2,886 matches
-
ultimele două săptămâni. Câteva zile în urmă simțind o durere reumatică în palma dreaptă, am spus că va ploua, confirmând prognoza meteorologică ce se făcuse. Cum toată lumea invitată dorea să iasă din apartamentele încinse de căldură și să beneficieze de răcoarea de sub bolta de viță din fața casei, întâlnirea s-a contramandat. Atmosfera s-a răcorit chiar bine, încât recurgem la îmbrăcăminte adecvată. Luni, 30 august 2010. Nu pot uita fatidicul 30 august 1940, când marile puteri totalitare ne-au sfârtecat granițele
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
eu am văzut cel dintâi răsărit de soare. De aceea durerile ei sunt durerile mele și de aceea bucuriile ei sunt bucuriile mele. Mamă și țară sunt cuvintele înscrise în inima mea, iar cuvintele mele sunt alcătuiri de foc și răcoare, făcute să poată arde și să poată mângâia”. în Vânturi și valuri conchide: „Nu știu dacă prin cântec se vor potoli tăriile dezlănțuite, dar eu cânt să pot birui în această încleștare cu vânturile și cu valurile care mă copleșesc
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
spuse Shapira în cele din urmă. Fă-o. Capitolul 48 Ierusalim, vineri, 2.21 a.m. Ieși din hotel mai ușor decât se aștepta. Instrucțiunile lui Uri fuseseră precise și bucătăria era goală. Găsi camera mare cu congelatoare condusă nu de răcoare, ci de zumzăitul electric. Acolo, în spate, după cum îi spusese Uri, era o ușă mare, cu balamale, căreia trebui să-i dea un brânci puternic pentru a o deschide. Simți imediat suflul aerului rece al nopții. Jacheta ei - sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
modernă, episod inedit: Romeo pe post de Ulysse internațional al iubirii, rătăcit și mereu în căutarea ei, se duce sîmbătă seara la un concert al unei sirene cu părul învolburat și ochi de foc. Romeo merge pe străzile pline de răcoarea nopții și iluminate de becuri și firme în culori strălucitoare, trece de semafoare și ajunge la clubul-discotecă, se interesează de ora la care e programat concertul și după ce intră constată că a ajuns primul. Clubul e încă gol, e prea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
fac formalitățile pentru lumea cealaltă. De aceea am învățat să fiu mai atent decât alții. Siminel, tu dacă greșeai nimereai cel mult într-o hazna, Anton dacă greșea, îl ținea pe altul mai mult ori mai puțin decât trebuia la răcoare, Hingherul scăpa o javră, Călugărul pierdea o liturghie, în vreme ce eu... Eu trăiam cât timp nu greșeam, încât trageți și voi concluzii de aici”. Ceilalți se enervaseră. Nu știu de ce atunci am fost aproape sigur că Mopsul nu fusese niciodată acrobat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă lăsau indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot tulbura pe cineva până la extaz și când spun asta mă gândesc la o dimineață anume. Pătura alunecase de pe mine, simțeam răcoarea dimineții la picioare, îmi era chiar frig, ceea ce era anormal în pragul verii, dar stăteam mai departe cu ochii ațintiți în tavan, fără să am puterea să fac ceva. Nu mă hotăram nici să mă scol, să închid fereastra, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fii tu mesagerul veștilor bune? Fran se urcă în mașină și așteptă s-o vadă pe Carrie plecând. Apoi, simțindu-se mai idioată și mai abătută decât își amintea să fi fost vreodată, porni spre casă. După ploaie se lăsase răcoare, primul semn că venea toamna. Își scoase hainele de serviciu și își puse pe ea dragul ei chimono alb, de mătase, pe care i-l adusese tatăl ei dintr-o excursie în Hong Kong. Începuse să se rărească, dar avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cât alții Nu pot crește într-un an; E un mare năzdrăvan Și coboară pe hârzob, Iar pe zmei îi face zob. Părul ca de sânziană, Ochi albaștri de cicoare, Trup de salcă mlădios, S-a-ntâlnit într-o poiană, Dimineața, pe răcoare, Cu viteazul Făt-Frumos. El, în două-trei cuvinte, Îți găsește o scofală; Dacă e pe păcăleală, Nimeni nu i-o ia-nainte. Vă aduc acum aminte (Poate-ați învățat la școală): E prieten cu Păcală, Chiar de-i mai puțin la
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
a găsit beleaua Doamna care-aduce neaua: Haina albă ea și-o pierde Și îmbracă una verde. Seamănă cu o paradă De belșug și de lumină; Omul pare o albină Și pe câmp și în livadă. Umblă-n ploaie și-n răcoare Și e meșteră-n culoare; Când își umflă pânzele, Rupe toate frunzele Și provoacă-n tot minutul Când tușitul, când strănutul. Uneori e mai domoală Și obrajii nu-i ciupește, Cu făina ei din poală Ea pe toate le albește
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
a repezit la el și l-a lovit cu toată forța cu patul pistolului în tâmplă. Bubuiala a fost zdravănă. Gaston s-a răsucit puțin și a căzut ca un bolovan. Deși primăvara a cedat locul verii, seara era încă răcoare. Cei doi clopoței pe care-i cumpărase Tomoe din Ginza clincheneau la adierea ușoară a vântului. Takamori, care se întorsese acasă neobișnuit de devreme, stătea pe verandă cu picioarele strânse sub el, devorând lacom o turtă dulce din orez - desertul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
spuse Endō întorcându-se spre Kobayashi, care era cu câțiva pași mai în spate. Du-te și adu-le. — Eu? spuse Kobayashi surprins. Un bătrân ca mine? Am inima slabă. Nu pot intra în apa asta rece. — Ajungi la o răcoare mult mai dură dacă nu faci ce-ți spun. Endō a băgat mâna în buzunar, zâmbind. Când a scos-o, ținea strâns pistolul negru. — Da, înțeleg. Kobayashi clipea din ochii lui de șobolan și se uită la asasin implorator. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în soare ca ei? Vieața mea a fost tot ce vrei, Câteodată fiară, câteodată floare, câteodată clopot - ce se ceartă cu cerul. Azi tac aici, și golul mormântului îmi sună în urechi ca o talangă de lut. Aștept în prag răcoarea sfârșitului. Mai este mult? Vino tinere, ia țărână un pumn și mi-o presară pe cap în loc de apă și vin. Botează-mă cu pământ. Umbra lumii îmi trece peste inimă. HERACLIT LÎNGĂ LAC Lângă ape verzi s-adună cărările. Sunt
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Împreună, Annabel și Sadie, locuiesc Într-o casă În Notting Hill, care e invidiată de toate prietenele ei, iar Fran mai are și reputația de a fi una dintre cele mai tari PR-iste din oraș. Te și bagă În răcori, cel puțin la o primă Întîlnire. E Îngrozitor de În pas cu moda, afișînd cu ostentație cele mai noi creații vestimentare de firmă. La prima noastră ședință, În care, chipurile, ea trebuia să pună umărul la afacerea noastră, m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu-mi aduce aminte, gem. — Ai putea să-ți prelungești pauza de prînz? Mor să arunc o privire la articolele din cașmir de la Brora. Și-am pornit-o să colindăm În sus și-n jos pe Marylebone High Street, prin răcoarea Înviorătoare a zilei de septembrie. Mai Întîi la Brora, apoi la Agnès b., apoi la Rachel Riley. PÎnă la urmă Emma s-a Împovărat cu trei sacoșe, iar eu nu m-am ales cu nimic. — Apropo, mama ta insistă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
acum amândoi în vârstă, pentru prima oară a spus slujnicelor să o lase singură; iată-ne unul în fața altuia, pe scaune potrivite în nișa unei ferestre. Vara anului 651 abia începuse, și pe la al patrulea ceas al zilei era încă răcoare, deși soarele își trimisese razele aurite. Am rămas tăcuți, privindu-ne în ochi o bună bucată de timp. După care mi-a vorbit cu blândețe, punându-mă în încurcătură și făcându-mă să-mi fie rușine. - Stiliano, a venit momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Tati Îl trase pe Kevin lângă el și Îi puse În părul creț umbreluța furată de la petrecerea Camillei. Da, spuse Valentina. — Și mama? Întrebă Kevin, bănuitor. — Și mama, Îl asigură Antonio, Împingându-i apoi În salon, căci afară se lăsa răcoarea. Seara era Încă rece, era abia Început de primăvară. Kevin puse În aparat Regele Leu și se cuibări pe divan. Locul lui era În centru: divanul era În formă de bumerang, urmând conturul pereților salonului. Apăsă butonul telecomenzii și ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
i-au mai aruncat mamei peste umăr și-au plecat în hohotele noastre de râs și ale turiștilor compatrioți din jurul nostru, care s-au lăsat păcăliți. După două ore, în care am mai vizitat câteva obiective turistice, am ajuns la răcoarea camerei și, spre marea mea surpriză, am adormit instantaneu. În sfârșit, după cinci zile de hotel, mama s-a prins că „Room service” aici înseamnă „ curat în cameră și schimbat cearșafuri”, așa că, pe la amiază, când au bătut din nou la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Mă ridic cu greu în pat, apuc tabloul și-l cobor. Locul lui nu e aici. Pășesc pe covorul pufos nici rece, nici proaspăt, deloc asemănător mușchiului din pădurea mea nebună. Ajung cu pași înceți la geam, îl deschid și răcoarea dimineții îmi înfioară trupul încă încălzit. Tremur. Mi-e rece, dar parcă încep să trăiesc. Din bucătărie, răzbate aceeași voce: Întârziem, micuțo! Într-o secundă înțeleg. Pădurea mea nebună plânge după mine și eu o port în vise și în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai deschise decât le știam. Simțeam cum seara se aproprie. Simțeam cum noaptea, cu mâinile ei picurate cu steluțe mici și aurii mă învăluiau ușor, pregătindu-se parcă să-mi ofere o îmbrățișare de ,,Bun venit!“ Simțeam mirosul dulce al răcorii cum se apropie și avertizează gâzulițele și toate pasările că e timpul să se ducă la culcare. Și totuși, încă era lumină. O ambiguitate de culori fermecate aurii și roșiatice dansau un frumos și grațios vals pe apa lucie a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fior rece care parcă încerca și el să mă țină pe loc. Simțeam cum natura era împotriva mea. Soarele plutea ușor pe bolta albastră, lăsând în urmă bătrâna lună ce încerca din răsputeri să lumineze planeta, steluțe aurii, întuneric și răcoare, dar în primul rând, mă lăsa pe mine acolo. Persoana care își dorea cel mai mult să-l aibă aproape. Mă lăsa neprotejată într-un tablou viu al melancoliei, vegheată doar de palida lumină a lunii și de miliardele de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se preface. Chiar și când eram mică aveam voie să râd de ea. Aceste dureri de cap erau pretextul pentru care își petrecea așa de mult timp în cortul femeilor. Nu însoțea restul grupului în soarele primăvăratic sau noaptea în răcoarea brizei. Dar când era lună nouă - subțiratică și sfioasă, abia arătându-se pe cer - Zilpa ieșea afară, pe câmp, își scutura părul, bătea din palme și cânta, implorând luna să se întoarcă. Când a venit Iacob, Bilha era un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era încă în primul pătrar, așa că noaptea era întunecoasă. Apa ar fi adus mireasma ei dulce în aer, dacă n-ar fi fost animalele cu blana udă care să-i strice aroma. Behăiau în somn, neobișnuite să stea ude în răcoarea nopții. Am încercat să nu adorm ca să aud muzica apelor învolburate, dar de data asta sunetul lor m-a făcut să cad într-un somn adânc. Toată lumea dormea la fel. Dacă tata a țipat, nimeni nu l-a auzit oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe fiecare cuvânt în trei locuri. Parcă am fi visat toate cinci același vis, pentru că nici una nu mai văzusem păr roșu până atunci și nici o femeie care să poarte traista vărgată a mesagerilor. Și totuși nu era vis pentru că, iată, răcoarea dimineții ne dădea fiori. În cele din urmă, Lea s-a adunat, i-a urat bun venit și i-a oferit un loc. Apoi i-a dat pâine să mănânce. Dar nici nu ne adunaserămm bine în jurul vizitatoarei, că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
gâscă cu usuroi sau pește cu sos de miere. Dar cei mai buni erau castraveții, cea mai delicioasă mâncare pe care mi-aș fi putut-o imagina, verde și dulce. Chiar și în căldura soarelui, un castravete mângâia limba ca răcoarea lunii. Puteam să mănânc oricâți și niciodată nu mi-ar fi fost deajuns sau nu mi s-ar fi făcut rău. Mama ar fi adorat mâncarea asta, așa m-am gândit prima dată când am gustat din inima lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
miște atât de repede încât nici nu se mai distingea clar între care două degete ale mele înfigea cuțitul, pocnetele și trosnetele păreau un singur sunet, scândura vibra grozav sub palmă, era de parcă simultan, pe toate degetele, aș fi simțit răcoarea lamei, de parcă mi-aș fi pus o mănușă de fier, mare și care vibra, simțeam că pe tot trupul pielea mi se făcuse de găină, mă gândeam că probabil mi se ridicase și părul în cap, ca atunci când la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]