau bătrân. Râdeți?... Voi, cei tineri, să nu râdeți, pentru că toți avem nevoie de oameni, de muzică, de voie bună, de mișcare ! Fiecare, după posibilități ! Bun! și această studentă plină de viață și de energie, adoarme într-o noapte, ca oricare alta, în patul ei de cămin studențesc, la
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
vor să le cunoască și să le aprofundeze, reproduc aici poezia amintită: Lupta Vieții Copiii nu-nțeleg ce vor A plânge-i cuminția lor. Dar lucrul cel mai laș în lume E un bărbat tânguitor. Nimic nu-i mai de râs ca plânsul În ochii unui luptător. O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor. Pe seama cui ? Ești un nemernic Când n-ai un țel hotărâtor. Tu ai pe ai tăi ! De n-ai pe nimeni
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cei din jur, iar aceste consecințe pot deveni chiar foarte grave pentru omenire. De aceea se bucură așa de mult cei negri, pentru că sunt convinși că au reușit să stăpânească omenirea de pe această planetă. Dar, tot românul spune că cine râde la urmă, râde mai bine. De aceea, noi, toți cei care credem în forța binelui trebuie să ne unim forțele cu cei care doresc să ne ajute și să-i chemăm la luptă: ei vin cu toții, pentru că se pregătesc de
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
iar aceste consecințe pot deveni chiar foarte grave pentru omenire. De aceea se bucură așa de mult cei negri, pentru că sunt convinși că au reușit să stăpânească omenirea de pe această planetă. Dar, tot românul spune că cine râde la urmă, râde mai bine. De aceea, noi, toți cei care credem în forța binelui trebuie să ne unim forțele cu cei care doresc să ne ajute și să-i chemăm la luptă: ei vin cu toții, pentru că se pregătesc de mult să ne
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cu rectorul, iar eu îi rugam să mă salveze, dar ei ridicau compătimitor din umeri și-mi transmiteau telepatic că mai am doar o jumătate de oră de trăit. Iar cobra stătea încolăcită la picioarele mele cu capul ridicat și râdea. N-am știut ce să fac altceva decât să mă rog, dar de data asta rugăciunile mele au devenit mai intense, au plecat cu toată puterea sufletului meu. și pentru că auzisem de puterea moliftelor Sfântului Vasile cel Mare am apelat
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cărui Înalt Spirit se procedează așa? Eu vreau să-l văd și să l aud pe cel sau pe cei care au stat de vorbă cu Părintele Ceresc și să-mi spună că așa au primit poruncă, ca să le pot râde în nas. Pentru că un cercetător care lucrează incontinuu pentru îmbunătățirea unui medicament, să spunem, sau doctorul care este dăruit cu pasiune muncii sale, nu mai au timp de multe ori nici să mănânce, darămite să se țină de canoane ca să
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
aș spune că este o imensă placă de beton. O simt cum apasă, aproape strivindu-mă. Și totuși mă simt fericită că există. Că doare. Și durerea poate avea frumusețea ei... Încerc, dar nu mai pot să adorm. Poate vei râde, dar de fapt mi-e frică să mă las pradă somnului. Ciudat, nu? Această nedeslușită teamă îmi aduce aminte de o întâmplare din copilăria mea... Eram în vacanța mare, la bunicii din partea mamei, într-un cătun uitat de lume. Într-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]