2,603 matches
-
să mimez indignarea sau, pe alocuri, să fiu indignat, să joc jocul pe care mi-l propunea, adică să-mi pun și să-mi păstrez masca inocenței pentru a-l lăsa pe el să manevreze, cu o pricepere și un rafinament de mare actor, măștile nenumărate pe care le avea la îndemână". Una dintre temele recurente în discuție este statutul politic și cultural pe care Mircea Ivănescu și l-a asumat în anii comunismului. În acest sens, poetul a avut, în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Luvrului, și, poate, nu Într-o asemenea măsură, una dintre cele mai vechi catedrale, nu Notre/Dame, a cărei somptuoasă răceală și geometrie vie o admirăm mereu, ci spațiul din jurul catedralei Saint-Germain-des-Prés și biserica Însăși, de-o noblețe și un rafinament ascuns, vechi, de la Începuturile goticului. La primele vizite ale mele, pasagere, turistice, m-a fermecat, cum se spune, orașul atâtor Întâmplări și cărți celebre; apoi, Însă, când „m-am așezat”, vrând să public „acolo”, am avut, oricum, bunul-simț, speriindu-mă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
conștiință estetică. Povestitorul "n-a mai așteptat verdictul lui T. Maiorescu, situându-l pe poet (pe Eminescu, n.n.) acolo unde i se cuvenea locul în cultura noastră" (p. 47). Peste câteva pagini, criticul se întreabă retoric: Nu cumva enigmaticul său rafinament ne sfidează încă?" (p. 54). Într-adevăr, despre Creangă nu s-a spus totul, opera sa rămâne o provocare deschisă pentru exegeții viitorului. "Opera lui este "ermetică" în splendida ei accesibilitate" (p. 57), ceea ce este perfect adevărat. Caragiale nici că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
natura sa afectivă. Azi, când există o adevărată frenezie a "criticii" (a se citi: a bagatelizării, a minimalizării, a ostilității, a relei credințe), autorul Fragmentelor lui Lamparia vine cu poziția, atât de necesară astăzi, a iubirii 7. Poate că tocmai rafinamentul atât de sensibil al nuanțelor în gândirea lui Th. Codreanu derivă din vechiul "esprit de finesse", pe care nu-l pot promova decât "les raisons du coeur". Autorul se supune acelei ordo amoris, postulate de Max Scheler, care cuprinde poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
calitatea de scriitor artist a lui Theodor Codreanu. În acest sens este important să subliniem faptul că el s-a impus și ca autor al romanelor Marele zid (1981) și Varvarienii (1998), dar și al unor creații lirice de mare rafinament expresiv și intelectual, în genul acelei "lirici de concepție" (Gedankenlyrik) pe care o teoretiza Panait Cerna. Am putea continua cu numeroase alte "fragmente" în care Lamparia (a se citi Theodor Codreanu!) își exprimă convingerile estetice despre natura specifică a artei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
E ușor pentru omul postmodern să fie rațional de vreme ce nu mai are sentimente. Dar vezi bine, sentimentele fiindu-i pervertite, și mintea îi este la fel"; "Adevăratul cosmopolitism este încununarea naționalismului"; Cu cât îmbătrânești, cu atât păcatele sunt mai grele"... Rafinamentul expresiv, sensibilitatea și marea înălțime etică la care se ridică Fragmentele lui Lamparia sunt asociate în text cu ceea ce unii moraliști au numit "les raisons du coeur". Ordo Amoris, care se perfecționează și se împlinește ca ordo caritatis, afirmată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mari scriitori români, v. Provocarea valorilor), dă o replică, indirectă dar răspicată, provincialismului care se exhibă prezumțios în chiar marile metropole (de pildă, în Luceafărul, un anonim absolut nu-l recunoaște). Nici nu contează, de altfel. Edgar Papu îi apreciază "rafinamentul gândirii", "erudiția, originalitatea și forța de gândire cu adevărat excepționale", Al. Piru îi remarcă "ingeniozitatea și pertinența", Zoe Dumitrescu-Bușulenga îl consideră "unul din cei mai interesanți critici ai generației sale", Adrian Marino îi estimează "nivelul metodologic", George Munteanu "imprevizibilul relaționărilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca să nu zic divergența ei, atât pe Eminescu și pe Bacovia, cât și pe Caragiale, Grigore Vieru, Cezar Ivănescu sau Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Despre domnul Theodor Codreanu nu se poate spune un cuvânt mai mult decât cele spuse de Edgar Papu: "Rafinamentul atât de sensibil al nuanțelor în gândirea lui Theodor Codreanu derivă din vechiul "esprit de finesse", pe care nu-l pot promova decât "les raisons du coeur". Autorul se supune acelei ordo amoris postulate de Max Scheler, care cuprinde, poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
societatea post-industrială prin hiper-industrial. Bell nu greșește, în acest caz, definind postmodernismul (a se citi ideologia postmodernă, și nu curentul artistic omonim) prin modernism forte. Mai mult, prin hiper-modernitate, cercetătorul francez aruncă societatea în "post-social", adică descrie cu precizie și rafinament alunecarea într-un cadru în care actorii încetează a mai fi sociali, în care se întorc spre ei înșiși într-un act narcisist de căutare a propriei identități, de altfel menționat de majoritatea cercetătorilor în domeniu, în care "problema socială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Suceveanu, Serafim Belicov, Ion Anton, Traian Vasilcău ș.a.). Odată cu afirmarea plenară a scriitorului, Valeriu Senic îi consacrase două studii monografice: Creația lui Victor Teleucă în școală (1985) și Ecuația poetică a înaltului (1986). Totuși, creația poetului și publicistului de mare rafinament lingvo-stilistic, totodată adânc și original gânditor filozofic, deocamdată n-a fost trecută printr-o sită exegetică pe potriva amplorii și valorii ei. O încercare în acest sens a fost făcută în cadrul manifestărilor prilejuite de cei 80 de ani din ziua nașterii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un Lemn, Cozia, orașele Râmnicu Vâlcea și Horez. Sigur, per pedes, am fost la M-rea Govora, care este situată în Govora-sat. Toate sunt situate în locuri pitorești și posedă în incinta lor muzee care cuprind exponate de un deosebit rafinament artistic: obiecte de cult, icoane și cărți vechi, care atrag atenția, mai ales cele din epoca lui Brâncoveanu. În ultima zi de ședere în Govora ne-au vizitat niște nepoți din Drobeta-T.S., care au mașină proprie și ne-au
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Babilon de aur). Babilon Ruinele Babilonului sunt situate la cca. 90 km. sud de Bagdad. Numele Babilon derivă de la Bab-ili care se poate traduce prin "Poarta Dumnezeilor". Babilonul este unul dintre orașele cele mai celebre din antichitate, devenit proverbial pentru rafinamentul și grandoarea sa, pentru frumusețea monumentelor sale și cultura locuitorilor. Niciun oraș nu a păstrat preeminența un timp atât de îndelungat ca Babilonul, prezervând gloria civilizației și făcând-o să progreseze de-a lungul a cincisprezece secole, de la apariția amoriților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de un spirit realist și practic, prosperitate și inventivitate, care au dat naștere germenilor timpurilor moderne și au propulsat China în fruntea dezvoltării economice, navigației și culturii în lume, 300 de ani în care civilizația Huaxia a evoluat spre culmile rafinamentelor. Politica externă adoptată de împărații Song a fost una pasivă și conciliantă. Istoricul Fitzgerald a apreciat că "din nefericire, dinastia Song era prea civilizată pentru lumea secolului al XI-lea". Dinastia Song s-a orientat spre deschiderea și lărgirea contactelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
unele opere. Aș dori să-i dezvălui caratele luminii pornind de la frumoasele amintiri lăsate de Nicolae Leon. Nicolae Leon a fost o figură proeminentă între intelectualii Iașului din prima jumătate a veacului al XX-lea. Se detașa prin distincția și rafinamentul comportamentului său și era recunoscut de la distanță prin nelipsita crizantemă de la butonieră și prin alura sa de nobil. Ca specialist s-a format la școala germană, în „cetatea evoluționismului” a lui Ernst Haeckel. Ca om însă, a fost modelat mai
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
tot o anume stare de naturalețe, acompaniată de o anumită stare de comoditate și nonșalanță pe care ți-o asigură conturile dolofane. Vila cochetă, lacul, piscina și parcul imens te umpleau de admirație pentru tot ce înseamnă bun gust și rafinament artistic. Nimic nu era la întîmplare, totul era aranjat, dirijat și construit de o minte plină de fantezie. Dirijarea vegetației, explozia de culori primăvara, vara și apoi toamna, furnizau un concert studiat, dar al naibii de subtil. De cîte ori Georges mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vinuri românești. Am primit o sticlă de vodcă Zubrowka. Apoi ne-am invitat la masă și de aici încolo ținem o strînsă legătură, foarte amicală. Era plăcută seara aceea, răcoroasă și fără țînțari. O masă ușoară, de seară, servită cu rafinament și grație de către însăși doamna Sikorski. Ambasadorul scoate un trabuc, se lasă pe spate și mă întreabă incolor. Te-ai acomodat aici? Da, relativ repede. Urmează o clipă de tăcere. Apoi spune încet ca pentru el! Eu m-am speriat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la frigider, de la baie la medicamente - e, în fond, un lux. Prin definiție, omul e un campion al superfluității. „Progresul“ nu e, într-un anumit sens, decât aducerea unor ample parcele de lux în teritoriul necesarului. „Sobrietatea“ stoică, disprețuind bunăstarea, rafinamentul, comoditățile de tot soiul, sfârșește, după excelenta formulare a unui comentator, în caducitatea unei mânăstiri fără religie. Ce-ar rămâne din portretul umanității noastre fără muzee, săli de concert, teatre, biblioteci, serbări, dansuri și mâncăruri alese? Din păcate, spectacolul tranziției
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
între marile civilizații din Mexic și din Perú și modestele culturi din zonele joase ale Americii tropicale : de o parte, populații foarte dense care nu erau cu nimic mai prejos decît noi prin organizarea lor politică, prin splendoarea orașelor și rafinamentul artelor lor ; de cealaltă, mici grupuri de țărani cu meșteșuguri rudimentare, care îl uimesc pe Montaigne în alt fel : el se minunează că, pentru a exista și a dăinui, viața în societate are nevoie de „atît de puțin artificiu și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
singurul luptător și dumnezeu local - e scumpă, adaugă fier și pe celălalt braț ba unește și cnemida cu cuirasa. À propos de scumpetea vieții unora. Pentru a domni, oricine trebuia să fie Întreg; motiv pentru care Bizanțul a ajuns la rafinamentul tratamentului oricărui potențial concurent la tron: „doar“ orbirea ori scurtarea nasului... Și s’au găsit Împărați care au preferat moartea dată de săgeata otrăvită primită În braț, tăierii acestuia. Vulpea Își smulge piciorul prins În capcană... Moravurile se schimbă: apare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nadă... apoasă (rachiul va urma, desigur, mai târziu). Păi bețivul a urât Întotdeauna apa din vin, mai ales pe aceea adăugată la „botezul“ oficiat de cârciumar. Că François Villon i-a condamnat pe aceia la toate torturile și execuțiile - cu rafinamentul ajuns la apogeu - medievale, e o treabă. Alta e că bețivul e mai milos sau, poate, mai pragmatic: are nevoie de cârciumar, așa ticălos cum e, și mâine... Și deșartă ulcica ce i-a răsărit În față În paharul scos
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care a fost răstignit tizul meu divin, În Constantinopolul apărat de doar 5 mii de lefegii În fața celor 250 de mii ai lui Mahomed, care le-au răsplătit apoi „colaboraționismul“ cu ceea ce numim sodomie -, ceilalți deci au pătimit și dinspre rafinamentul care compensa ignoranța. - Mi-aduc aminte. Se aplica legea talionului și, de pildă, În civilizata Franță, o scroafă, desigur flămândă, care a Îndrăznit să-și adjudece un dumicat din stăpânul care dormea tot cam pe acolo, a fost judecată, urcată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acord cu spiritul vremii lui, nu s’a dat În lături de la vestita țeapă, Însă „administrată“ deopotrivă răilor din afară și celor de dinăuntru? Dar țeapa e menționată Încă de Biblie, iar romanii din vremea lui Nero ajunseseră deja la rafinamentul de a-i scote vârful prin gura Împricinatului... Iar, dacă acel romancier de pe aiurea ne-ar fi cunoscut istoria, ar fi aflat că adevăratul „drac“ a fost Vlad Dracul, tatăl celui terfelit, deși chiar ăsta era doar cavaler al Ordinului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mod firesc și exprimată prin cuvinte, pentru că era ceva din mine, probabil spiritul armâno-balcanic care uneori se revolta, cerându-și poate dreptul la propriile rădăcini. Cu tata era însă altceva, extrem de răbdător, mi s-a părut că are ceva din rafinamentul unui psihanalist, care știa de fiecare dată să acceseze acele pârghii lăuntrice și să ajungă la cerințele tale, poate mai ușor la inima ta. Mama nu avea răbdarea necesară, deși ne oferea tot confortul, însă tata era un artizan în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
fața de bancă avea monograma noastră și o broderie centrală ce reliefa un buchet de lăcrămioare. Halatul de laborator avea marginea lucrată într-o dantelă vaporoasă, traista de la atelier era atent personalizată, până și pănglicuța de pe cap avea ceva din rafinamentul și dibăcia mamei. Oricât de mult s-ar fi străduit mama să realizeze acele „punți de comunicare” cu noi, era evident că „vectorul” constant în stabilirea unui dialog sensibil și tangibil cerințelor și așteptărilor noastre, rămânea, prin excelență tata. Era
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
rămână el însuși 12, atunci condiția sine qua non este o personalitate distinctă. Numai datorită acesteia se poate desluși atmosfera ipoteșteană în care se afla integrat copilul Mihai și a cărei plenitudine s-a răsfrânt profund în sufletul său curat; rafinamentul sublimării în operă atestă că Eminescu nu i-a uitat niciodată realitatea magică. Ipoteștii, spre deosebire de Humuleștii lui Creangă, așezați la răscruce de drumuri, par a fi uitați de lume. Întemeietorii lui au făcut anume parcă să nu-i găsești prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]