2,050 matches
-
de trei ori pe zi în cele 3 zile cât am fost clienți de "5 stele", trecând totuși din când în când pe la recepție pentru a afla dacă avem ceva de plătit. Răspunsul era mereu același: "Nada" nimic, la care răsuflam ușurat. După restaurant, având în vedere oboseala drumului, emoțiile cu voucherul și diferența de fus orar, am căzut "secerați". Se înserase când ne-am trezit, am mâncat ceva ușor la restaurant și am ieșit să admirăm Madridul "by night". Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a țării noastre pe aceeași poziție constantă de susținere a menținerii păcii în Orientul Mijlociu. Și secretarul de stat și ambasadorul am avut impresia că s-au uitat admirativ la mine pentru aceasta soluție "à la Solomon", dar, oricum, ambii au răsuflat ușurați: Dohotaru pentru a păși pe urmele Reginei din Saba, iar ambasadorul pentru realizarea unei importante acțiuni bilaterale și pentru o "telegramă" de substanță către Ierusalim. Și am plecat! La aeroportul din Tel Aviv, după salutul de rigoare, ni s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ce se poate face și mi-a spus că deja a luat legătura cu armatorul firmei transportatoare și că în următoarele 24 de ore vor fi expediați în România. Am mulțumit, solicitând să fiu ținut la curent cu expatrierea. Am răsuflat ușurat, dar liniștea mi-a fost de scurtă durată. Peste 4 zile, colonelul m-a sunat iarăși, transmițându-mi fericita informație că emigrația română din Sao Paulo s-a îmbogățit din nou cu 15 concetățeni. Ce se întâmplase: cei 15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la 25 mai se va deplasa la Montevideo o echipă de specialiști pentru instalarea sistemului de alarmă-siguranță al ambasadei"! Deci după 7 ani de la achiziționarea noului sediu, cei din ambasadă puteau dormi liniștiți! Specialiștii au venit și au plecat și, răsuflând ușurat, mi-am planificat și eu plecarea la București pentru joi, 17 iunie cu Air France. De ce joi? Pentru că joi, ca și numărul 13, îmi aducea noroc. De "joi" am aflat la o plimbare în Cișmigiu cu soția, unde am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
după mai multe discuții, în cadrul cărora le-am strecurat și ideea ca autoritățile de la Geneva înclinau să accepte cererea României, mi-am făcut datoria cu misiunea neplăcută, au luat act, au protestat, dar în final milioanele de români au putut răsufla ușurați, având imprimat pe pașapoarte și mașini codul ROU (și datorita mie!). După intrarea României în NATO și programarea aderării la UE, cu aceste două atuuri puternice în mână, am reușit să-i conving pe uruguayeni de bunele noastre intenții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mă lua Întotdeauna pe genunchi după dejun și (În timp ce doi valeți tineri strângeau masa În sufrageria acum goală) mă mângâia, scoțând tot felul de sunete prin care-și exprima dragostea și eu mă rușinam pentru unchiul meu față de servitori și răsuflam ușurat când Îl chema tata pe verandă: „Basil, on vous attend“. Odată, când m-am dus să-l Întâmpin la gară (trebuie să fi avut pe atunci unsprezece sau doisprezece ani) și-l urmăream cum coboară din lungul vagon de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la alungat duhurile rele... și chiar la scos dracii... Ștefan surâde:... Aici, ce-i drept, au brodit-o, surâde Ștefan, la draci mă cam pricep, fie chiar și împielițați; la mulți am scos eu dracii din ei.... M-am liniștit, răsuflă ușurat Daniil. Acolo unde este duh, este și speranță, este și putere. Nu l-am pierdut pe "Năzdrăvan". Trecem noi prin aiasta, Măria ta! Trecem! Ștefan pune mâinile pe umerii Sihastrului, îi simte oasele, îl privește în ochi, vorbește încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înalță învălătucit: "Fugi Măria ta!!! Fugi Fugi!!! Fugi!!!" Sunt Domnul Moldovei, cum să fug, măăă !!!" Măria ta!! Ștefane!! strigă Daniil speriat, scuturându-l. Ștefan clipește buimac, dus pe altă lume. "Unde se află?!... Cine-i omul aista?!" Aaa... Sihastre... Daniil răsuflă ușurat: M-ai speriat, Doamne... Unde voiai să fugi?.... Strigai: Fugi!! Fugi!! Ștefan tace. Daniil îl privește îndelung: Ești... ești sfârșit... pustiit... Ai luat pe umerii tăi toate durerile țării. E prea mult pentru un om singur... Ștefan dă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
I-am călcat în picioare ... Le-am tăiat mâna cea dreaptă... Sub ascuțișul sabiei noastre... Vor să-și răzbune... Suntem "Poarta Creștinătății"... Jurăm să luptăm, până la moarte să luptăm... Veniți ca nu singuri să luptăm! Veniți! Vin turcii! Vin turcii!... Răsuflă adânc, ca după o luptă cu sine însuși. Își drege glasul: Scrie! poruncește și începe să dicteze rar, răspicat: "Suceava, marți 25 ghenarie, anul Domnului 6983 de la Zidire. Io Ștefan Voievod, Domn a toată țara Moldovei, mă închin cu prietenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Moldovei! Halal cruciați! Ștefan, furios, se vântură de la un capăt la altul al spătăriei. Boierii tac mâlc. Anafura cui... mormăie Mihail și se pleznește cu palma peste gură, dar nu se poate ține să nu le-o zică: Sictir! Ștefan răsuflă adânc, cu amărăciune: Ce de "navigatori"... Unii plutesc în aur; alții plutesc în sânge... Noi murim ca alții să întoarcă aurul cu lopata... Când ai puterea banilor, ai și puterea armelor. Cumperi și dreptatea, și domnia, și pacea, și dragostea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Stanciu cu admirație. Ștefan surâde amar: Când oi pune grumazul pe buturugă, n-o să am încotro... Scrie! "Sculatu-s-au oștile Aliotmanului cu însuși Mahomed în frunte! Și vin! Vin! Pe apă și pe uscat! Vin să prăpădească Țara Moldovei!" dictează el răsuflând greu. "Ca pe Dumnezeu vă rugăm! Veniți! Veniți cu oștile voastre! Ziua și noaptea! Veniți!" continuă și vocea lui crește, se aprinde, vorbește repede, cu patimă, strigă fără să țină seama de Tăutu, care face eforturi disperate să se țină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
replică Stanciu, unde o fi căzut nasul Măriei tale? Nasul meu?! Cred că l-am și pierdut, spune Ștefan cu o voce obosită, răgușită. Ne hăituiesc ca pe fiare... Grăiește, Radule! Radu Gangur, legat cu feși la cap, la umăr, răsuflă greu, cu glas sugrumat: Tatarii, în hoardă, s-au năpustit în pradă peste Nistru la Vadul Tatarilor! Le-am stat împotrivă cu orheenii mei, dar ne-au călcat în copitele cailor, n-am putut să... Ștefan îi pune o mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
își aude inima ce-i zvâcnește în urechi... Se sprijină de țeava tunului: Și țara?!?! strigă el. Moldova?!?! Pe ea cine o apără?!?! Cine?!?!... Șendrea pune mâna pe spadă, amenințător: Aiasta-i răzvrătire!! Ștefan, ca pământul, scăldat în sudori reci, răsuflă greu, își mușcă buza, își înăbușă mânia: Domol, Șendreo... Să le ascultăm păsul, spune el simțind un fior de gheață ce i se prelinge pe șira spinării. Oameni buni! Oameni buni, vă înțeleg. Au dat năvală vrăjmașii... Jur-împrejur... Le venim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
isonul Stanciu, într-un hohot nu mai puțin schimonosit. Iaca! Măre! Stanciu-Marele prorocește! se hlizește Ștefan cu un zâmbet batjocoritor. Capul tău... și chiar capul meu... nu fac două parale! Capul Bourului să nu cadă! Ai înțeles, măăă, Stanciule?!?! Stanciu răsuflă greu, cu gura căscată ca peștii aruncați pe mal. Abia poate îngâna: Nu... nu pentru capul meu, tremur, Doamne... Mi-i... mi-i milă de țară... Și mie, mie nu mi-i milă?! i-o retează brutal Ștefan, răsuflând și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Stanciu răsuflă greu, cu gura căscată ca peștii aruncați pe mal. Abia poate îngâna: Nu... nu pentru capul meu, tremur, Doamne... Mi-i... mi-i milă de țară... Și mie, mie nu mi-i milă?! i-o retează brutal Ștefan, răsuflând și el greu, greu. Suntem singuri!! strigă Stanciu cu disperare. Singuri!!... Suntem pierduți!!... Să... să găsim o cale?!... O cale să... să... Se lasă tăcere... O tăcere lungă... O tăcere grea... Boierii, cu capetele plecate, nici nu respiră. Ștefan, sprijinit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
timpul... Ne așteaptă o grea încercare... Și nu știu... Nu se știe... Timpul dezleagă multe... Să lăsăm timpul... Timpul... Ușa se trântește violent de perete: Otravă!!! Nu beți!!! strigă Tăutu năvălind, căutând cu ochii cupa cu vin. Vinul e otrăvit! răsuflă Duma, văzând cupa plină pe marginea mesei. Ștefan ridică cupa, privește fascinat reflexele rubinii ale vinului: Deci "otrava"... De multe ori m-am întrebat: "Cu ce?... Când?... Cum?"... "Blestemul Mușatin"... Trebuia să se plinească într-o zi... Mă miram chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu mă mai vrea... Eu le-am cerut să dea prea mult... Le-am cerut totul! Ei poate n-au înțeles... Sau n-au mai vrut... Sau n-au mai putut... Poate, acum, alt domn, mai bun, mai pașnic... spune răsuflând greu, cu obidă și se împiedică de cârpele ce-i atârnă legate cu un curmei. Pe dracu' alt domn!! răbufnește Daniil revoltat, dar imediat se pleznește peste gură și-și face trei cruci. Doamne iartă-mă! Na, c-am sfeclit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai puțin creștini. Deschizi radioul și sunetele grave ale unei slujbe bisericești transmise în direct îți inundă profana odaie matinală; ori dacă nu, o cuvioasă crainică îți aduce la cunoștință că azi e ziua sfântului cutare. Deschizi un ziar și răsufli ușurat: rubrica de comentarii biblice e la locul ei! S-a smerit firește și Televiziunea, ca și întreaga noastră viață publică: cine mai îndrăznește astăzi să-și ia un „angajament” fără a încheia cu „Așa să-mi (sau să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mapamond și din toate timpurile (după Țvetan Todorov, firește). Mi se părea imposibil ca în Bulgaria să existe un critic mai bun decât mine! Proverbiala discreție evreiască nu s-a adeverit întru totul în cazul meu și, astfel, ceva-ceva a răsuflat cu privire la „obârșia” mea cu care nu prea mă puteam mândri. De acest fapt a profitat, cu limba sa ascuțită, Paul Georgescu, care nu m-a simpatizat niciodată și care, după apariția Dicționarului personajelor lui Dostoievski, mă numea, în derâdere - s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la „Doamna Candrea”. În grădină, la o masă, Petre Țuțea cu un tânăr dramaturg, Paul Cornel Chitic. M-am așezat la masa lor. După salutările de rigoare, Țuțea continuă ce spunea : „Aristotel a STATORNICIT PE VECI categoriile gândirii politice !”. Am răsuflat : totul era în ordine. Sentința implacabilă a lui Țuțea a restabilit rânduiala în lume. A statornicit pe veci... Părintele Dumitru Stăniloae mi-a luat solzii de pe ochi Pe părintele Dumitru Stăniloae îl citeam pe vremuri în Gândirea. Îmi plăcea cum
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care voi împlini cincizeci de ani, în august, pe 16. Asta s-a petrecut într-o duminică, pe la ora două, după ce am stat în corpul mamei care nu m-a dorit și care, văzând că m-am născut moartă, a răsuflat ușurată. Dar către seară cel nou născut a înviat, dând tuturor o lecție de iubire. Din anul greu 1942 n-am trăit decât patru luni și jumătate. Dar eram un copil de duminică și, deși era întuneric în lume, exista
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
exact cum văzusem că se face aici, în Suedia, și chiar peste tot în lume. Dar nu mă înduram. Fanny (Kempe) vroia să-i tai o bucată de pește, dar, deodată, peștele s-a ridicat, scăpând, zburând în aer! Am răsuflat ușurată privind solzii de argint ai peștelui, spunând că era un somon, rudă cu cel sculptat la Stadshuset (primăria orașului) în piatră. Era chiar istoria fondatorului orașului, existând și în faldurile secrete ale memoriei misterioase. Astfel îmi vorbește Mnemosyne și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mata. Lasă că nu mor, i-am răspuns vizitiului și am coborât din sanie. Cu mâinile ocupate de cele două sacoșe cu mâncare, am început să înot prin nămeți, grăbită și foarte hotărâtă. După un timp, m-am oprit să răsuflu și uitându-mă în urmă l-am văzut pe nenea Turuianu care stătea în loc. I-am făcut semn cu mâna să plece. Era convins că mă voi întoarce în scurt timp. Am mers mai departe hotărâtă să ajung la șosea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
jumătate trebuia să fim în sala de ședință. Într-o dimineață, eu și primărița ne-am trezit după ora nouă. Ne-am îmbrăcat în fugă și am alergat spre sălile de ședință. Tiptil, ne-am strecurat în sală și am răsuflat ușurate crezând că nimeni nu a știut de incident. La sfârșitul instruirii, când ne pregăteam să plecăm acasă, am primit câte un plic în care era o notiță prin care ni se aducea la cunoștință că în acea zi avem
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a fost scurtă, iar aceasta a ieșit veselă din birou destul de repede. Ultima a intrat, zâmbitoare, Rucsanda, învățătoarea. După câteva minute, fără a-mi da vreo atenție, anchetatorul a plecat cu Dacia învățătoarei să ia masa în satul învecinat. Am răsuflat ușurată după care am ieșit în stradă, unde am avut norocul să găsesc o mașină ce mergea spre oraș. A doua zi dimineață, când am ajuns la intersecție cu o ocazie, ceva mai devreme ca de obicei, am văzut zăcând
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]