2,283 matches
-
un deținut să citească dintr-o carte de istorie că “Ardealul n-a fost al românilor niciodată, ci al ungurilor”. Era după 1964! Ne-au cerut să comentăm. Lângă mine stăteau profesori mari și se făceau mici. N-am mai răbdat. Zâc, nu știu cine a scris cartea asta de istorie, dar cel care a scris-o n-are drept nici de mormânt în țara românească. „Ești șoviiin! Ai să mai staaai la noi”, sare comandantul. Sunt șovin ca Tudor Vladimirescu, că tot
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cu ochii. Când dai cu presupusul." Într-o zi, un pletos a smuls cerceii din urechile unei fete care nu mai avea bani pentru continuarea ghicitului. Pazvante, care toată viața a sărit în apărarea celor slabi, n-a mai putut răbda. Am auzit un țipăt și am alergat în întâmpinarea copilei. Era numai sânge. Cine? Mi-a arătat. Vino-ncoace! L-am luat la bătaie. Au sărit toți pe mine. Mulți, dar i-am lucrat și eu de i-am făcut
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
beci la Oradea. Altă nenorocire. Să le spun cine a fost călăuza. M-au bătut continuu, zile întregi. Până la urmă, niște securiști împuțiți m-au pus cu călcâiele pe un reșou cu rezistențe groase cât degetul. Nu i-ar mai răbda pământul unde-or mai fi! Și n-am spus nimic. Durerea o simt și acum, și-n urechi o simt, uite, când povestesc. M-au adus cu escortă la Tecuci. N-am cedat. Zarurile erau aruncate și tocite oricum. Era
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Botez și de călugărie, mult mai mult decât putea nădăjdui un ins ca mine. Port din tinerețe o cruce grea și urâtă: o ticăloasă boală de intestine. Ar fi trebuit să deznădăjduiesc, să mă întunec. Credința îmi ajută să o rabd cu destul stoicism și să nu-mi îngădui să-mi zdruncine bucuria de a fi creștin și monah pe măsura darului, foarte puțin adică, având totuși dreptul de a rosti: Et in Arcadia ego. Fie numele Domnului binecuvântat. (Cele de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
primordială, rezistența împotriva mișcării de orice natură, condiție prealabilă a cosmogoniei. Tiamat "începu să țipe la bărbatul ei. Ea scoase un strigăt de durere [.]: Ce? Să distrugem ceea ce noi înșine am creat! Supărătoare, desigur, este purtarea lor, dar să-i răbdăm cu blândețe" (I, 41-46). Însă Apsu nu s-a lăsat convins. Când tinerii zei aflară hotărârea strămoșului lor, "ei rămaseră fără cuvânt" (I, 58). Dar "atotștiutorul Ea" a Juat-o înainte. Cu descântecele sale magice, el îl cufundă pe Apsu într-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mare de publicații umoristice, unele de lungă durată: „Zeflemeaua”, „Furnica”, „Țivil-Cazon”, „Belgia Orientului”, „Fusta”, „Krik-krak”, „Praștia”, „Rîsul”, „Epigrama” (București), „Șandramaua” (Iași), „Tiriplici”, „Bufonul” (Craiova), „Praftorița și pișcătura” (Ploiești), „Răcnetul Constanței”, „Bomba Brăilei”, „Tifla” (Galați), „Caraghiosul” (Tulcea), „Gurița Bîrladului”, „Taci și rabdă” (Huși), „Pacostea amorezaților” (Turnu Severin) etc. A doua dovadă o reprezintă lista, mult mai bogată decît în trecut, a autorilor de cărți umoristice: D. D. Pătrășcanu (Schițe și amintiri, înzăpădiți), D. Teleor (Schițe umoristice, Alte schițe umoristice), George Ranetti (Matache
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și infirmierele nu pot fi decît spectatori neputincioși, dacă nu devin și ei nebuni ca și ceilalți”10). „Foame”. „Foamea e cea mai temătoare [de temut - n. m.] dintre suferințe. Bolnavul poate suporta boala, durerile ei, dar flămîndul nu poate răbda”11). Autorul Plumbului a văzut și a simțit el însuși aceasta, nu o dată, și s-a îngrozit. De aceea a și subliniat într-un vers: „Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis”. Și: „Tăceri de vremi, sinistra foame
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
relatează” clinic toate gesturile - nu prea aveau atare reticențe, iar unora preocupările exagerate pentru „igienă” le inspirau aversiune. Umoristul G. Ranetti a înfățișat o astfel de atitudine în schița „Curățenie de primăvară” din volumul Matache Pisălog: „Nu mai e de răbdat - se plînge personajul de nevastă-sa - , îmi scoate mereu ochii cu higiena! Auzi higienă! Dacă ar fi să ne luăm dupa higienă, n-am mai mînca ce ne place, n-am mai face nimic. E țicnită rău cu higiena ei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
asta de nimic nu-mi pasă./ Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,/Prin întuneric bîjbîiesc prin casă,/ Și cad, recad, și nu mai tac din gură”. încurcat și încrîncenat deopotrivă, acum, la orice întrebare a Agathei, stătea mut. A răbdat în tăcere ancheta, apoi a răbufnit și, cuprins de furie, a spart geamurile, vitrinele și sticlăria din casă; - o explozie a anumitor disperări și reticențe îndelung înăbușite. Restul nopții a dormit pe-afară, în frig, iar dimineață s-a întors
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
regulă personaje șterse sau dubioase, fără niciun suport electoral. Rămân cu tupeu, privind scârbiți, cu coada ochiului, la reacția civică de pe trotuar. Nu o aud prin geamurile scumpe care nu lasă să treacă vuietul străzii. Cine-i ține, cine-i rabdă pe acești ciocoi de stil nou care au anunțat veseli mercurialul pentru posturile de directori numiți politic? Păi cine alții decât cei ce precuvântă în piață despre unire, despre toleranță, despre binele public, despre sacrificiul nostru pentru binele lor. "Ei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
necuprins și a rezistenței în fața intemperiilor, a temperaturilor scăzute și a vânturilor puternice, în care selecția naturală a jucat primul rol și, în al doilea rând, absența discrepanțelor sociale, a egalității în fața soartei care-i pune în situația de a răbda de foame și de frig în mod echitabil. Supraviețuirea acestor populații este legată de folosirea calului rezistent la intemperii, iute pe întinderile necuprinse ale stepei și a unei arme redutabile: arcul și săgeata. Perfecționarea arcului și sporirea cadenței proiectilelor explică
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Alexandrescu) - elementul predicativ suplimentar - parte de vorbire nominală care se referă deopotrivă la subiect și predicat: „Am declarat tricolorul ca steag național.” „Plecat-am nouă din Vaslui...” (V. Alecsandri) - elipsă - contragere, suprimarea unui cuvânt: „A bătut-o rău; ea a răbdat - nici o vorbă, nici o lacrimă.” (I. L. Caragiale) - inversiune - abatere de la topică: „Degetele pline de Împunsături Nu mai au de sânge două picături...” „Ale turnurilor umbre...” (Gr. Alexandrescu) - meteteză - deplasare, schimbare de loc la nivelul cuvântului: „De la beat cârciumă vin Merg pe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
unde lupta dintre bine și rău se sfârșeșete cu triumful binelui. Finalul basmului este hiperbolizat, fiindcă veselia a ținut ani Întregi și mai ține și acum, iar „cine se duce acolo, be și mănâncă, ... iar cine nu, se uită și rabdă”. „Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă are ca sursă de inspirație basmul popular, autorul păstrând motivele (călătoria, Încercarea puterii, pețitul, probele), personajele fabuloase, ajutoarele În sprijinul binelui și formulele tipice. Introduce Însă din structura basmului cult umanizarea fantasticului prin comportamentul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
domn producător, supranumit Acăsculiței, care le bâzâie util în căști. Știu vreo douăzeci și cinci de persoane care au ajuns la recordul - aproape de neacceptat în zilele noastre pentru ceea ce în limbă de lemn se cheamă „profilul unui ascultător de radio“ - să-i rabde pe acești doi oameni preț de patru ceasuri, de la 10 la 14. Sună a odă ieftină fraza de mai sus, recunosc. Recunosc, totodată, că nu sunt neam nici cu unul, nici cu celălalt; nu îmi e nici unul șef, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Mă gândesc la viața celor mulți și goi, loviți de soartă, produs al orânduirii crude și nedrepte. Aș lovi, dar cunosc decât câțiva din jurul meu care au aceleași gânduri cu ale mele. Dar voi lovi când nu voi mai putea răbda loviturile date poporului. Frații mei, nu cred în visuri, dar dintr-o noapte când am visat un vis gândurile mă muncesc și mă fac să fiu și mai revoltat căci nu mă tem de ceea ce am gustat în vis - închisoarea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Mă gândesc la viața celor mulți și goi, loviți de soartă, produs al orânduirii crude și nedrepte. Aș lovi, dar cunosc decât câțiva din jurul meu care au aceleași gânduri cu ale mele. Dar voi lovi când nu voi mai putea răbda loviturile date poporului. Frații mei, nu cred în visuri, dar dintr-o noapte când am visat un vis gândurile mă muncesc și mă fac să fiu și mai revoltat căci nu mă tem de ceea ce am gustat în vis - închisoarea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
literară lucrativă. În casa unui gospodar se adunau, seara, femei și bărbați dornici să mai învețe câte ceva, se schimbau impresii, noutăți, se citeau cărți, se discuta pe marginea celor citite, se râdea de snoavele spuse, se cânta. Mâinile însă nu răbdau să stea liniștite în poală. Fetele și femeile coseau, țeseau la gherghef, împleteau sau torceau. Erau seri frumoase, pline de încărcătură energetică superioară; erau seri care înălțau toată asistența, erau seri de suflet și de apropiere socială, indiferent de capacitățile
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
pleca de vineri dis-de dimineață, cu desaga cu de-ale gurii din care nu lipsea povidla făcută de cu toamnă din prune pe jos sau mai cu căruța ca sâmbătă să ajungă la „gimnaziu”, ca nu cumva copchiii ei să rabde de foame. Petruț, cel mai mare, devine inspector al Fondului Bisericesc Cernăuți; Filaret, student eminent, apoi ales președintele Arboroasei, formațiune literară, de cultură și mai ales revoluționară. Prin muncă și dăruire devine doctor în științe juridice, om de o vastă
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
de tip verbal (verb, adverb, adjectiv, interjecție). Alcătuiți o propoziție care să conțină subiect multiplu și nume predicativ multiplu. Precizați prin raportare la criteriile prezentate în literatura de specialitate felul propozițiilor din textele de mai jos: (a) " Câtă vreme a răbdat voinicul nostru la ger și frig, nici nu se poate spune, căci fiecare știe cum că în împărăția Sfintei Miercuri nu e frig... numai iac-așa, ci frig, frig..., încât îngheață și vițelul în vacă.... încât crăpă și stâncile de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
căci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o: c-a mai fost și mila părintească la mijloc!... dar prin străini, Dumnezeu știe peste ce soi de sămânță de oameni îi da; și nu ți-or putea răbda câte ți-am răbdat noi. Atunci biata fată, văzând că baba și cu fiică-sa voiesc cu orice chip s-o alunge, sărută mâna tată-său și, cu lacrimi în ochi, pornește în toată lumea, depărtându-se de casa părintească fără
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
tot ai dus-o cum ai dus-o: c-a mai fost și mila părintească la mijloc!... dar prin străini, Dumnezeu știe peste ce soi de sămânță de oameni îi da; și nu ți-or putea răbda câte ți-am răbdat noi. Atunci biata fată, văzând că baba și cu fiică-sa voiesc cu orice chip s-o alunge, sărută mâna tată-său și, cu lacrimi în ochi, pornește în toată lumea, depărtându-se de casa părintească fără nici o nădejde de întoarcere
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
geamantanele noastre și jucăriile Sănduței. La câteva minute după pornire aprinde o țigară și începe a tuși într-un mod exasperant. Suntem speriați, mai ales că fetița noastră cu un an înainte fusese bolnavă de pleurezie. Ce să facem? Să răbdăm. Asta e tuse convulsivă, spun eu Sănduței care și întreabă ce e aia convulsivă. Măgărească, o lămuresc eu. Dar de ce măgărească? E luată de la măgari? În fine se așterne tăcere, dar tusea continuă destul de violent. După o oră de drum
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
respectat coleg Pentru că vă respect și pentru că v-am votat, vă rog să le recitați colegilor din Parlament versurile lui Coșbuc: Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt să vrem noi sânge nu pământ (sau salarii) Când nu vom mai putea răbda, Când foamea ne va răscula, Hristoși să fiți, nu veți scăpa nici în mormânt” (Am citat din memorie așa că dacă am greșit vă rog să mă corectați). În altă ordine de idei vă propun să depuneți în Parlament un proiect
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
aceasta nu e de obicei o stare pur pasivă, ci poate forma expresia unei forțe capabile să cuprindă altceva și mai mult decît ceea ce pretinde autoafirmarea. Își poate avea locul aici acea vorbă mare ce s-a spus despre dragoste: rabdă tot, îndură tot, biruie tot. Noblețea sufletească nu are voie să poarte pecetea dragostei, dar în dragoste așa cum poate fi ea se ascunde o noblețe sufletească. Dragostea de acest fel poate forma baza marelui humor. Ea s-a putut dezvolta
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Oastea lui Ștefan s-a arătat la hotar, dar nu a intrat direct în luptă, au început hărțuirea invadatorilor, otrăvind fântânile, podurile erau distruse, grânele au fost îngropate, stogurile de fan pârjolite, satele erau distruse, astfel încât turcii și animalele lor răbdau de foame. A lăsat întregi satele înspre Bârlad și Vaslui. Ștefan i-a atras astfel cu viclenie, pe valea râului Bârlad, înspre Vaslui. Acolo își pregătise apărarea, în locuri strâmte, care nu permiteau armatei otomane să se desfășoare în lupta
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Pintiliasa Alexandru () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107374]