3,632 matches
-
bine înclinațiile și misoginismul, marele lui prieten insista, în încheiere, să facă abstracție de sexul viitoarei sale colaboratoare, „îndură, prea iubite prieten”, și îl informa că însuși Napoleon îi încredința misiuni secrete, cu caracter special, pentru reușita cărora împăratul o răsplătea cu o neobișnuită generozitate „Deși, dacă e să dau crezare trezorierului, pe văduvă nu o interesează atât banii, cât plăcerea de a-și trăi viața pe muchie de cuțit. Are gustul riscului, asta-i!” comenta același Horace. Ledoulx auzi cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
până și cumplitele masaje pe șira spinării făcute cu jeturi de apă rece aruncate, de la o anumită distanță, printr-un furtun legat la un butoi cocoțat în vârful unui prepeleac. Acceptase, îndurase toate acele tratamente barbare pentru că era pe deplin răsplătit de sărutările copilelor. Îl sărutau toate trei pe fugă, cu sufletul la gură, cu teama de a nu fi văzute. Dar ce fervoare delicioasă! Da, se scula devreme ca să alerge împreună cu ele prin grădina adormită, să le simtă trupușoarele încinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pieptului. Marioritza descălecă și fluieră de două ori scurt. Șoimul părăsi imediat prada și zbură lin spre mâna ei înmănușată. Além făcuse o treabă bună. Mulțumită, mângâie capul, pieptul și aripile șoimului. Dar se gândea și la prinț. Gestul ei răsplătea nu numai îndemânarea păsării, dar și măiestria celui care îl dresase atât de desăvârșit, căci Além îi aparținea prințului. Scoase apoi cuțitul și își puse un genunchi pe zăpadă, pregătindu-se să taie capul potârnichii. Prințul zâmbi admirând de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Între ei prindea contur o tot mai mare apropiere. Hoinăreau, călăreau, mâncau sau tăceau împreună, privind apusul soarelui. Pentru pictor, Manuc nu mai era prințul, marele dragoman al Sublimei Porți, consilierul personalităților vremii, personajul lăudat în Divanul țării Românești sau răsplătit de țarul Alexandru I cu cel mai înalt ordin, crucea Sfântul Vladimir, nu mai era nici măcar bogatul negustor armean care câștiga și împărțea bani sau daruri cu generozitate. De când îl descoperise îngenuncheat, încovoiat în rugăciune lângă fărâma de lumină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
depline. Și, dacă pacea universală ar fi existat, gândea Bichon, ea nu ar fi fost cu nimic mai desăvârșită decât pacea și armonia care se instaurase în reședința stăpânilor săi. Se înțelege, desigur, că atât contele, cât și contesa își răsplăteau cu generozitate valetul pentru atașamentul și discreția lui. Iar seara, când Julien își contabiliza câștigul și cugeta, cu glas tare, la avantajele meseriei de valet, ca și la satisfacția de a fi stăpânul stăpânilor săi, micuțul Bichon îl privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sânge, la palmă, ca să-ți urce mintea la cap, să Înveți să gândești!» Atunci Sapșa se dă Înapoi doi pași, scoate Naganul din toc: «Pentru ce-ai spus acum, te pot Împușca pe loc, tovarășii m-ar felicita, m-ar răsplăti că am strivit o năpârcă regalistă, un șarpe burghezo-moșieresc! Dar vreau să-ți arăt că noi, internaționaliștii, revoluționarii, noi nu suntem ca voi, boerii antisemiți!» Făcuse spumă la colțurile gurii, spuma se făcuse caș - dacă mi-ar mai fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
luptă cu egalul său, pentru că în asemenea cazuri doar norocul hotărăște rezultatul bătăliei. Imohag-ul, adevăratul războinic al rasei mele, trebuie să se înfrunte întotdeauna cu cine știe că e mai puternic, pentru că, dacă îi surâde victoria, eforturile sale vor fi răsplătite de mii de ori și-și va putea urma drumul mândru de el însuși. — Și dacă te omoară? Ce-o să se întâmple cu noi? Dacă mă omoară, cămila mea va galopa direct spre Raiul făgăduit de Alah, pentru că este scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cum vântul trece printre trestiile din sheriba - făcu o pauză. Alah nu ne poate vedea când ne ascundem sub acoperișuri de piatră. — Alah ne vede oriunde. Chiar și în cea mai adâncă dintre temnițe. Cântărește suferințele noastre și ne va răsplăti dacă le îndurăm pentru o cauză dreaptă. îl privi în ochi. — Și cauza mea e dreaptă - încheie. — De ce? îl privi nedumerit. — Cum adică, de ce? — De ce cauza ta e mai dreaptă decât a lor? Toți vreți puterea. Sau nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
patru, uneori șapte veșminte brodate, unul peste altul, pe care le leapădă În cursul zilei, așezându-le solemn pe spatele celor pe care Înțeleg să-i cinstească. Procedând așa cum tocmai o făcuse, Nasr Han Își manifesta intenția de a nu răsplăti, În acea zi, pe nici unul din numeroșii săi oaspeți. Aceea trebuia să fie, totuși, o zi de sărbătoare, ca la fiecare vizită a suveranului la Samarkand, dar bucuria s-a stins din primele clipe. După ce a străbătut calea pavată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Diferența e mare Între credința mea și aceea a părinților mei. Aceștia m-au Învățat Întotdeauna că ar trebui să Îndurăm răbdători stăpânirea dușmanilor noștri, așteptând să revină imamul ascuns, care va aduce pe pământ domnia dreptății și Îi va răsplăti pe adevărații credincioși. Propria mea credință este că trebuie să acționăm de pe-acum, să pregătim, prin toate mijloacele, venirea imamului nostru În acest ținut. Eu sunt Înaintemergătorul, cel care netezește pământul pentru ca acesta să fie gata să-l primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
căpăta de la un bătrân căzut În dizgrație? Cineva se apropie, totuși, un om de treabă Înveșmântat Într-o haină peticită de lână cu glugă. Murmură fraze pioase. Nizam Își pipăie punga și scoate trei monede de aur. Trebuie să-l răsplătească bine pe necunoscutul care mai vine, totuși, la el. O străfulgerare, străfulgerarea unei lame, totul s-a petrecut foarte repede. De-abia dacă Nizam a văzut mâna mișcându-se, pumnalul i-a străpuns deja veșmântul, pielea, vârful lui i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se cuvine fără a Înclina capul. Se povestește că un vizir, uimit să-l audă pe Omar cerând o sumă de cinci mii de dinari de aur, i-ar fi aruncat: — Știi tu oare că nici măcar eu nu sunt astfel răsplătit? — E cât se poate de firesc, i-o repică Khayyam. Și de ce, mă rog? — Pentru că Înțeleîți asemenea mie nu există decât câțiva Într-un veac, În vreme ce viziri ca tine s-ar putea numi câte cinci sute pe an. Cronicarii afirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Pot, așadar, să depun mărturie că el a existat, dar mă tem foarte tare să nu se fi pierdut. Tot ce poseda prietenul meu a fost ars, distrus sau risipit. — Chiar și Manuscrisul lui Khayyam? Drept unic răspuns, Rochefort mă răsplăti cu o strâmbătură puțin Încurajatoare. Înainte de a se lansa Într-o explicație pătimașă, legată Îndeaproape de notele sale: — Când șahul a venit În Europa să asiste la Expoziția Universală din 1889, Îi propuse lui Djamaledin să se Întoarcă În Persia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
părțile, eu m-am dat trei pași înapoi, pe urmă am alergat către minge și am izbit-o cu piciorul, cât de tare am putut. Șutul mi-a reușit de bine, de rău și toți cei de față m-au răsplătit cu aplauze. Apoi cineva a dat semnalul plecării și toată lumea s-a îmbulzit să se urce în mașinile care așteptau. Mergeam la campo sportivo. Cât am călătorit într-acolo, am văzut iarba uscată și îngălbenită, ca și cum verdele s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un moment În care s-a trezit și a văzut-o În picioare, În mijlocul sălii de muzică, cu mâinile Încrucișate pe piept. A doua zi era duminică, și duminica e zi de scos câinele la plimbare. Iubirea cu iubire se răsplătește, părea să-i spună animalul, deja cu lesa În gură și gata de plimbare. Când, ajuns În parc, violoncelistul se Îndrepta spre banca unde obișnuia să se așeze, văzu, de la distanță, că o femeie se afla deja acolo. Băncile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
niște struguri verzi. Cum îngăduisem fericită vreme de atâția ani să îmi facă o asemenea nedreptate, ba chiar îl încurajasem să mă rănească pentru a-și consolida puterea, mă folosisem de Noga pentru a-i amărî viața, îl judecasem, îl răsplătisem dominându-l prin teroare, ca un spectator cu bune intenții, nu îmi ține tu predici, spusese el, nu ești tu chiar atât de înțeleaptă. Dacă aș fi putut măcar să îmi curăț viața de vinovăție, dar nu îți dau decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
condiția să aud un cântec de cel puțin trei ori. A fredonat toată melodia Scarborough Fair, acompaniindu-se la chitară. Am aplaudat-o toți trei, iar ea ne-a răspuns cu o elegantă plecăciune a capului. — Mai demult, am fost răsplătită cu aplauze entuziaste pentru un concert de Mozart, spuse ea. Dacă ne cânți Here Comes the Sun al Bealtes-ilor, spuse fata, laptele cu gheață e din partea casei. Reiko i-a făcut un semn de OK cu degetul mare și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la pieptul lui. Sunt însă țintuită locului. —Te rog... zice Jake neliniștit. Nu mă supără ce mi-ai spus, adică, nu cred... Poate că n-ar trebui să folosesc negative. Parcă nu sună bine. Poate că ar trebui să-i răsplătesc discursul cu o cuvântare la fel de lungă și de coerentă, dar știu că nu sunt în nici un caz în stare de așa ceva acum. Îmi place foarte tare de tine, zic eu, mirându-mă ce stupid sună cuvintele mele. Și eu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
direcția lui Jim auzim deodată ceva care seamănă a râs. Ne întoarcem toți spre el, uluiți. Mă gândeam... zice el,... ne întâlneam mereu pe la voi pe acasă, dar eu nu puteam niciodată să vă invit la mine, știți, să vă răsplătesc cu aceeași monedă ospitalitatea, și întotdeauna m-am simțit prost pe chestia asta... Alcoolul i-a pus un strop de culoare în obrajii cenușii. Și tot ați ajuns aici, până la urmă. Nu e tocmai cum aș fi vrut eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
al coroanei Italiei, nu putea simpatiza decât cu guvernul aflat la putere, care, după voia hazardului, era chiar dictatura fascistă. Era fascist unchiul Carlo?” „În măsura În care, cum se spunea În ’68, fascismul Îi repusese În drepturi pe foștii combatanți și-i răsplătea cu decorații și avansări În carieră, să zicem că unchiul Carlo era, În chip foarte moderat, fascist. Destul ca să se facă urât de Adelino Canepa, care, În ceea ce-l privea, era antifascist, din motive foarte clare. Trebuia să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Severitatea, aparența obscură, universul demonilor. Disciplinarea dorinței... Așa făcusem În cortul umbanda, cântasem din agogő, participasem la spectacol de partea orchestrei și mă sustrăsesem transei. Și așa făcusem și cu Lia, rostuisem dorința ca un omagiu adus Soției și fusesem răsplătit În adâncul rărunchilor mei, sămânța mea fusese binecuvântată. Dar nu m-am priceput să perseverez. Aveam să fiu sedus de frumusețea lui Tiphereth. * „Imelda, l-ai răzbunat pe Hiram, asasinat În chip nelegiuit”.(n.tr.) * Traduse literal, numele respective Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acasă, părinții adoptivi erau îngrijorați. Atât de mult a ținut concertul? — Nu! Am mai întârziat eu. — Ai cântat frumos ca și data trecută când am fost și noi? — Publicul a fost mulțumit, i-a plăcut, m-a aplaudat, m-a răsplătit cu flori. — Cine ți-a dat un așa buchet frumos? — Cine altul decât Cezar. — Este atent, te iubește. — Numai că eu l-am cam lăsat cu ochii în soare. N-o să vă vină să credeți, dar m-am întâlnit cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
avan, împotriva lui. Oprește...! Stai...! Nu te clinti...! îi strigă Șobolanul, Bossului. Oprește-te, tu, sărman între sărmani! E ora, scrisa, cumpăna și lingura! E bafta ta! Adu-ne vasul nouă, și Domnul meu te va chivernisi, și te va răsplăti, și te va mulțumi! Și-ți va da ție toată moștenirea lumii, toată stăpânirea vetrelor și a regatelor, până la marginea Pământului! Ce vorbești...?! Nu, zău?! Hai-da-de'...! Zii-le asta și morților! Ei, lua-m-ar să mă ia, odată! aproape că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
luminat de un soare violet se va naște, acesta va dăinui veșnic. Dacă mă opresc un moment din vârtejul de întrebări care m-a cuprins, cred că reușesc să vă aud pe voi cei din jurul meu. Nu am cum să răsplătesc universul pentru un asemenea dar: voi, prietenii mei. Cu voi renunț la drame și gânduri egoiste. Renunț la apusuri și răpesc doar zilele cu soare îmi mențin pulsul constant. Parcurg același drum de multe mii de zile și încă nu
Lumea sufletului meu. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Olariu Livia () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2371]
-
bunica să ne dea traista ei. Deasupra costumului național purtam boandă din piele de oaie. În ajunul Anului Nou începeam de la 12:00 ziua dintr-un capăt al satului și umblam din casă în casă prin tot satul. Oamenii ne răsplăteau cu colaci, covrigi, mere și nuci, dar și bani. Așa umblam până noaptea târziu. Cel mai plăcut era când ajungeam la nașa de botez care ne aștepta cu colaci de buhai împletiți în patru, cu mere și bani. Noaptea dormeam
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]