3,256 matches
-
mai departe, de către Al. Bădăuță, care vorbește despre „România care se ascunde”, adică toate acele „frumuseți rare” neatinse de drumurile descrise mai sus. Mi-a căzut în mînă, întîmplător, acest număr din 1938 al oficiosului Romania, pe care l-am răsfoit deja din scoarță în scoarță. Urmărind „cele mai frumoase drumuri din țară”, așa cum erau ele ierarhizate de către Bucuța în anii ’30, mă întreb, în plină perioadă de vacanțe și turism, ce s-a schimbat de atunci în oferta turistică a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se jenau să se pună (și) în slujba turismului ! Proaspăt întors din Grecia, am realizat încă o dată (pentru a cîta oară ?) ce înseamnă o „țară turistică” și ce coerență și consecvență extraordinare presupune o strategie națională eficientă în acest domeniu. Răsfoind revista ONT-ului de acum 70 de ani, s-ar părea că la vremea aceea - și pentru vremea aceea - România avea o astfel de strategie națională. Privind în jur, pe drumurile, plajele și potecile țării, s-ar zice că nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Scoase marele Baltrusaitis din cutia sa de carton și citi dedicația: "Ginei, cu dragoste, ca să-i amintească faptul că, sub rococoul obscen al lumii noastre și cărnii noastre,oasele noastre sânt gotice și spiritul nostru e gotic. Andrei, feb. 197..." Răsfoi puțin paginile pline de himere. Puse cartea jos, alături de celelalte. Mimă brusc un chitarist dezlănțuit, aplecat pe spate, strângând spasmodic cu stânga griful chitarei. Into the fireeee țipă stins și începu să râdă. Așa-zisa bibliotecă nu era decât un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mult pentru colecția ei de timbre, care cred că valorează enorm. Nici nu-l țin bine minte, îl chema Augustin Bach, era sas de lângă Brașov și colecționa și el, cu înfrigurare, timbre. Așa arată amintirile mele din copilărie: doi nebuni răsfoind, răsfoind și iar răsfoind pagini negre de album, în care se înșirau pătrățele colorate de hîrtie.Soră-mea s-a născut în '37, iar eu abia în '40. Din cauza bombardamentelor am stat la țară până în '45, când a murit și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru colecția ei de timbre, care cred că valorează enorm. Nici nu-l țin bine minte, îl chema Augustin Bach, era sas de lângă Brașov și colecționa și el, cu înfrigurare, timbre. Așa arată amintirile mele din copilărie: doi nebuni răsfoind, răsfoind și iar răsfoind pagini negre de album, în care se înșirau pătrățele colorate de hîrtie.Soră-mea s-a născut în '37, iar eu abia în '40. Din cauza bombardamentelor am stat la țară până în '45, când a murit și tata
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de timbre, care cred că valorează enorm. Nici nu-l țin bine minte, îl chema Augustin Bach, era sas de lângă Brașov și colecționa și el, cu înfrigurare, timbre. Așa arată amintirile mele din copilărie: doi nebuni răsfoind, răsfoind și iar răsfoind pagini negre de album, în care se înșirau pătrățele colorate de hîrtie.Soră-mea s-a născut în '37, iar eu abia în '40. Din cauza bombardamentelor am stat la țară până în '45, când a murit și tata de difterie, la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Egor ascultă cu gravitate. Când studentul tăcu, în fine, epuizat, Egor se ridică și scoase dintr-un sertar al scrinului un mare album cu fotografii, legat în mătase stacojie, imprimată cu flori de trandafir, îl deschise și începu să-l răsfoiască. Filele groase, pline de poze îngălbenite, alternau cu foițe aproape transparente, cu arabescuri ingenioase în filigran. Puteai vedea în fotografii femei vesele, cu coafuri ciudate, ținîndu-se câte două după umăr, îmbrăcate ostentativ în costume naționale, copii în uniforme de "mariner
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în camera mea. Tanti Aura obișnuia să se culce devreme, fiindcă trăgea la mașină toată ziua. Așa că nici nu m-am dezbrăcat de culcare, ci m-am așezat frumos pe pat, cu Comandantul Cetății-de-zăpada pe genunchi, și-am început să răsfoiesc paginile gălbui, frumos ilustrate. Nu aveam răbdare să citesc, mă gândeam la o sută de lucruri în același timp. Fiecare zi din cele șase câte stătusem până acum la tanti Aura mi se amesteca în memorie (și chiar mai adânc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ale bicicletelor, scoțând un sunet ca de deșteptător, la cele cu bășică de cauciuc cu care erau dotate rablele de la "Comici vestiți ai ecranului". Ajuns acasă, îi ceru nevestei, în ochii căreia abia mai îndrăznea să se uite, documentația mașinii. Răsfoi paginile lucioase ale broșurii, pline de fotografii în culori prost suprapuse, înfățișînd mașina Dacia 1300 din toate pozițiile, citi distrat textul cu greșeli de tipar, dar găsi prea puține detalii în legătură cu claxonul. Pare-se că era de un tip foarte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
această fâșie de pământ a aparținut Principatului Munteniei, condus de dinastia Basarabilor. Deci, pe litoralul Mării Negre, numele Basarabia nu era decât o amintire istorică”. Actuala Basarabie „nici măcar nu prezenta o unitate administrativă aparte” în cuprinsul Țării Moldovei. „E suficient să răsfoim lucrarea lui Dimitrie Cantemir, scrisă la începutul secolului al XVIII-lea, pentru ca să ne convingem că această provincie, din punct de vedere administrativ, nu era singulară, ci ea se afla strâns unită cu restul teritoriului moldovenesc”. În 1940, după agresiunea Uniunii
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
la gară și dîndu-mi ultimele sfaturi de cum să mă păzesc de șerpi, de lepră, de malaria și de stomac. ― Să bei brandy cu soda și whisky cu soda!... mi-a strigat el încă o dată, urîndu-mi drum bun. III Astăzi am răsfoit multă vreme jurnalul meu din Assam. Cu câtă trudă descifram însemnările de peste zi și le transcriam în caietul început o dată cu noua mea viață. Eram cuprins de un sentiment ciudat: că trăiesc o existență de pionier, că munca mea de construcții
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe franțuzește și n-am vrut să-i traduc. Aceasta a însuflețit-o, s-a roșit și m-a rugat să-i repet încă o dată fraza. A memorat-o perfect și a luat de pe masă dicționarul englez-francez, începînd să-l răsfoiască la cuvintele care i se păreau ei că sunt în acea frază misterioasă, pe care nu voiam s-o traduc. (De fapt, nu era nimic; îi spusesem o banalitate oarecare.) N-a găsit nici unul din acele cuvinte din fraza mea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
treizeci. O voce clară distinsă: o auzeam pentru întîia oară, și încă la telefon, unde adesea vocile sânt desfigurate, năclăite în materie. Cineva care exista în mod plenar, și știa asta, mi-am dat imediat seama. Își scoase portmoneul și răsfoi câteva hârtiuțe. Alese una din ele și o parcurse repede din ochi, ezită o clipă, apoi o mototoli între degete. Era gata s-o zvârle dar se răzgândi și o băgă în buzunar. - Nu e asta. Eram de altfel aproape
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
serviciilor speciale. Aștepta tăcut, continuând să-și miște degetele într-un ritm curios, ca și cum le-ar fi mișcat când pe claviatura unui clavecin, când pe o tobă. - Ultimul dosar pare tot atât de nul ca și cel de săptămâna trecută, șopti după ce răsfoi primele pagini. S-au înregistrat toate greșelile de tipar, s-au făcut tabele și statistici, au fost consultați doi eminenți matematicieni și chiar un specialist în computerele electronice... Și până azi, nimic. Nu știm nimic! - Dar de ce să ne mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dar nu știu nimic precis, adăugă începînd să depună, meticulos, fără grabă, fărâmele de scobitoare pe marginea farfurioarei. Ghibercea se adresă unui tânăr pe jumătate chel, cu ochelari negri, așezat la capătul mesei. - Începe d-ta, Dumitrașcu. Pantazi îl ascultă, răsfoind în același timp dosarul. După câteva minute, ridică mâna și-l întrerupse. - Ziarele acestea, apocrife, cum le spuneți, au fost tipărite sau în tipografia Scânteia sau au fost procurate de una din ambasadele din Capitală. - Așa credem și noi, zâmbi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aniline și cerneluri. În noiembrie 1967 a fost trimisă la un congres la Stockholm și nu s-a mai întors. Actualmente în Uganda. Colecționează cărți poștale ilustrate, din lumea întreagă. Năstase rezumă apoi convorbirile lui cu Ulieru și cu Pantelimon răsfoind dosarul și citind adesea fraze întregi sau, la cererea lui Pantazi, deschizând magnetofonul și lăsîndu-l să vorbească. După un sfert de ceas, ascultând pentru a doua oară explicațiile lui Pantelimon relativ la posibilitățile unui cod construit pe fazele lunii, se întoarse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
uniți-vă!". Dar îi încîntă succesul operației. - Poate că și asta face parte din program, spuse Pantazi. Dar dacă ar fi numai asta!... Vă ascult, adăugă văzând că tăcerea se prelungește. - Cred că am spus esențialul, încheie inspectorul după ce mai răsfoi o dată dosarul. Pantazi își băgă automat degetele în buzunarul de sus al hainei, dar căută zadarnic. Câteva clipe în urmă, Ghibercea îi întinse un tub de celofan plin cu scobitori. Surprinse același gest la alți patru, și zâmbi. - Mulțumesc, spuse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de ce?... - Nu-mi dau nici eu seama de ce. Încep să mă simt detașat de trecutul meu. Parcă n-aș mai fi același... - E curios, spuse Profesorul. Ar trebui să aflăm motivele... În cele din urmă, resemnat, se hotărâse să-l răsfoiască. Profesorul se așezase alături pe pat, pe scaun, și-l privea intens, nereușind să-și ascundă curiozitatea. - La ce te gîndești? îl întrebă brusc, după câteva minute. Ce fel de amintiri? Ce fel de asociații? Șovăi, frecîndu-și obrazul cu palma
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dacă ați înțeles anumite aluzii din caiet, dar de câtva timp aveam impresia, cum să spun? aveam impresia că învățam în timpul somnului; mai precis, visam că învăț că, bunăoară, deschid în vis o gramatică, parcurg și memorizez câteva pagini, sau răsfoiesc o carte... - Foarte interesant, spuse Profesorul. Dar nu cred că ai notat toate acestea, cu precizie și claritate, în caietul pe care l-am citit. - Nu prea știam cum să le descriu; erau visuri în serie, într-un anumit sens
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
hypermnezie. Încă înainte de a i se fi adus dicționarul și gramaticile de la Piatra, se trezise într-o zi că recită texte chinezești, vizualizând în același timp caracterele și traducând pe măsură ce recita. Câteva zile în urmă verificase grafiile, pronunția și traducerea, răsfoind înfrigurat antologia și dicționarul lui Giles. Nu făcuse nici o greșeală. Scrisese câteva rânduri în caiet, cu o ușoară părere de rău: Bernard va fi dezamăgit; îi era imposibil să precizeze ce strat al memoriei apăruse mai întîi; se trezise că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
abia după eliberarea Franței, adresîndu-se unuia din asistenți, află că profesorul Bernard murise într-un accident de avion, în Maroc, în februarie 1943. Se ducea în fiecare zi la bibliotecă și cerea multe cărți și colecții de reviste vechi. Le răsfoia cu atenție, lua note, redacta fișele bibliografice, dar toată munca aceasta alcătuia un camuflaj. Îndată ce citea primele rânduri, știa ce va urma; fără să înțeleagă procesul de anamneză (cum se obișnuise să-l numească), orice text pe care-l avea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de ce nu se poate despărți de una din vitrine, aparent cea mai puțin atrăgătoare. Când dădu cu ochii de un album vechi și modest ca înfățișare, înțelese că trebuie să-l cumpere. Costă 5 franci. Ajuns acasă, începu să-l răsfoiască, atent, curios, deși nu știa ce caută. Fusese fără îndoială albumul unui începător, poate al unui licean. Chiar un nepriceput ca el își dădea seama că timbrele sunt recente și banale. Deodată se hotărî și, cu o lamă de ras
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vorbăria bătrânei și tot poveștile alea vechi ale ei ; când crezi c-ai scăpat, o ia iar de la capăt. De la o vreme, parcă vorbește din ce în ce mai mult, și tot atâta de mult mănâncă. Dar nici el, astăzi, nu-și găsește locul. Răsfoiește hârtia cu calcule, scrie pe margine câte ceva, cască, se ridică și se uită pe geam. Nu-i nimic de văzut, aceeași stradă, mărginită într-o parte de blocuri, și-n față, chiar în dreptul ferestrei lui, locul viran, împrejmuit cu sârmă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și aurii care ating covorul. O singură persoană lângă gheridon : un domn între două vârste, cu fruntea și tâmplele lungite de calviție, cufundat în lectura unei reviste. După cum o ține între degetele descărnate, pare doar să fi vrut s-o răsfoiască, dar l-a prins lectura. Fața slabă, cearcăne în jurul ochilor plecați, obrajii îngrijit rași, mustața cu vârfurile răsucite după moda veche : o mustață neașteptat de bogată, față de puful firav - poate blonziu, poate încărunțit - care îi aburește fruntea pleșuvă. Lanțul ceasornicului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n-ar fi putut-o opri să apară timidă în fața ușii, mereu la aceeași oră. O mică sălbăticiune pe care n-aveai decât s-o lași în pace dacă voiai să n-o sperii. Și eu chiar asta făceam : liniștit, răsfoiam mai departe revistele și răspundeam la scrisori, în timp ce ea somnola, răbdătoare ; poate totuși aștepta o mângâiere castă ? Purtat de o onestitate rigidă, continuam s-o ignor, rareori auzind trosnetul mic al oaselor când căsca, lipăitul limbii umede și roșii pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]