2,405 matches
-
Detective Nr. 1, pe mama nepotului ei și pe nepot însuși. În timp ce rămase singură cu Carla pentru a-i povesti ce se întâmplase în noaptea aceea, în urmă cu zece ani, Mma Ramotswe luă băiețelul la plimbare și-i arătă râpele granitice ale lui Kgale Hill și petele albastre din zare, care erau apele zăgăzuite de stăvilar. Era un băiat politicos, foarte serios, interesat de pietre, și se tot oprea să scormonească după câte o bucată de rocă sau să culeagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cifră, există un Cuvânt-Cifră!” Se țicnește din zi în zi, dar nu se poartă, noaptea, brambura, pe drumuri. Ar mai fi flăcăii, au ibovnice, dar nu de aceștia este interesat Magistratul. Vilegiaturiștii, prevăzători, au început să plece. Se duce de râpă Stațiunea. Au murit câțiva oameni în ultima săptămână; au prezentat simptome asemănătoare rabiei. Poate nu e decât o meningită, un focar izolat care va fi stins. Dar azi, într-o zonă diametral opusă, în Stațiune au mai pierit, din cauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ultima săptămână, jumătate din terenul pe care se află Domeniul a alunecat câteva zeci de metri, presând asupra unui mal de pământ - și așa nesigur, întărit cu zid - ce mărginește partea de nord a Stațiunii. În spațiul dislocat, o adevărată râpă, a început să se strângă apă. Peste o vreme, malul va ceda. Se apropie, poate, împlinirea unei prevestiri. Cineva tot amintește de Astrolog; totodată, zice că nici Castelanul nu e străin de cele ce se petrec; oamenii l-au izgonit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Doamne, cine pe cine împrumută cu seninătatea Edenului? Astăzi sunt o privire limpede, privesc cu toată carnea răsăritul. În sufletul meu înfloresc panseluțe. Petru, un noiembrie în plus. Toamna curgea la cișmeaua din curtea liceului, frunzele lichide inundau Copoul. De la Râpa Galbenă până la Agronomie, râu galben luneca între două cimitire. Doliul nu este o fâșie de noapte făcută fondă și prinsă în piept cu un ac, doliul este o firimitură din chipul celui care poartă moartea în ochi. Toamna, o hepatită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de somnuri. De ce râzi? Am spus greșit? Când stăteai la internat, îl ascultam și pe al tău. Lăsam geamul deschis: până în zori, câte o pasăre pentru fiecare vis, în fereastră. Fiecare trezire, zbor în cer. Lăpușneanu, Sărăriei, Gheorghe Ghica, de la Râpa Galbenă până la Agronomie castanii erau ca niște mărgele verzi înșirate pe ață. Parcă dansează, îi vezi? Parcă dansează. Eu sunt cel de lângă poartă, tu în dreapta mea. Se țin de mână și anul trecut se țineau. Au înflorit struguri albi. Castanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
De ce, Doamne, de ce? Genia, de ce ? Eu sunt... Eu... Staaaaaai!.. Eu sunt copacul tău, tu Genia mea... Doamneeee, Măicuța Domnului... Genia mea... a mea... a mea... a mea... a mea! Nuuuuuuuuuuuuuu!.. Valuri de sânge se despleteau pe Copou, până la Universitate, până la Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii, apoi ca un reflux, în carne și iar în jos, pe șina de cale ferată, pe trotuar, prin văzduh, valuri de sânge... Floarea castanilor, galbenă, violacee. Venele statuilor, precum șanțurile pe timpul ploii. Pașii celor care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Carul mare a tăiat șotronul în două, roțile de fier i-au retezat venele, oiștea i-a desfăcut coastele, osia, ca un glonte de lumină, i-a străfulgerat tâmpla. Sângele șotronului se despletea pe Copou la vale, pe lângă Universitate, pe lângă Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii și înapoi, reflux. Câțiva oameni grăbiți culeg bucățile de viață și le așează pe targă ca pe un puzzle, cineva desenează pe asfalt cu o cretă albă... șotronul! Nu-l călcați, vă rog nu-l călcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cine poate ști? Gata, ia hai la drum, că ne-apucă noaptea acuși. ONOFREI (din culise, pe zgomot de car mergând): Ho, ho afurisitule! La deal nu te-arătai așa grăbit. Acu' ți-a cășunat să scaperi, pe mal de râpă, numai ca să-mi scoți mie sufletul. Dracu' m-a pus să iau asemenea șopron pe roți, de nu-l pot stăpâni... DĂNILĂ (se uită, se miră): Ehe-he... iaca minune, măi omule și frate! Bre, da' rău se muncește creștinul cela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se miră): Ehe-he... iaca minune, măi omule și frate! Bre, da' rău se muncește creștinul cela! Ia, ia-n privește cum îl zvârle proțapul ca pe-o nimica, ba la stânga, ba la dreapta. Aha, iaca l-a oprit la marginea râpii. (strigă) Măi vere, da' ce-ai pățit? ONOFREI (din culise): Om bun, nu mai întreba și nu mai sta în priveliște. Aleargă degrabă și dă-mi o mână de ajutor, că nu mai pot stăpâni pacostea asta de car; parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
priveliște. Aleargă degrabă și dă-mi o mână de ajutor, că nu mai pot stăpâni pacostea asta de car; parc-o dat strechea-n el! Mai-mai să-mi dau duhul de când mă-ntinde. Dacă nu vii acuma, îl scăp în râpă. DĂNILĂ (pleacă spre culise. Dialogul de-acolo): Iaca-ia, am și venit! Domol, domol năzdrăvanule! Ușurel! Ține bine, cumetre, trage ia așa, spre marginea drumului. ONOFREI: Așa, așa. Să-l cârmim de-a latul. Na, na! Ai grijă să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
car mai răsărit care-a fost l-ai umflat dumneata. ONOFREI: Ba, mă iartă, precum ai văzut mai mult m-a umflat el pe mine; că, de nu te-ntâlneam să-mi sari în ajutor, acu' aș fi fost în fundul râpii, cu car cu tot, așa de zdravăn mă mâna de la spate. DĂNILĂ: Hm! Precum bag samă, carul dumnitale merge singur, ca-n poveste... ONOFREI: D-apoi? Mai singur, cum spuneam. DĂNILĂ: Și vremea-i pe-nserat. ONOFREI: Și asta-i adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Hai, ia-o ușurel pe coastă. (Așteaptă o clipă) Nu vrei, da? Hai să te ajut. Hai împreună, până-i învăța drumul. (Trage carul) Așa, încetișor... (Carul pornește spre culise) Hei, unde-o iei înapoi? Na, că mă trage spre râpă! Stăi, bre, așa ne-a fost vorba? (Trage înapoi carul, se oprește, lasă proțapul jos) Asta-i încă una! Așa da! Car mi-a trebuit, car am găsit! Tiii! Iaca, acuși se înnoptează. Ce-mi rămâne alta de făcut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fie cum zici! Poftește și prinde capra de funie. DĂNILĂ (apucă funia caprei): Numai îți spun ceva, vere Conovăț, să nu mă sudui după aceea: ți-o fi cam greu să urnești carul de-aici fără să te tragă la râpă, că, precum se vede, e destul de mărișor. Și-i trebuie vreme să se-nvețe cu dumneata..., că pe urmă merge singur, de te minunezi. COSTEA: M-oi descurca eu, om bun. DĂNILĂ: Și cum anume, rogu-te? COSTEA: Mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
urlă șomaju-n noi și voi vorbiți de fotbal! Nu mai pot eu de grija lu’ Corpodean... Se aude din boxe La calu’ bălan, iar Sandu Își mai toarnă vin În pahar. Măcinăm vorbe ca proștii, iar țara se duce de râpă. Ne pieptănăm ca baba În fața oglinzii, iar țara e-n vâlvătăi. Să vină pompierii, inima să-mi stingă, fredonează Gore, În derâdere... Mai lasă, mă, țara, că nici să dormi nu mai poți, tu parlamentar trebuia să te faci. Dădeai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu ar fi Învățat pe dinafară, de atâta timp, tot ce scrie pe ea. Ehe, Gore, acu’ faci pe satisfăcutu’, nenică, da’ ia să vii tu la pretenaru’ Șpriț peste o vreme ca să-i spui că România se duce de râpă. Că e cu un picior În groapă. Sau cu lumânarea pe piept. Păi nu te iau de-o aripă și te duc În curtea școlii? Așa-ți fac, te iau pe sus și-ți zic uite, Gore, aci trebuia să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cică nu mai are gustul de altădată... Așa o fi, că eu beau mai mult bere, ulei nu gust! He, he, nici bunica nu mai e ce-a fost... 18.07.2009 Politică și... anderuărld Gicule, se duce țara de râpă, mă... Se duce de a berbeleacul, e pe o pantă descendentă, cum au zis ăia ai lu’ Voiculescu, de la antena a treia și mare minune de nu și or face și antena a patra, ca să se uite la ea morții
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
scrumul din scrumierele În care stau chiștoacele la taifas, un fel de șezătoare a micilor vicii care dăunează foarte grav sănătății, vorba ălora de după calupurile publicitare. Mda, ascultați-mă pe mine, că am experiența dezastrelor naționale, se duce țara de râpă, că bani de pensii nu mai sunt, bani de salarii nu mai sunt, femeiul ne-a dat și când o să ne ia am dat de dracu’, datoria externă crește de zici că i-au pus și drojdie, plus că vine
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Tot scoți și la loc nu mai bagi nimic. Nu e În regulă, deloc, da’ se poate și mai rău. Și se aprinsese Sandu Șpriț imediat, lovind cu pumnul În politica de pe Dâmbovița și bombănind că se duce țara de râpă. Și n-are cine să o mai scoată din groapă, că știți și voi, mortul de la groapă nu se mai Întoarce. Ba se-ntoarce, dacă e strigoi, sare Gore nitamnisam. Sau vampir. Am văzut anderuărld, trei serii, e cu vampiri
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
veni zile când o să ne uităm la pompe ca la muzeu, de unde bani? Armaghedon, varianta de Dâmboviță apă dulce, cin` te bea nu s-ar mai duce. Aiurea! S-ar duce mâncând nori. Aștia ai lu` Sandu duc țara de râpă. Sandule, nu te ambala, nu da ochii peste cap, consumă-ți vinul liniștit și bea mai repede, se Încălzește. Unde sunt frapierele de altădată? Aș putea să zic u sont le frapie dantan? Hai că le am cu franceza, de la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mi văd de viața mea nenorocită. Păi de ce?, m-au Întrebat. Uite de-aia, de chichi-bambus, fiindcă ați adus la cașcaval numai șulfe, numai știfturi, numai hoți, numai lingăi, numai ciurucuri, numai nasoale și alte dandanale. Ați dus țara de râpă, iar eu nu iert asta! În mine strigă Bălcescu, se zbate Vladimirescu și urlă dorul de glie! Am făcut o cerere și am plecat cu fruntea sus. Am ieșit pe ușă demn, mă! Mai apar câteva batiste, iar unul care
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cum copilul` bolnav de friguri al lu` Preda lua coroniță și pe urmă leșina? Habar nu aveți, vă dați culți și citiți, da` ați pierdut esențialul, ați trecut prin școală numa` ca să admirați tablourile cu voievozi. Se duce țara de râpă... Sărăcimea Învăța, acu` nici acces nu mai are. Noi - se uită și la Gicu și la Sandu, cu privire fixă, ca și cum i-ar supune unui interogatoriu - ne-am trăiat traiul, ne-am mâncat mălaiul, dăm examene pe-aci, prin cârciumă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să mai zic ceva chiar acum. Însă nu mă pot opri. Nu am făcut nici o greșeală, așa-i ? Pornesc spre el. Te-ai folosit de mine. Mi-ai distrus cariera și te-ai uitat cum mi se duce viața de râpă... Serios acum, intervine iritat Arnold, întorcându-se spre ceilalți. A întrecut deja orice măsură. — Nu vreau decât să-mi răspunzi la întrebare ! urlu la el. Când mi-ai pus memo-ul ăla pe birou ? Fiindcă nu cred în ruptul capului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
locuiți la noi veți putea înțelege mai bine, Foarte bine, doar că nu pricep cum se poate ca o daună să urce la peste sută la sută, Pentru că lumea nu se gândește la asemenea lucruri, economiile familiale se duc de râpă, Păcat că n-am știut, Atenție, în primul rând vă vom plăti statuetele la valoarea exactă care a fost calculată, nici un ban în minus, Până aici am înțeles, În al doilea rând, evident, trebuie să plătim și sondajul, adică, materialele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
înainte. — Și asta? Asta e dacă facem alpinism. Și asta - arăt către un pătrat gol - e când o să am nevoie de sandale lila. Dacă nu le am, hainele astea nu mai merg, și nici astealalte... și totul se duce de râpă. Pot să nici nu mă mai duc. Suze tace o clipă, uitându‑se pe planul meu, în timp ce eu îmi mușc buza de nerăbdare și îmi țin degetele încrucișate la spate. Știu că situația vi se poate părea cam neobișnuită. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu fundul gol în fața preacuratei. Iar eu rămân fără cafea. S-a speriat de demascări, putoarea? Mde, hoția are și ea riscurile și rânduiala ei, cere respect, seriozitate. Să mai crezi în cuvânt, în cinstea manglitorilor. Se duce lumea de râpă, asta e... Unde-o fi, lipitoarea?“ Profesorul nu-și lăsă din mână publicul. Cum vedea că a slăbit atenția, gata, un șut proaspăt de scârnăvii, pentru înviorare. S-o târnosești așa, pe biata Vasilica! Nici tov Gică Teodosiu nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]