3,048 matches
-
Cât de focoasă și drăcoasă, aulică-aulică, io v-am făcut, io vă omor, încă-i sunau vorbele ei în cap, în timp ce încerca să și-o închipuie trăgându-și fermoarul blugilor și lăsându-i în vine. O imagine calpă, care nu răscolea nimic în el, și nici fără blugi, doar în chiloți și-n puloverul negru pe gât, nu-i spune și nu-i transmite nimic din focul ei. Fără chiloți, goală de la brâu în jos, e chiar o catastrofă. Nu prevestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
într-o cofetărie și mâncă o prăjitură cu frișcă multă. O năpădi o amețeală dulce; era ca adormită, nu-i mai venea să se ridice de pe scaunul ăla, din fața farfurioarei cu lingurița și hârtia prăjiturii în ea. Prăjitura parcă-i răscolise foamea și mai tare. Foamea și osteneala și somnul o încolțeau din toate părțile. Ai fi zis c-a tras la jug, Mirelo, păi, copilul ăsta din ea o făcea să se simtă ca după o zi de roboteală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că-ți merge bine. Ți-ai tras și câine, te-ai și însurat... — Eh, nu mă plâng. Ridică ochii spre cerul senin, ca și cum i-ar fi mulțumit pentru situația lui de acum. Soarele urcase și se pusese deja căldura, care răscolea praful și damfurile de gaze de eșapament. — Ar fi trebuit, totuși, să mai dai pe la școală. Nu m-aș fi gândit. De anul trecut, din octombrie... — Crede-mă, n-aș mai fi suportat să văd școala aia. Mi-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
familie după tine. Familia-i crucea ta, da, o târâi după tine, n-ai încotro, asta e, n-ar fi suportat ca ea să se scape cu povestea aia care o stigmatizase în ochii lumii și care o cam debilizase, răscolindu-i pornirea de a se confesa oricui s-ar pune la mintea ei. Oh, lui Rafael chiar nu-i trebuia. Parcă ar fi dat să fugă. Să faci pe indiferentul, să dai să fugi de lângă un astfel de specimen pursânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sigilat În vid Însemna că mâncam de fapt legume proaspete. Mă Îndoiam. Cu ceva vreme În urmă, luasem hotărârea de a consuma mai multe fructe și legume proaspete, ceea ce, În practică, se traducea doar prin a mânca totuși câteva: astfel, răscolind prin coșul pentru legume, am dat peste o ceapă solitară, pe care am prăjit-o și am adăugat-o peste răsti. Dacă nici asta nu e o legumă proaspătă, atunci mă dau bătută. Simțindu-mă acum mai Însuflețită datorită efortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și Înregistrări ilegale ale concertelor live, toate Împachetate În cutii fluorescente nefiresc de strălucitoare. Dinspre ghereta cu mâncare adia aroma tentantă de samosa și burgeri vegetali, fără de care atmosfera din Camden ar fi fost lipsită de un element esențial. Am răscolit prin câteva tarabe și am cedat nurilor unei fuste mini argintie, care dădea semne că se va desface În bucăți după două, trei purtări. Pentru șase lire cincizeci, nici nu puteam cere mai mult. Peste tot erau cojoace din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
etajerele fuseseră construite peste ușă, atunci când cineva decisese că aceasta nu mai era necesară. Oare se obosiseră să o și zidească sau se mai putea Încă deschide? Setul principal de chei atârna, conform obiceiului, Într-un cui În spatele biroului. Am răscolit printre ele până am găsit una cu o etichetă veche pe care scria simplu „Ușa din spate“ și am Încercat-o În Încuietoare, care se deschise fără dificultate. Cu o mână sprijinind dosarele de pe etajeră, ca să nu cadă, am răsucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și mă așază pe nisipul cald, se apleacă deasupra mea, are maxilarul deplasat în afară, ca un boxer, deasupra unor obraji plini și îmbujorați de copil, nu îl găsesc, fratele meu întreabă dacă îmi vor face operație, dacă îmi vor răscoli întreg corpul în căutarea acului, iar eu stăteam culcată acolo, între picioarele lor, o durere înțepătoare îmi iradia în tot corpul, soarele îmi strălucea în ochi, înspăimântător, rapace, ca un vultur galben, și simțeam cum tristețea mă înghite până ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asta nu mai schimbă cu nimic lucrurile, dacă astăzi mâinile sunt cele care nu se mai mișcă sau dacă ochii văd cu dificultate, sau sunt degetele de la picioare, sau are dureri de ceafă, sau este capul, părea că boala îi răscolea întreg trupul, asemenea unui nor pe cer, așezându-se când pe un organ, când pe altul, iar el, care la început se distra descriind în cel mai mic detaliu durerea, încetase deja să îi mai dea importanță, totul se rezuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am vreo iubită. I-am povestit despre cea de care mă despărțisem. — Era drăguță, am zis. Mi-a făcut plăcere să mă culc cu ea și îi duc dorul din când în când, dar, ca să fiu cinstit, nu mi-a răscolit inima prea tare. Poate inima mea e de vină, poate sunt un insensibil și în ea nu încape nimic altceva. Oare sunt incapabil să iubesc? — N-ai fost niciodată îndrăgostit? a întrebat Naoko. — Niciodată. Nu m-a mai întrebat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gândesc decât la tine. Ca să fiu cinstită, pe părinții mei nu prea am chef să-i văd. Sunt prea răvășiți din pricina mea și chiar dacă aș avea puterea să stau de vorbă cu ei, discuția n-ar face decât să mă răscolească. Pe lângă aceasta, sunt lucruri pe care vreau să le discut cu tine. Nu sunt sigură că o să fiu capabilă să-ți explic ca lumea, dar sunt lucruri importante și nu le mai pot evita. Nu vreau să fiu o povară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
A doua zi dimineața am mers mult cu bicicleta și după ce am mâncat de prânz, acasă, am mai citit o dată scrisoarea primită de la Reiko. Apoi am început să mă gândesc serios la ceea ce am de făcut. Motivul pentru care mă răscolise atât de mult scrisoarea lui Reiko a fost faptul că mi-a zdruncinat într-o secundă optimismul privind starea sănătății lui Naoko. De fapt îmi spusese și Naoko: „Boala mea este mult mai gravă decât crezi, ea are rădăcini mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Lumina trecea În continuare peste cîmpul părĂginit unde fata stătea Întinsă, cu bărbia Înfiptă-n pămÎnt. Nu se mișcase de cînd auzise Împușcăturile. Își simțea inima bătÎnd, lipită de pămÎnt. — O vezi? Întrebă un bărbat din mașină. — SĂ Înceapă să răscolească iarba din partea cealaltă, zise locotenentul așezat pe scaunul din față. Hola, Îi spuse apoi negrului. Du-te la cei de lîngă casă și spune-le să se alinieze și să răscolească buruienile venind către noi. SÎnt doar doi? Doar doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vezi? Întrebă un bărbat din mașină. — SĂ Înceapă să răscolească iarba din partea cealaltă, zise locotenentul așezat pe scaunul din față. Hola, Îi spuse apoi negrului. Du-te la cei de lîngă casă și spune-le să se alinieze și să răscolească buruienile venind către noi. SÎnt doar doi? Doar doi, spuse negrul cu o voce joasă. Și pe celălalt l-am prins. — Du-te. — Da, domnule locotenent. Ținîndu-și pălĂria de paie cu ambele mîini, o luă la fugă spre casa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și m-a cuprins deodată o senzație de slăbiciune. Îmi închipui că era același sentiment pe care îl au personajele din filme când o stafie trece prin corpul lor. Totul în tine se cutremură, ca și cum un vânt puternic ți-ar răscoli oasele, sângele și toate organele, într-un vârtej de energie eterică. Imediat însă mi-am dat seama că nu era Patrick. El se afla la mii de kilometri distanță, tocmai în New York. Bărbatul acela avea părul mai închis la culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Întredeschisă nu se vedea dacă avea bideu, dar Într-o pensiune de felul ăsta probabil că era prima și singura comoditate pe care o pretindeau clienții. Mobile șterse, lucruri personale nu prea multe, dar toate Într-o mare dezordine, cineva răscolise În grabă prin dulapuri și prin valize. Poate fusese chiar poliția, căci erau acolo vreo zece persoane, agenți În civil și agenți În uniformă. Ne ieși În Întâmpinare un individ destul de tânăr, cu părul destul de lung. „Sunt De Angelis. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bătut pe hârtia asta așa de subțire, te și simți poet, un șarlatan oarecare ar fi folosit hârtia extrastrong, ca să-ți ia ochii și să-ți Înșele spiritul, dar asta-i poezie scrisă cu inima, deh, cuvintele-s pietre ce răscolesc lumea -, hârtia asta velină pe mine mă costă cât hârtia de bancnote”. Sună telefonul. Aveam să aflu pe urmă că Garamond apăsase pe un buton de sub birou, iar doamna Grazia Îi făcuse o legătură fictivă. „Scumpe Maestre! Cum? Ce frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
privea serioasă, concentrată și slabă, într-o geacă de pânză model blană de tigru și cu un coș proaspăt pe nas. Părea că studiază un parameci la microscop. A doua zi, s-a înființat la mine la masă, mi-a răscolit cărțile, să vadă ce citeam și m-a invitat la o plimbare în parc, după închiderea bibliotecii. Ce era rău în asta? Am acceptat, deși pantofii ei butucănoși, cu o talpă de 10 cm mă inhibau. Parcă erau coturni grecești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mi se dusese buhul în liceu din cauza prietenei mele mai înaltă cu un cap decât mine, înegrită pe la ochi ca o vrăjitoare, ciufulită și deșirată ca o mătură. În curând, nu mă mai slăbi nici acasă. Se rătăcea pe ulițe, răscolea toată Băneasa, întreba în stânga și-n dreapta până ajungea la gardul de tablă verde. Tanti Cucu îmi făcu o vizită fulger. Apucasem totuși să astup spărtura din perete cu niște cârpe pe care le-am mascat cu ipsos. Vecinii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și de a gusta desăvârșirea acelei beatitudini nemaiîntâlnite ca și cum eu însumi sunt visat, în vis! îmi aduce un plâns mut, icnit, în capul pieptului... Când mă trezesc, în dormitorul meu friguros și întunecat. Mâhnirea, năuceala și un gust astringent, mă răscolesc. Cu diodele lui luminiscente, ostile, roșii, ceasul de pe masă îmi arată imperativ ora 7,00. Trebuie să mă ridic. Stropii solitari, sărați, ce-mi umeziseră genele și perna sunt, anticipat, și pentru Boss (n-o să-l mai numesc subiect sau
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Dumnezeu să nu zici niciodată: "A avut dreptate afurisitul de Rogojinaru..." Noapte bună! Grigore Iuga îl privi o clipă și nu răspunse nimic. Familiaritatea arendașului îl sâcâia. De altminteri, se simțea obosit și, mai ales, plictisit. Discuția de la masă îi răscolise nervii. Își propusese de atâtea ori să nu mai vorbească despre lucrurile acestea și totuși mereu își călca hotărârea. Coborâră în calea Victoriei fără a schimba un cuvânt. Se pornise un vânt aspru, prevestitor de ploaie rece. Norii se lăsaseră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trecătoare, dar poate să fie și o durere străveche, care apasă sufletele ca o pâclă năbușitoare. Cine știe? 5 Grigore Iuga se perpelea în pat fără somn. Răsfoise gazetele de seară și nu reținuse nimic. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, planuri, speranțe și izgonind mereu liniștea sufletului. Stinsese becul de pe noptieră de câteva ori și tot de atâtea ori îl reaprinsese, ba să refacă un calcul salvator, ba să controleze un preț al zilei, ba să observe un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toate, dansator perfect... Iată!... Nu un ursuz ca dumneata! ― Bravo! strigă Victor. Bine că te-ai demascat, domnișoară! Vasăzică un dansator dorești?... Poate să-ți procurăm unul de la operetă, ce zici? Grigore o privea stăruitor, ca și când gluma i-ar fi răscolit în suflet crâmpeie de visuri ce s-au înăbușit înainte de a se contura în forme. Olga i se părea completarea Teclei. Avea toate calitățile ei, dar colorate mai viu și, în ochii ei, sub scânteierile șăgalnice, parcă palpita o umbră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a tras la conacul din Lespezi, al fratelui ei, în orice caz mai prezentabil... Vreun sfert de ceas, în trapul cailor, brișcă merse printre moșiile Vlăduța, la stânga, și Babaroaga, la dreapta. Priveliștea era monotonă. Aceeași câmpie, pleșuvă, pustie, cu pământul răscolit de brazde printre care firicelele de grâu de toamnă, abia răsărite, păreau niște plăpânzi fulgi verzui pe un trup înfrigurat. ― Uite, aci șade Platamonu, arendașul moșiilor Nadinei și a lui Gogu, zise iar Grigore când fură în satul Gliganu, arătând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
repede și răspunse: ― Apoi vezi, pământurile oamenilor, asta e chestia țărănească!... Pămînturile! Nu prea sunt, și unde au fost s-au cam spulberat... Dar asta-i altă poveste! Titu Herdelea nu înțelese și totuși nu mai stărui. Simțea că a răscolit o rană. 2 ― Bine-ai venit, tinere, și să te simți la noi ca acasă! zise Miron Iuga, întrerupînd prezentarea ce o începuse Grigore și înăbușind răspunsul emfatic pe care Titu și-l pregătise încă din tren. Intr-un halat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]