3,555 matches
-
Taso și Kakko, doi frați care hotărâseră să guverneze împreună. Mi-am închipuit că fusesem chemat de Kakko, al cărui protejat eram. Ca să mă ajute. Astfel, ajuns la pretoriu, deși mă duseseră în chip straniu în încăperea în care erau rase pergamentele pentru a fi mai apoi refolosite, l-am căutat din ochi pe tovarășul care îmi fusese alături de-a lungul atâtor nopți. Dar, printre mesele pustii, mă aștepta cu totul altcineva: ducele Grasulf, unchiul său. Bărbatul acela cu barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
puteam să-i văd pe moment chipul. Mâinile și le ținea una peste alta, sprijinite pe mânerul unui toiag mare, vârât între picioarele încrucișate. Părul alb îi atârna dinainte, unindu-se cu barba cea lungă. Asemenea tuturor longobarzilor, și-l răsese jur-împrejur până la ceafă, dar îl purta lung în creștetul capului, cu o cărare pe mijloc, căzându-i de-o parte și de alta a feței în două lațe retezate la nivelul bărbiei. Nu purta bogata tunică longobardă de in cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Lucio, fiu al lui Paolo, și că Faroald i-a poruncit să mă slujească. Vorbea molcom, găsindu-și cu greu cuvintele. I-am cerut o oglindă, și mi-a adus una mică de argint, veche, dar bine polisată. Mi-am ras barba neagră și țepoasă, care îmi făcea pielea feței și mai oacheșă. Eram deosebit de mândru de părul meu des și negru, pe care-l aranjam după moda romanilor din Cividale: scurt și încrețit cu fierul cald. Din pricina necazurilor prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bizantin. Am povestit toate acestea ca să nu fie lucru de mirare că, după lăsarea întunericului peste ziua încredințării armelor, neamul Ariberti părea același dintotdeauna, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Pur și simplu, Rotari a încetat să se mai radă și a început să ia parte la adunări, pășind și așezându-se fălos. A început totodată și munca mea de învățător, sub cele mai bune auspicii. În noaptea aceea, nevasta adalingului Alhais a născut un băiat. Dimineața în zori a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de acord cu adopția. Grasulf, la rândul său, a trimis o scrisoarea exarhului, cerându-i cel puțin un act public de închinare față de duci. El a răspuns că dorința lui de pace era atât de mare, încât solul său o să radă personal barba lui Taso și a lui Kakko. Astfel stând lucrurile, Marciano însuși și-a dat binecuvântarea, mi-a mărturisit Amichi. - Să le radă bărbile? Eram dezorientat. - Este vorba despre politică, Stiliano. Amichi a coborât vocea: - Solul rade bărbile ducilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
El a răspuns că dorința lui de pace era atât de mare, încât solul său o să radă personal barba lui Taso și a lui Kakko. Astfel stând lucrurile, Marciano însuși și-a dat binecuvântarea, mi-a mărturisit Amichi. - Să le radă bărbile? Eram dezorientat. - Este vorba despre politică, Stiliano. Amichi a coborât vocea: - Solul rade bărbile ducilor ca și cum ar fi un servitor, și astfel îi omagiază pe longobarzi; ei, răzându-se ca romanii, arată că nu au vreo ură față de obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
său o să radă personal barba lui Taso și a lui Kakko. Astfel stând lucrurile, Marciano însuși și-a dat binecuvântarea, mi-a mărturisit Amichi. - Să le radă bărbile? Eram dezorientat. - Este vorba despre politică, Stiliano. Amichi a coborât vocea: - Solul rade bărbile ducilor ca și cum ar fi un servitor, și astfel îi omagiază pe longobarzi; ei, răzându-se ca romanii, arată că nu au vreo ură față de obiceiurile lor. Lucrul stătea în picioare, dar nu mă liniștea. Am stăruit: - Ducii sunt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
însuși și-a dat binecuvântarea, mi-a mărturisit Amichi. - Să le radă bărbile? Eram dezorientat. - Este vorba despre politică, Stiliano. Amichi a coborât vocea: - Solul rade bărbile ducilor ca și cum ar fi un servitor, și astfel îi omagiază pe longobarzi; ei, răzându-se ca romanii, arată că nu au vreo ură față de obiceiurile lor. Lucrul stătea în picioare, dar nu mă liniștea. Am stăruit: - Ducii sunt la curent cu misionarii donatiști? - Desigur, și au discutat despre asta cu episcopul din Grado. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
exarhul Isacco nu-și ține cuvântul. Călăul a apucat țestele ducilor de păr. Picura încă sânge din ele. Le-a pus pe băncuța din fața solului. Acesta, după un hohot nerușinat care a înfiorat întreaga suită, a continuat: - Am promis să rad barba acestor doi indivizi, și o voi face. Lângă el stătea neclintit Andras, cu mâinile încrucișate la piept. Privirea lui mă țintuia, având pe față o expresie ce continuu mă îngrozea din ce în ce mai tare. Un om cu desăvârșire lipsit de emoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și aiurare. Dimineața ne-am îmbrăcat în haine de pelerini, lăsându-ne caii, veșmintele și armele la garnizoană. Urma să recuperăm toate cele la întoarcere. Am pregătit desagii pentru noi, dar și unul pentru Bovo. Unul dintre soldați ne-a ras în cap. Gundo, cu încălțările lui mari cu tălpi și catarame de lemn, cu carâmbii de drumeț, cu cămașa ieșindu-i de sub mantaua dublă în care se înfășurase, dădea la iveală de sub pălărie o față tot atât de cruntă ca a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi-l închipuiam, cred să fi avut cam cincizeci de ani sau chiar mai puțin. Peste tunica albă purta un stihar maroniu-deschis și un patrafir alb; pe cap n-avea nimic, nici coroana și nici altceva. Craniul îi era complet ras, fața netedă, nasul mic teșit și maxilarul pătrat de o paloare care scotea în relief doi ochi rotunzi și negri. Am îngenuncheat ca să-i sărut picioarele, și el mi-a spus, cu glas șoptit și răgușit: - La fel ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de ras studiindu-se cu atenție în oglindă, eu rămas confuz, sprijinit în ușa de la baie, Trebuie să mă duci la ea, Boris, numai văzând-o mi-aș putea lămuri ce s-a întâmplat astă-noapte, Boris zâmbește pieziș chipului său ras pe jumătate din oglindă, Trebuie să știu! 22 mai, 22 astăzi, 22 treptele ce urcă spre Bazilica Sf. Petru, luna a cincea și cinci porțile masive din bronz de la intrare și mă opresc aici cu coincidența numerică, deși aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
iubire și o mână caldă, și mă alesesem cu o săpuneală zdravănĂ. Adina Dabija 34 Duminică de dimineață, ca În fiecare duminică, tata și-a Încălzit un lighean de apă În care s-a spălat pe cap și s-a ras, apoi s-a Îmbrăcat cu hainele sale cele mai bune și m-a Întrebat dacă eram gata. Trebuia să iau Împărtășania cuvenită după spovedanie. Eu m-aș fi lipsit bucuroasă de ea, dar nu-l puteam face pe tata de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Fișă de observație nr. 3 La Început, când a apărut la noi În redacție, ca urmare a unui anunț din ziar prin care revista noastră voia să angajeze un fotograf, Teo Haiduc nu mi‑a inspirat vreun interes special. Înalt, ras În cap, cu o față osoasă peste care tronau un nas acvilin și o privire de pasăre de pradă, purtând niște pantaloni kaki și o geacă de camuflaj cu multe buzunare, de toate mărimile, Întotdeauna umflate cu tot felul de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
luni În frâu, proces În care sticla de whisky, scoasă Între timp de sub pat, și-a avut rolul ei. Dintre toate, două idei aveau să fie puse În aplicare imediat. Prima și cea mai dramatică a fost că ne-am ras În cap chiar a doua zi. — Ce nevoie ai de păr ? am pledat eu. E un accesoriu inutil, care nu face decât să te Încurce și să- ți creeze confuzii. Șaman 91 Dacă ai un dram de claritate, Începi prin
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
simplifica temporar lucrurile e o dovadă de Înțelepciune, Însă a vedea lumea sim‑ plificat e o dovadă de incapacitate de Înțelegere a complexității. Trecând pe lângă magazinele de modă de pe Victoriei mi‑am privit o clipă imaginea În vitrine : o femeie rasă În cap, cu niște tuburi de graffiti În mână - o caricatură ! Până la urmă nu scăpa‑ sem de ceea ce m‑am temut : eu Însămi devenisem un personaj - ațos și Încrâncenat. Asta era : Îmi intrase o scamă În ochi și vedeam oamenii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
era și unul, Hari Krișna, nu știu care era numele lui real, că pe frate-su, coleg cu noi de redac- ție, Îl chema Dumitrescu. Hari Krișna fusese plecat În America să facă bani și se Întorsese Îmbrăcat Într-o mantie albă, ras În cap și cu un zâmbet tâmp pe față. o vreme a circulat pe străzile Bucureștiului astfel costumat, cântând Hari Krișna Hari Hari și agitând niște clopoței Într-o mână, În timp ce cu cealaltă Împărțea trecătorilor cărțulii pe coperta cărora era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
iar mama lui Îi ceru să se așeze. Luă din altar un brici. Hiyoshi o privi cu ochi mari: — Ce vrei să faci? — Îți fac ceremonia de maturitate. Deși n-o putem face oficial, Îți vom sărbători plecarea În lume. Rase partea din față a capului lui Hiyoshi. Apoi, Înmuie În apă câteva paie noi și Îi legă părul la spate cu ele. Hiyoshi n-avea să uite niciodată acel moment. Și, cu toate că asprimea mâinilor bătătorite ale mamei sale care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Nobunaga, În Castelul Suemori. Mama lui Nobunaga Începu să pângă și să tremure, auzind de Înfrângerea armatei lor; Nobuyuki se cutremură. Katsuie, generalul Învins al forțelor rebele, spuse: — Cel mai bine ar fi să renunț la cele lumești. Se rase În cap, Își scoase armura și Îmbrăcă veșminte de preot buddhist. A doua zi, În compania lui Hayashi Sado, a lui Nobuyuki și a mamei acestuia, plecă la Kiyosu să ceară iertare pentru crimele sale. Scuzele mamei lui Nobunaga fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Sado și Katsuie, femeia Îl imploră să-i cruțe pe cei trei. Contrar așteptărilor, Nobunaga nu era supărat. — Îi iert, Îi spuse el scurt mamei sale și, Întorcându-se spre Katsuie, pe care Îl trecuseră apele, continuă. De ce te-ai ras În cap, preotule? Ce năuc nenorocit ești! Zâmbi forțat, apoi i se adresă lui Hayashi Sado: — Și tu. Nu se cade, la vârsta ta. După moartea lui Hirate Nakatsukasa, nădăjduiam ca tu să-mi fii mâna dreaptă. Regret că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Într-o parte, lungindu-și gâturile ca să privească, precum puii de vrabie. Ranmaru se separase de grup, stând de unul singur, modest. Încă nu avea douăzeci de ani, dar trecuse multă vreme de la ceremonia de maturitate. Dacă și-ar fi ras fruntea, ar fi avut Înfățișarea unui elegant samurai tânăr. „Rămâi așa cum ești,“ Îi spusese Nobunaga. „Te vreau ca paj, oricât de mult ai Îmbătrâni.“ Ranmaru putea concura cu alți băieți În materie de grație, iar moțul și veșmintele sale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
odată cu o boare de vânt. Era Hideyoshi care, de Îndată ce se așeză În fața lor, Își prezentă insistent scuzele: — Îmi pare nespus de rău că am fost atât de necuviincios. Când m-am sculat, am mers la templul principal - și, În timp ce mă rădeam În cap, continuă el, mângâindu-și țeasta pleșuvă, a sosit un mesager de la Hosokawa Fujitaka, cu o depeșă urgentă. Deci, a trebuit să vorbesc mai Întâi cu el, lăsându-vă pe voi să așteptați. Se așeză În stilul său obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
capul mi-e mai limpede, pe căldura asta, adăugă Hideyoshi, cu un zâmbet. E foarte răcoritor să te tunzi. Arătând cam jenat, Începu să-și frece viguros pielea capului. Când Sebei și Ukon văzură că Hideyoshi mersese până la a se rade În cap din respect pentru fostul lor senior, uitară de nemulțumirea dinainte, rușinându-se imediat de propria lor meschinărie. Singura problemă era că, ori de câte ori se uitau la Hideyoshi, le venea să râdă. Deși nimeni nu-l mai numea În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
voastre. În aceeași zi, Ikeda Shonyu, care-l cunoștea pe Hideyoshi de demult, când lucraseră amândoi În Castelul Kiyosu, trecu de partea armatei acestuia. Chiar Înainte de a porni, de dimineață, Shonyu se tunsese și el. — Cum! Și tu te-ai ras În cap? exclamă Hideyoshi, când Își văzu prietenul. — Întâmplător, am făcut același lucru. — Gândim la fel. Nici Hideyoshi, și nici Shonyu nu aveau nevoie să spună mai mult. Shonyu Îi sporea armata cu patru mii de oameni. Hideyoshi Începuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
glasul fiului ei În timp ce era condus de soția lui pe terasă. Fără a scoate un sunet, mama sa se ridică și merse spre marginea Încăperii. Hideyoshi se opri sub oblon, scuturându-și mantia de praf. Capul, pe care și-l răsese la Amagasaki, Încă Îi mai era Înfășurat În glugă. Nene veni din spatele soțului Îi și-i vorbi Încet: — Mama ta ți-a ieșit În Întâmpinare. Hideyoshi se duse repede spre mama lui și i se prosternă la picioare. — Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]