2,812 matches
-
și la intensificarea îndoielii pînă la nivelul extraordinar al epocii actuale. Indiferent de faptul că dogmatizarea textelor biblice a fost necesară din punct de vedere istoric, datorită înseși imposibilități de atunci de a întrevedea existența unui limbaj simbolic, lupta împotriva rătăcirii dogmatice nu constituie într-o măsură mai mică o necesitate istorică, ci dimpotrivă. Ar fi poate mai corect să constatăm că nu atît existența simbolismului a fost imprevizibilă, cît posibilitatea de a găsi o soluție acceptabilă enigmei lui. Istoria este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
imaginat. Cunoaștem cu toții supraconștient semnificația viselor mitice ale timpurilor trecute, deoarece le folosim simbolurile cele mai ancestrale în visele noastre nocturne. Visele noastre sînt avertismente supraconștiente, mituri individualizate în care noi sîntem eroul combatant care luptă împotriva motivelor false ale rătăcirilor noastre diurne. Așa cum eroii mitologici (care luptă împotriva intențiilor lor perverse, reprezentate de monștri și demoni) pier adesea, suferind la modul simbolic "moartea elanului lor animant", și noi putem fi eroi ezitanți în visele noastre, care devin coșmaruri, dacă în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
spirit, este lumina spirituală care emană din soarele-mister. Așa cum este incapabil să obțină focarul activ, imaginea misterului-soare (sublimarea), intelectul nu este capabil nici să-și dea seama de forța clarificatoare a emoției și a noțiunii misterului, cruțînd spiritul de orice rătăcire speculativă și făcîndu-l să revină la studierea legilor care guvernează intrapsihicul (spiritualizarea). Astfel, admițînd că un om ar putea fi alcătuit numai din intelect, el ar putea ajunge să creadă la modul superstițios într-un dumnezeu real, dar nu ar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
starea sufletească al cărei simbol este "grația". Condiția nu o constituie faptul ca el să se căiască de teamă că va fi exclus dintr-un Cer considerat ca fiind real, ci ca, în fața misterului morții, să-și dea seama de rătăcirile vieții lui trecute și ca această viziune nouă să fie atît de sinceră, încît să determine pe viitor acțiunile omului respectiv, dacă, salvat de la moarte, ar avea din nou posibilitatea să disperseze dorința esențială astfel deșteptată în dorințe multiple și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în toate domeniile vieții și în toate gradele intermediare aflate între exaltarea imaginativă a nervozității și exaltarea delirantă. Este deci firesc ca toate aceste grade multiple de vanitate să existe și în credințele religioase. Dar în opoziție cu gradele de rătăcire, sensul ascuns al evangheliilor constă tocmai în imanența posibilității de a evita capcanele vanității numite "Satan". Rezultă că trebuie să fi existat întotdeauna și pretutindeni bărbați și femei, atît în sînul bisericilor, cît și în afara lor, care departe de a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ușor greșit înțeles, dîndu-i-se sensul de "mistificare" din prudență față de orice aprofundare care ar putea duce la mister. Delirul mistic este o mistificare. Dar ce reprezintă nebunia mistică dacă nu o nevoie de aprofundare care nu poate găsi ieșirea din rătăcirea convențională. Oricum, în misterele anticilor, inițiatul este numit "mistul", ia rostul acestor instituții era de a dezvălui sensul misterios al imaginilor mitice spiritelor care nu se mulțumeau cu credințele populare. Opoziția misticismului față de mistificarea credințelor populare este un fenomen istoric
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
el. Spiritul uman ar trebui să redescopere valorile-călăuză din cauză că omul este expus opțiunii valorificatoare între o multitudine de dorințe contradictorii. Supraconștiința etică nu este altceva decît reminiscența biogenetic imanentă a unității originare preconștient impulsivă, instinctiv călăuzită și scutită de orice rătăcire, devenită la nivel uman instinct supraconștient, imperativ etic al reunificării armonioase a dorințelor multiple în vederea satisfacerii lor raționale. Valorile autentice ale supraconștiinței etice reprezintă armoniile gîndirii, ale sentimentelor, ale actelor de voință și deci armonia acțiunilor individuale și a interacțiunilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cu o gândire limpede, sănătoasă. O spune răspicat Tudor Vianu: "O importantă semnificație se leagă de episodul final al povestirii lui Cervantes. Don Quijote trăiește ca un nebun și moare ca un om cu mintea sănătoasă, recunoscând îndelungata lui eroare și rătăcire. Revenirea lui la bunul-simț se întâmpă numai atunci când resortul lui vital se frânge."191 Suntem în fața unei reprezentări arhetipale a morții ca panaceu al bizarei tulburări mintale. În aceeași logică a faptelor, nuanțăm o altă reprezentare, cea a femeii iubite
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
final. Dramaturgul englez face efortul de a reașeza umanitatea în cadre existențiale clădite pe ideea de bine și de adevăr. Nu de puține ori, acest lucru este posibil prin faptele așa-zișilor "mari nebuni". Compasiunea Ofeliei face trimitere la aparenta rătăcire a minții prințului ce se potrivește perfect idealului de om al Renașterii: "Ce minte-aleasă se destramă aici!...El , pilda tuturor s-a prăbușit!" Tragedia lui Shakespeare subliniază condiția ontologică a umanității bazată pe un paradox: înțelepciunea trebuie să îmbrace haina
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
prin împușcare, în sincronie cu apariția prematură a luceafărului de noapte. Semnul apocaliptic însoțește dispariția imaginară a tatălui și anunță o a doua moarte, pe cea a lui Gelu. Terifiată, Maria Sinești înțelege corect situația tragică a eroului, în conformitate cu nefasta rătăcire a astrului: "Gelu: Vino să vezi...Luceafărul... Maria (cu teamă): Nu...mi-e frică...E prea mare și prea amenințător...Pe bulevard, lumea-l privea încă dinainte de apusul soarelui, comentând speriată...Vestește nenorociri."220 In mod similar, conferința Soarele care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
astăzi de actualitate vădind orizontul larg și gustul sigur al autorului. Începând cu anul 1905, istoricul literar face loc teoreticianului literaturii simboliste. Ideile de teoretician și critic literar, Ovid Densusianu le expune în paginile revistei „Viața nouă”, într-un articol Rătăciri literare. În acest articol de data asta, criticul Ovid Densusianu ia atitudine față de semănătorism: „Lăsați sumanul, în el sunteți grotești ...” Deasupra fondului împrumutat mai naiv, mai simplu, trebuie să se înalțe personalitatea de o alcătuire bogată, mai fină, mai complicată
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
alte popoare, pe când la români aceleași motive apar des repetate în doine cu o stăruință care arată anumite înclinări ale simțirii și imaginației, anumite repercusiuni în suflet din atingerile lui cu realitatea" Si-n articolul program al revistei „Vieața nouă ", Rătăciri literare, Densusianu spune că „e bine ca scriitorul să se îndrepte spre popor, să simtă ce e o doină, un basm Dar aceasta numai ca un mijloc de îmbogățire a motivelor artistice de variere a expresiilor, de nuanțare mai potrivită
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
bazată pe o concepție originală și pe metode științifice de investigații. El combate energic pozițiile neștiințifice din folcloristica românească:„Ideile preconcepute afirmă el trebuie lăsate la o parte și în cercetările de folclor. Apriorismul nu poate duce și aici la rătăciri ... Nici teorii ducând la denaturări și 27 neîntemeiate pe o informație largă nici numai migăleala de confruntare a variantelor, fără discernământul care fixează valoarea lor și fără perspectivele de sinteză spre care trebuie să ne îndreptăm, nu pot ajuta la
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
carierei sale s-a declarat pentru inspirația folclorică într-o recenzie a ediției Baladelor si idilelor din 1893 când subliniază sursa populară a acestora. Semnificative în ceea ce privește inspirația folclorică sunt paginile literaturii române moderne, articolul Poeții noștri și poezia populară, articolul Rătăciri literare. El consideră că ideea inspirației folclorice era impusă la mijlocul secolului al XIX-lea de stadiul de dezvoltare al limbii și literaturii noastre scrise:”dar de multe ori și deosebire poeții și au înțeles rău rolul de scriitori, au mers
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
scrie în hexagoneză, într-o carte apărută la Paris, având mărcile grafice specifice respectiv accentul pe E-ul inițial și dublarea consoanei la derivatul adjectival). Este primul pas al înstrăinării cititorului, urmat de trecerea spre limba engleză, al treilea fiind rătăcirea în hățișul de sinonime. Deja prin trecerea la treapta a doua (intromisiunea unui cuvânt străin) trecem dincolo de pragul auto-centrării idiomatice: este începutul bilingvismului 79, calul troian care poate introduce războinicii în cetate, puiul de cuc lăsat în cuibul din care
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
pentru marea maestră a castității. Basmul însă continuă. Cei 12 crai evadează din acel tărâm, călare pe gigantice păsări rock (coperta ediției italiene reproduce o sugestivă miniatură "Omul-acvilă" după "Roman d'Alexandre", 1338), înapoi spre Constantinopole, după șase ani de rătăciri și prizonierat. Este anul 1203. Baudolino, sexagenar, dă semne de oboseală și de căință, mustrat de amintirea tatălui său împărătesc. Atras până și el în rețeaua de ficțiuni a fiului adoptiv, Frederic luase parte, sub pretextul unei cruciade, la călătoria
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prefabricată imaginar sau prin credință, inclusiv religioasă, și cea care rămâne, a învinșilor și resemnaților. Drumul nesfârșit al celor care pleacă este întotdeuana sinonim cu schimbarea, cu mântuirea, este calea dintre Coșmar și Vis. Destinul lui Esther (stea), cel al rătăcirii și al atingerii spațiului râvnit (dinspre Europa postbelică spre Israel care tocmai îți cucerește independența de stat), ca și cel al protagonistei din partea a doua a volumului Steaua rătăcitoare, Nejma, figuri emblematice ale unei lumi aflate pe fundalul războiului, violenței
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vizionar, Străveacul... este o frescă și un vitraliu al destinelor; prinse în mașina ritmică a naturii și învălmășite de roțile istoriei, dar luminate de credința nestrămutată în Dumnezeul creștin, altul decât cel al rusului ateu Mukta, generator de însingurare și rătăcire, de putreziciune și pulbere, de frig și tristețe, de grotesc și animalitate. Omniprezentul filon spiritualist al Olgăi Tokarczuk insuflă romanului o aură rapsodică, din lumina căreia provine vraja epică și eficiența corală a personajelor, memorabile prin eternul uman convertit în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
grilă onirică (Petru Cimpoeșu). Izvoarele de ficțiune populară (imaginarul colectiv) coroborate alchimic cu istorii documentate, livrești, apocrife sau fabuloase devin materie primă pentru romanele unor Umberto Eco, Milorad Pavič, Victoria Comnea. Un alt motiv recurent al romanului european este peregrinarea, rătăcirea ca destin, ca lagăr de detenție, drumul nesfârșit al celor care pleacă, odiseea întoarcerii, sinonim cu schimbarea, cu mântuirea, cu calea dintre Coșmarul istoriei și vis (Le Clézio, Magris, Primo Levi, Maurensig). La fel de fertilă d.p.d.v. epic este și revizitarea ironică
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lumile din Suflete la second-hand (Editura Vinea, București, 2000) și din Centura de castitate (Editura Cartea Românească, București, 2007). Majoritatea textelor se construiesc, și aici, integral pe tiparul inițierii, al iluminării. Frânturile de povești relatate în ele configurează trepte ale rătăcirii, ale căutării halucinante prin spații labirintice, ascunse în alte spații labirintice, în care obiectele și spațiile însele se convertesc, printr-un bizar proces de umanizare, în forme ce reiterează perpetuu același tipar al orbecăirii. Seara, toate sufletele ies de la Second-Hand
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
precum zbaterea cumplită a cuvintelor în căutarea actului poetic revelator de frumuseți ocultate în subteranele lumii vizibilului. Examenul autoscopic anterior păruse, ce-i drept, a dezvălui alte cauze ale suferinței auctoriale: riscul inerent al dispersiei identitare, al pierderii sau al rătăcirii de sine ("mă rătăcesc prin mine/ uneori/ cum se mai rătăcesc copii/ prin mahalale" Timp din Doamne, desenează-mi un om!); spectacolul agonic al unui univers pe cale de mortificare ("degeaba decojești/ culoarea ochilor/ copilului tău/ cât suntem în mișcare/ morții
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
începuturilor, tăcerile sfârșitului / 142 3.2.3. Tăcere și interioritate sau tăcerea prezentului / 154 3.2.4. Pedularea între prezent și trecut / 162 3.2.5. Conștientizarea stării de liniște / 165 3.2.6. În liniștea atemporalității / 169 3.3. Rătăcirea, căutarea, singurătatea, durerea, poziționarea eului / 171 3.3.1. Vântul, suflul căutării / 171 3.3.2. Regasirea armoniei prin metamorfoza vegetală și concepția leopardiană despre natura / 184 3.3.3. Singurătatea, durerea, moartea / 188 3.4. Somn și vise în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și în scrierile următoare se aude ecoul glasului lui Leopardi. Niva Lorenzini afirmă referitor la operă de maturitate a sicilianului că tocmai pe filiera Leopardi Pascoli, ambii poeți ai fiorului, ai neliniștii și ai căutării, Quasimodo ar fi preluat motivul rătăcirii neîncetate și al necontenitei dorințe de stabilitate și siguranța, pe care le-a transpus în personajul nomadului ce căuta alinarea și odihnă într-un cântec ce se înalță în întunericul nopții cu luna.74 Destul de frecvent în aceste versuri de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
189 Îi acuză pe aceștia de un joc perfid și maniheist, fondat pe binomul puritate / impuritate. Astfel izolată, poezia ajunsese să reprezinte nu un adevăr, ci o mistificare a adevărului, împingând până la extrem exacerbarea eului. Același ziarist remarcă sentimentul de rătăcire, de eșec, de gol perceput de mulți scriitori ce întrevedeau într-un viitor foarte apropiat apusul manierei ermetice și germenii noii discursivități, ce nu mai ținea ferecate porțile poeziei.190 În 1945 în Școala ermetismului se lasă liniștea deoarece începea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo. 2.6. Evoluția lui Salvatore Quasimodo în prima jumătate a secolului al XX-lea 2.6.1 Începuturile (1901-1929) Quasimodo compară deseori dramă să interioară cu cea a lui Leopardi 192 Copilăria lui Quasimodo s-a plasat sub semnul rătăcirii, al dezrădăcinării și al viziunii timpurii a durerii, scrie Rosalma Borello.193 S-a născut în Sicilia, a petrecut primii ani de viață la Cava d'Ispi, Gela, Valsavoia, Acquaviva Platani, Palermo și s-a stabilit în anul 1908 la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]